Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la aceeaşi lege-cadru, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrul de sindicat Marinel Alin Mirigel, în Dosarul nr. 2.516/115/2019 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.768D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.769D/2020 şi nr. 1.770D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Cristian Ciungu şi Levente Karacsony, în dosarele nr. 2.536/115/2019 şi nr. 2.563/115/2019 ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.769D/2020 şi nr. 1.770D/2020 la Dosarul nr. 1.768D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 294 din 17 mai 2022 şi pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la aceeaşi lege-cadru. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin încheierile din 5 octombrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 2.516/115/2019, nr. 2.536/115/2019 şi nr. 2.563/115/2019, Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „de până la“ din cuprinsul art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la aceeaşi lege-cadru. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Marinel Alin Mirigel, Cristian Ciungu şi Levente Karacsony, în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri privind calcularea drepturilor salariale pentru funcţionarii publici cu statut special (poliţişti). 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale, deoarece, prin puterea acordată ministrului de interne de a stabili drepturile salariale ale poliţiştilor, permit acestuia să adauge la Legea fundamentală. Or, Constituţia prevede că drepturile salariale ale poliţiştilor se stabilesc numai prin lege. Se susţine că ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea legii, ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare faţă de cele prevăzute de lege pentru acordarea compensaţiei. Ordonatorul principal de credite a delegat această competenţă ordonatorilor secundari de credite, cuantumurile sporurilor, la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, fiind aprobate prin note-raport clasificate ca secrete. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deşi normele care reglementează această modalitate trebuie să fie caracterizate de stabilitate şi previzibilitate. Prin urmare, dispoziţiile criticate nu îi permit beneficiarului sporurilor să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să îşi reprezinte corect alcătuirea drepturilor sale salariale, fiind încălcate, astfel, art. 1 alin. (4) şi (5), art. 31 şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Autorul excepţiei consideră că, începând cu Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, toate reglementările legale care au statuat cu privire la sporurile instituite de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituţionale. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 318 din 21 mai 2019, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituţionale. În final, se solicită Curţii Constituţionale să înlăture „dispoziţiile neconstituţionale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influenţă asupra salarizării poliţiştilor“. 9. Tribunalul Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, referitor la art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, reţine că, în măsura în care legiuitorul a prevăzut prin Legea fundamentală că drepturile salariale ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, iar prin ordin de ministru (al ordonatorului principal de credite) se stabilesc doar unităţile, categoriile de personal, condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei, rezultă că textul de lege referitor la ordinul ministrului înfrânge Legea fundamentală, deoarece s-ar admite oportunitatea ordonatorului de credite de a completa Legea fundamentală, adăugând la aceasta (nu doar în ceea ce priveşte reglementarea aspectelor care ţin de accesul la profesie, conduită profesională, drepturi şi obligaţii care vizează conţinutul atribuţiilor de serviciu, sancţiuni etc., ci şi prin reglementarea aspectelor care ţin de drepturile salariale ale categoriei profesionale respective). Într-o atare ipoteză, drepturile salariale trebuie să fie clare, previzibile, predictibile şi nu ar trebui să fie stabilite prin ordin cu caracter secret al ministrului. Exprimând opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, instanţa consideră că, prin acest text de lege, se dă posibilitatea ordonatorului de credite să stabilească în concret mărimea compensaţiei. În acest caz, textul de lege nu se referă la sporuri sau premii care au în vedere merite individuale, concretizate în rezultate deosebite din punct de vedere cantitativ sau calitativ ale activităţii profesionale, ci se referă la condiţii obiective de desfăşurare a muncii, incidente în cazul unor categorii extinse de personal, astfel că stabilirea unor tratamente diferenţiate pentru persoane care îşi desfăşoară munca în aceleaşi condiţii, în funcţie de rezultatele muncii, nu intră în ipoteza normei de lege analizate. Instanţa reţine că sintagma „de până la“ nu este una predictibilă şi clară şi, în consecinţă, nu respectă exigenţele constituţionale. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, care au următorul cuprins: - Art. 14 alin. (1) şi (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: "(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată în exercitarea atribuţiilor funcţionale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unităţii, personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operaţii speciale, misiunilor şi/sau activităţilor deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecţie a demnitarilor, a acţiunilor de gardare, protecţie şi control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale şi activităţilor de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare şi asistenţă medicală şi psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare şi valorificare a informaţiilor sau datelor/situaţiilor/documentelor/ actelor, investigaţii, acţiuni şi intervenţie, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensaţie de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază. [...](5) Unităţile, categoriile de personal, condiţiile, criteriile şi mărimea compensaţiei se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite." 14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 31 privind dreptul la informaţie şi art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 23 alin. (2) privind dreptul la muncă din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare celor formulate în prezentele cauze. Astfel, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituţionale. Prin aceeaşi decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a constatat că aceste dispoziţii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 16. Referitor la dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea Constituţională a evocat jurisprudenţa sa anterioară reprezentată de Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, prin care a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care, în esenţă, aveau acelaşi conţinut cu cele cuprinse în art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. 17. Curtea a reţinut că, prin actul pe care este abilitat de art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 să îl emită, ordonatorul de credite nu se va rezuma doar la un act de aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 284/2010, ci va putea să le completeze, instituind condiţii şi criterii de acordare a compensaţiei suplimentare faţă de cele stabilite prin această lege-cadru. 18. Analizând dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, Curtea a statuat că, deoarece prevăd că acordarea compensaţiei de risc/pericol deosebit se face într-o marjă de până la 30%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, ordonatorul de credite are posibilitatea să stabilească în mod concret mărimea acestei compensaţii. Cu toate acestea, dispoziţiile de lege analizate nu se referă la sporuri sau premii care au în vedere merite individuale concretizate în rezultate deosebite din punct de vedere cantitativ sau calitativ ale activităţii profesionale, ci se referă la condiţii obiective de desfăşurare a muncii, incidente în cazul unor categorii extinse de personal, astfel că stabilirea unor tratamente diferenţiate între persoane care îşi desfăşoară munca în aceleaşi condiţii în funcţie de rezultatele muncii nu intră în ipoteza normei de lege analizate. De altfel, un asemenea tratament ar contraveni principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. 19. De asemenea, Curtea a apreciat că nu poate fi invocată nicio eventuală diferenţiere în funcţie de nivelul de risc sau pericol al muncii pentru a justifica stabilirea unor noi criterii de către ordonatorul de credite, de vreme ce dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 precizează, în mod clar, că se referă la „munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit“, iar alin. (2) al aceluiaşi articol de lege circumscrie în mod clar sfera personalului şi a activităţilor care justifică acordarea compensaţiei. 20. Prin urmare, dispoziţiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 generează incertitudine şi neclaritate în privinţa aplicării dispoziţiilor alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol de lege, categoriile de personal cuprinse în ipoteza normei neputând anticipa natura criteriilor şi condiţiilor ce vor fi stabilite de ordonatorul de credite. În consecinţă, Curtea a constatat încălcarea exigenţelor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 21. Curtea a mai reţinut că libertatea ordonatorului de credite de a stabili în mod concret cuantumul compensaţiei în marja prevăzută de lege nu se poate raporta decât la criteriile şi condiţiile stabilite de lege, aşa cum, de altfel, statuează şi art. 3 lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit căruia „drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forţa legii“. 22. În condiţiile în care prevederile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au un conţinut identic cu cel al normelor constatate deja ca fiind contrare Constituţiei, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituţionale. 23. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont că Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, mai sus citată, a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezentele cauze, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 a devenit inadmisibilă. 24. În acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, în temeiul deciziei anterior menţionate, prin care s-a admis excepţia, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 26 mai 2020, paragraful 34, şi Decizia nr. 246 din 20 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 5 iulie 2021, paragraful 15). 25. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ prevăzute, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, fac obiectul de reglementare al legii organice şi, în consecinţă, a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici. 26. Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele reţinute în Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, pentru membrii de sindicat Marinel Alin Mirigel, Cristian Ciungu şi Levente Karacsony, în dosarele nr. 2.516/115/2019, nr. 2.536/115/2019 şi nr. 2.563/115/2019 ale Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mehedinţi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
