Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, excepţie ridicată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat în Dosarul nr. 2.421/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.627D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 326 din 14 septembrie 2004 şi arată că funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este incompatibilă cu calitatea de membru al Biroului Electoral Central. Incompatibilitatea presupune exercitarea concomitentă a celor două funcţii. Or, judecătorul desemnat în calitate de membru al Biroului Electoral Central este suspendat în ceea ce priveşte activitatea de judecată în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În acelaşi timp, este vorba despre o împuternicire legală referitoare la calitatea de membru al Biroului Electoral Central. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.421/1/2020/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva Procesului-verbal din 11 septembrie 2020, emis de Biroul Electoral Central, prin care 5 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost învestiţi ca membri ai Biroului Electoral Central. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că alin. (1), care stabileşte că Biroul Electoral Central este „format din 5 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie“, şi alin. (2) ale art. 11 din Legea nr. 208/2015 sunt neconstituţionale, deoarece permit unui judecător sau procuror să desfăşoare o altă activitate ce implică exercitarea autorităţii de stat, precum cea de membru al biroului electoral. 6. În notele scrise ale autorului excepţiei sunt expuse critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă. 7. Astfel, sub aspect extrinsec, se susţine că lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii încalcă prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) coroborat cu art. 133 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, se arată că, potrivit datelor înscrise în fişa legislativă a PL-x nr. 445/2015, care a devenit Legea nr. 208/2015, rezultă că singurul aviz cerut în cadrul procedurii de adoptare a legii a fost cel al Consiliului Legislativ. Din urmărirea procesului legislativ al PL-x nr. 305/2020, publicat pe site-ul Camerei Deputaţilor, rezultă că singurele avize cerute în cadrul procedurii de adoptare a Legii nr. 91/2020, prin care a fost modificat art. 11 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, au fost cel al Consiliului Legislativ şi cel al Consiliului Economic şi Social. Or, în condiţiile în care ambele proiecte de lege conţineau şi dispoziţii referitoare la statutul judecătorilor şi al procurorilor, avizul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la aceste norme era imperativ, conform art. 133 din Constituţie şi art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate extrinsecă este invocată Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, prin care Curtea Constituţională a reţinut că o normă cuprinsă într-o lege specială, ce reglementa însă statutul judecătorilor, instituind o nouă abatere disciplinară în sarcina acestora, este neconstituţională în raport cu lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii. 8. De asemenea, se susţine că modificarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 prin Legea nr. 91/2020 încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, atât din perspectiva stabilităţii normelor juridice în domeniul electoral, respectiv a principiului securităţii juridice, întrucât modificarea reglementărilor în ceea ce priveşte alegerile este operată cu mult mai puţin de un an până la data organizării acestora, cât şi din perspectiva obligativităţii respectării Constituţiei şi a statului de drept. Se invocă în acest sens „Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ“, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), respectiv paragraful 65 din Raportul explicativ, potrivit căruia: „Ceea ce trebuie evitat este [...] modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (mai puţin de un an) înainte de alegeri.“ Or, autorul excepţiei arată că „pct. 1 al art. II din Legea nr. 91/2020, ce modifică art. 26 alin. (1)-(4) şi (13)-(15), reglementează constituirea Biroului Electoral Central, acesta fiind un element declarat expres de Comisie ca fiind unul sensibil şi, deci, protejat de schimbări intempestive“. 9. Sub aspect intrinsec se susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, având în vedere incompatibilitatea dintre funcţia de judecător şi procuror şi cea de membru al birourilor electorale. În acest sens, se arată că din analiza prevederilor art. 7 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 208/2015 rezultă că funcţia de membru al biroului electoral implică exerciţiul autorităţii de stat şi că legiuitorul nu exclude judecătorii şi procurorii de la regimul incompatibilităţilor, aşa cum o face în cazul funcţionarilor publici. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate considerente din Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 30 ianuarie 2018, paragrafele 168-170 şi 174, potrivit cărora delegarea, detaşarea, numirea în funcţie sau orice altă procedură similară nu poate fi utilizată de legiuitor pentru a eluda prevederile constituţionale ale art. 125 alin. (3) referitoare la incompatibilitatea judecătorilor. De asemenea, este invocat documentul intitulat „Guidelines for Reviewing a Legal Framework for Elections“, adoptat în 2013 de către Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) - Biroul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR), potrivit căruia „Exercitarea unor funcţii executive în cadrul alegerilor de către judecători poate totodată să ridice probleme legate de separaţia puterilor în stat, în special în cazul în care puterea judecătorească este limitată din punct de vedere constituţional la soluţionarea cauzelor din instanţe“. Or, în opinia autorului excepţiei, exact aceasta este situaţia în ceea ce priveşte România, în condiţiile în care, potrivit Constituţiei, unicul rol constituţional al judecătorilor este acela de înfăptuire a justiţiei, singura compatibilitate permisă fiind cu funcţiile didactice din învăţământul superior. 10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015 sunt neconstituţionale în raport cu considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 45 din 30 ianuarie 2018 (paragrafele 168-174). 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 1 din Legea nr. 91/2020 privind modificarea Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi pentru modificarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 25 iunie 2020, având următorul cuprins: - Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) La nivel naţional se constituie un Birou Electoral Central, format din 5 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente şi din cel mult 12 reprezentanţi ai partidelor politice, alianţelor politice, alianţelor electorale, conform legii, precum şi un reprezentant desemnat de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor.(2) Desemnarea celor 5 judecători se face de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţă publică, în cea de-a treia zi de la stabilirea datei alegerilor, prin tragere la sorţi dintre judecătorii în exerciţiu ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Data, ora şi locul şedinţei publice de tragere la sorţi se anunţă în scris partidelor politice de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu cel puţin o zi înainte de ziua desfăşurării, şi se aduce la cunoştinţă publică prin presa scrisă şi audiovizuală. La organizarea şi desfăşurarea tragerii la sorţi poate participa câte un reprezentant, desemnat ca atare, al fiecărui partid politic. Rezultatul tragerii la sorţi se consemnează într-un proces-verbal, semnat de preşedintele şi de prim-magistratul-asistent ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procesul-verbal constituie actul de învestire." 15. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul român, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 37 alin. (1) privind dreptul de a fi ales, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, art. 125 alin. (3) privind incompatibilitatea funcţiei de judecător şi art. 133 privind Consiliul Superior al Magistraturii. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la lipsa solicitării avizului Consiliului Superior al Magistraturii, care, în opinia autorului excepţiei, ar fi fost necesar din perspectiva faptului că prevederile legale criticate, ce dispun cu privire la includerea judecătorilor în componenţa Biroului Electoral Central, reglementează în materia statutului judecătorilor, Curtea constată că această critică este neîntemeiată. 17. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a subliniat că art. 134 alin. (4) din Constituţie nu reglementează expres atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii de a aviza proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti, ci reglementează că acesta îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei. Această dispoziţie constituţională stabileşte că, pe lângă atribuţiile cu consacrare constituţională ale Consiliului Superior al Magistraturii, acesta poate avea şi atribuţii de natură legală, circumscrise rolului său prevăzut de art. 133 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, atribuţia Consiliului Superior al Magistraturii de a aviza acte normative în materia autorităţii judecătoreşti nu este una de natură constituţională, ci una legală, stabilită în considerarea rolului său (a se vedea, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 221 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 7 iulie 2020, paragraful 51). 18. Curtea observă că, potrivit art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti“ [Legea nr. 317/2004 a fost abrogată prin art. 96 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, iar în prezent soluţia legislativă cuprinsă de art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 a fost preluată de art. 39 alin. (3) din Legea nr. 305/2022]. În jurisprudenţa sa, Curtea a circumscris sfera de cuprindere a sintagmei „acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti“, în funcţie de care se poate determina obligaţia legală şi constituţională a autorităţilor competente de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, Curtea a reţinut că sintagma se referă „numai la actele normative care privesc în mod direct organizarea şi funcţionarea autorităţii judecătoreşti, precum modul de funcţionare al instanţelor, cariera magistraţilor, drepturile şi obligaţiile acestora etc., pentru a nu se ajunge la denaturarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii“ (a se vedea Decizia nr. 901 din 17 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009). Aşa fiind, „Consiliul Superior al Magistraturii, ca garant al independenţei, conform art. 133 alin. (1) din Constituţie, are, potrivit Legii sale organice nr. 317/2004, atribuţii referitoare la apărarea judecătorilor şi procurorilor împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea (art. 30), cariera judecătorilor şi procurorilor (art. 35), admiterea în magistratură, evaluarea, formarea şi examenele judecătorilor şi procurorilor (art. 36), organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor (art. 37)“. În consecinţă, prin Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, Curtea a constatat că proiectele de legi care implică un aviz al Consiliului Superior al Magistraturii sunt actele normative privind statutul judecătorilor şi procurorilor, organizarea judiciară, precum şi actele normative privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii (a se vedea Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragraful 104, şi Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, precitată, paragraful 48). 19. Aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că, prin prevederile legale criticate, Parlamentul a reglementat în materie electorală, stabilind componenţa Biroului Electoral Central, în cadrul căruia se regăsesc şi 5 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, aceste prevederi nu echivalează cu o afectare a statutului magistraţilor, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, astfel încât să se subsumeze domeniilor de incidenţă ale avizului Consiliului Superior al Magistraturii. 20. În ceea ce priveşte critica raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, referitoare la modificarea legislaţiei electorale cu mai puţin de un an înainte de data alegerilor, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat critici similare. 21. Astfel, prin Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, Curtea a reţinut că, potrivit cap. II art. 2 lit. b) din „Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ“, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia) în cadrul celei de-a 52-a sesiuni plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2022), „elementele fundamentale ale legii electorale (...) nu trebuie supuse unui amendament cu mai puţin de un an înaintea alegerilor“, iar textul prevede în continuare: „sau trebuie tratate la nivel constituţional sau la un nivel superior legii ordinare“. 22. Curtea Constituţională a mai constatat, prin Decizia nr. 334 din 26 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 5 iulie 2013, că Parlamentul poate să intervină în materia electorală, cu condiţia de a nu o supune unor modificări strict conjuncturale, pe baza unor susţineri de oportunitate ori a înţelegerii politice, care avantajează una sau alta dintre forţele politice reprezentate în Parlament şi care formează la un moment dat o majoritate parlamentară. 23. Prin Decizia nr. 678 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 15 octombrie 2020, Curtea a reţinut că în „Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ“ la paragraful 65 din Raportul explicativ s-a stabilit că ceea ce este necesar să se evite nu este atât modificarea sistemelor de scrutin, care pot fi întotdeauna îmbunătăţite, adaptate, cât modificarea lor frecventă sau cu mai puţin de un an înainte de momentul organizării alegerilor. 24. Aşadar, un prim aspect al principiului securităţii juridice în materia electorală îl vizează frecvenţa modificărilor legislative, care determină impredictibilitatea cadrului normativ şi confuzia alegătorilor cu privire la sistemul de scrutin aplicabil. Alternativ, este momentul în care intervin modificările legislative. Cu cât acesta este mai apropiat de data organizării alegerilor, cu atât este mai puternică prezumţia că modificările respective au ca scop crearea unui beneficiu/avantaj pentru partidul politic care le-a adoptat, fiind dictate de interesele lui iminente, şi pot avea ca rezultat manipularea electoratului. De asemenea, Codul bunelor practici în materie electorală stabileşte că una dintre modalităţile de evitare a manipulărilor este definirea în Constituţie sau într-un text superior legii ordinare a „elementelor celor mai sensibile“ - enumerând: sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile şi regulile de constituire a circumscripţiilor -, pentru restul (normele care reglementează chestiunile de ordin tehnic şi de detaliu) fiind suficient un cadru legal ordinar sau chiar infralegal. Cu alte cuvinte, al doilea aspect al principiului securităţii juridice în materia electorală îl vizează reglementarea elementelor esenţiale ale legii electorale, care trebuie să se bucure de o stabilitate sporită, pe care o poate conferi doar legea constituţională sau legea organică. Aceste elemente sunt identificate în mod expres (sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile şi regulile de constituire a circumscripţiilor), acestea fiind cele care dau consistenţă drepturilor electorale ale cetăţeanului. 25. În lumina acestor considerente, Curtea reţine că dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, criticate în prezenta cauză, au fost modificate prin art. II pct. 1 din Legea nr. 91/2020 privind modificarea Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, precum şi pentru modificarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 25 iunie 2020, lege cu caracter organic. 26. În acelaşi timp, Curtea observă că, potrivit expunerii de motive a propunerii legislative, devenită ulterior Legea nr. 91/2020, modificarea legislativă a fost justificată, în esenţă, de necesitatea „remedierii unor redactări legislative deficitare şi inechitabile, de natură să lase în afara organismelor electorale [...] formaţiuni politice cu un număr de membri parlamentari cel puţin identic cu cel al formaţiunilor politice ce au grupuri parlamentare proprii, dar care, în contextul regulilor specifice reprezentării parlamentare, nu pot să-şi constituie grupuri parlamentare proprii“. 27. Totodată, Curtea observă că modificarea art. 11 alin. (2) din Legea nr. 208/2015 prin art. II pct. 1 din Legea nr. 90/2020 nu a intervenit asupra soluţiei legislative deja consacrate prin art. 11 alin. (2) din Legea nr. 208/2015, cu privire la includerea de judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în componenţa Biroului Electoral Central, şi că o asemenea opţiune a legiuitorului se regăseşte constant în legislaţia electorală adoptată începând din anul 1990 (a se vedea, în materia alegerilor parlamentare, art. 29 din Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 martie 1990, art. 24 din Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 16 iulie 1992, art. 31 din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, art. 14 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008). 28. În consecinţă, Curtea constată caracterul neîntemeiat al criticii de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului securităţii juridice în materie electorală, formulată în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 29. În continuare, analizând critica de neconstituţionalitate intrinsecă adusă dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015, în ceea ce priveşte organizarea şi componenţa Biroului Electoral Central, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, includerea în componenţa acestuia a 5 judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 30. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat constituţionalitatea unor prevederi legale cu conţinut similar, din perspectiva unor critici asemănătoare celei formulate în prezenta cauză, constatând caracterul neîntemeiat al acestora (a se vedea Decizia nr. 326 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1001 din 30 octombrie 2004, ale cărei considerente şi soluţie îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză). 31. Astfel, Curtea a reţinut că organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor electorale trebuie realizate de organisme neutre, alese sau desemnate prin procedee democratice şi transparente. Rolul Biroului Electoral Central este de a veghea la buna organizare şi desfăşurare a alegerilor şi la stabilirea corectă a rezultatului voturilor, la asigurarea şi garantarea egalităţii de şanse pentru toţi candidaţii, indiferent de apartenenţa politică a acestora. 32. Cât priveşte componenţa Biroului Electoral Central, alături de reprezentanţi ai Autorităţii Electorale Permanente, ai partidelor politice, ai alianţelor politice şi ai alianţelor electorale, precum şi un reprezentant desemnat de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor, legiuitorul a optat şi pentru judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, atât pentru neutralitatea lor politică, pe de o parte, cât şi pentru faptul că ei fac parte dintr-o altă putere a statului - cea judecătorească -, pe de altă parte. 33. Din această perspectivă, participarea judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca membri în Biroul Electoral Central se constituie într-o garanţie privind desfăşurarea corectă a întregului proces electoral, câtă vreme, prin statutul lor, aceştia nu pot face parte din partide politice, nu pot candida, nu pot fi aleşi şi se supun, în întreaga lor activitate, numai legii. Pe perioada cât îşi desfăşoară activitatea în cadrul Biroului Electoral Central, judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se consideră detaşaţi, exercitând numai atribuţii proprii procesului electoral. 34. Funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este incompatibilă cu calitatea de membru al Biroului Electoral Central, întrucât aceasta din urmă reprezintă o împuternicire legală de a face parte dintr-un organism electoral. Incompatibilitatea presupune imposibilitatea exercitării concomitente a două funcţii publice ireconciliabile. Or, în speţă, judecătorul care este desemnat în calitate de membru al Biroului Electoral Central încetează să desfăşoare activitatea de judecată în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar, în virtutea legii, el desfăşoară o altă activitate în cadrul unei alte autorităţi publice. 35. Desemnarea unor judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul Biroului Electoral Central nu transformă această autoritate electorală în organ judecătoresc, hotărârile acestuia putând fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Intervenind în faza de contencios electoral, prezenţa judecătorilor conferă un caracter de imparţialitate întregii activităţi a Biroului Electoral Central. 36. De altfel, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, însă ele aparţin materiei contenciosului electoral. În legile care reglementează alegerile sunt reglementate competenţe specifice şi proceduri specifice desfăşurării alegerilor, atât pentru structurile sau organismele electorale, cât şi pentru instanţele judecătoreşti competente să cenzureze actele emise (a se vedea Decizia nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 24 noiembrie 2017, paragraful 50). 37. Distinct, Curtea observă că soluţia includerii magistraţilor în componenţa comisiilor electorale centrale este prevăzută şi în „Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ“. Astfel, potrivit Liniilor directoare, pct. II „Condiţiile de implementare a acestor principii“, pct. 3 „Garanţii procedurale“, lit. d, „Comisia Electorală Centrală ar trebui să includă: „i. cel puţin un magistrat; ii. delegaţi ai partidelor deja reprezentate în parlament sau care au obţinut cel puţin un anumit număr de voturi: aceste persoane trebuie să deţină competenţe în materie electorală. Ea poate include: iii. un reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne; iv. reprezentanţi ai minorităţilor naţionale“. Similar, în Raportul explicativ, pct. II „Condiţiile implementării principiilor“, pct. 3 „Garanţii procedurale“, paragraful 75, referitor la componenţa unei comisii electorale centrale, se arată că „În linii generale, comisia ar trebui să cuprindă: - un magistrat: în cazul în care un organ judiciar este responsabil de administrarea alegerilor, independenţa sa trebuie să fie asigurată prin intermediul unor proceduri transparente. Magistraţii desemnaţi nu trebuie să depindă de candidaţii la alegeri; […]“. 38. În consecinţă, Curtea reţine că prevederile de lege criticate nu aduc în discuţie reglementarea unei noi funcţii care să contravină regulilor constituţionale privind incompatibilitatea judecătorilor, ci stabilirea, în virtutea calităţii de imparţialitate, ce caracterizează în mod esenţial funcţia de judecător, a unor atribuţii specifice în cadrul procesului electoral, fără ca acestea să confere funcţiei de judecător o natură executivă. 39. Sub acest aspect, Curtea constată că în prezenta cauză nu pot fi aplicate mutatis mutandis considerentele reţinute în Decizia sa nr. 45 din 30 ianuarie 2018, invocată în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate. 40. De asemenea, Curtea consideră că prevederile legale criticate reprezintă o transpunere a concepţiei legiuitorului constituant de a asigura organizarea statului român prin colaborarea celor trei puteri - legislativă, executivă şi judecătorească - în ceea ce priveşte realizarea unor alegeri corecte, element esenţial al suveranităţii şi al statului democratic, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 şi ale art. 2 alin. (1) din Constituţie. 41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat în Dosarul nr. 2.421/1/2020/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
