Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 1.419/1/2019
┌─────────────┬────────────────────────┐
│ │- vicepreşedintele │
│Gabriela │Înaltei Curţi de Casaţie│
│Elena Bogasiu│şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului│
├─────────────┼────────────────────────┤
│Laura-Mihaela│- preşedintele Secţiei I│
│Ivanovici │civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Eugenia │- preşedintele Secţiei a│
│Voicheci │II-a civile │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │- preşedintele delegat │
│Ionel Barbă │al Secţiei de contencios│
│ │administrativ şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Beatrice │- judecător la Secţia I │
│Ioana Nestor │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mirela Vişan │- judecător la Secţia I │
│ │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Aurelia Rusu │- judecător la Secţia I │
│ │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mihaela │- judecător la Secţia I │
│Tăbârcă │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Simona Lala │- judecător la Secţia I │
│Cristescu │civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│George Bogdan│- judecător la Secţia a │
│Florescu │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Rodica │- judecător la Secţia a │
│Zaharia │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ruxandra │- judecător la Secţia a │
│Monica Duţă │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Ianina │- judecător la Secţia a │
│Blandiana │II-a civilă │
│Grădinaru │ │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Marian Budă │- judecător la Secţia a │
│ │II-a civilă │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Mona │- judecător la Secţia de│
│Magdalena │contencios administrativ│
│Baciu │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de│
│Maria Hrudei │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de│
│Cezar Hîncu │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Decebal │- judecător la Secţia de│
│Constantin │contencios administrativ│
│Vlad │şi fiscal │
├─────────────┼────────────────────────┤
│Adriana Elena│- judecător la Secţia de│
│Gherasim │contencios administrativ│
│ │şi fiscal │
└─────────────┴────────────────────────┘
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul Î.C.C.J.). Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecată participă domnul Aurel Segărceanu, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul Î.C.C.J. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 19.522/3/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la următoarea chestiune de drept: "Interpretarea dispoziţiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), text introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (Legea nr. 118/2014), din perspectiva aplicării în timp, în sensul de a se stabili următoarele: - dacă această dispoziţie legală se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiunile la care face referire textul de lege menţionat, săvârşite anterior completării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014; – dacă această dispoziţie legală îi vizează şi pe judecătorii al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit şi pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă." Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părţilor, dintre care numai apelanta-reclamantă şi-a exprimat punctul de vedere; se arată, de asemenea, că unul dintre membrii completului a formulat punct de vedere cu privire la raport şi că la dosar au fost ataşate răspunsul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că nu s-a verificat şi nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării, precum şi răspunsurile instanţelor naţionale în legătură cu aceasta. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării 1. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Încheierea din 15 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 19.522/3/2018, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu următoarei probleme de drept: "Interpretarea dispoziţiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, text introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004, din perspectiva aplicării în timp, în sensul de a se stabili următoarele: - dacă această dispoziţie legală se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiunile la care face referire textul de lege menţionat, săvârşite anterior completării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014; – dacă această dispoziţie legală îi vizează şi pe judecătorii al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit şi pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă." II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina A. Cererea de chemare în judecată 2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, astfel cum a fost precizată şi completată, reclamanta, persoană fizică, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, în principal, anularea Deciziei nr. x din 22.02.2018 privind încetarea pensiei sale de magistrat, cu consecinţa obligării pârâtei la reluarea plăţii pensiei, începând cu luna decembrie 2017, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei la plata pensiei de serviciu pentru lunile decembrie 2017, ianuarie şi februarie 2018 şi plata dobânzii legale penalizatoare pentru plata cu întârziere a acestor sume. 3. Reclamanta a susţinut că a fost beneficiara unei pensii de serviciu pentru funcţia de magistrat, începând cu data de 5.02.2014, prin Decizia nr. x din 22.02.2018 dispunându-se încetarea pensiei de serviciu, începând cu data de 1.12.2017, în temeiul art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în raport cu împrejurarea că partea a fost condamnată definitiv la data de 14.06.2017 pentru fapte săvârşite în anul 2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014, care a modificat prevederile art. 83 din Legea nr. 303/2004; reclamanta a apreciat că nu îi sunt aplicabile prevederile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014. B. Hotărârea primei instanţe 4. Instanţa de fond, prin Sentinţa civilă nr. 8.430 din 19.11.2018, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, reţinând că acesteia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, raportat la faptul că hotărârea de condamnare a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014, iar consecinţele prevăzute de legea nouă se aplică efectelor susceptibile de executare continuă/succesivă viitoare ale situaţiei juridice născute anterior. C. Calea de atac exercitată 5. Împotriva acestei soluţii a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii acţiunii, arătând că dispoziţiile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu îi sunt aplicabile, întrucât atât faptele săvârşite care au determinat condamnarea, cât şi eliberarea din funcţie prin pensionare au avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014. 6. Instanţa de apel a pus, din oficiu, în discuţia părţilor necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 şi art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul dezbaterii. III. Dispoziţiile legale supuse interpretării 7. A. Legea nr. 118/2014 (din 27 iulie 2014) "ART. I După articolul 83^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 83^2, cu următorul cuprins: "ART. 83^2 (1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 şi 83^1 şi de indemnizaţia - prevăzută la art. 81 judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost condamnaţi definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, săvârşite înainte de eliberarea din funcţie. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condiţiile legii. (2) Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluţionării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plăţii pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală beneficiază, în condiţiile legii, de pensie din sistemul public. (3) Dacă se dispune clasarea, renunţarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal sau renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, acesta este repus în situaţia anterioară şi i se plăteşte pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale sau, după caz, diferenţa dintre aceasta şi pensia din sistemul public încasată după punerea în mişcare a acţiunii penale. (4) Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă definitivă, se comunică de către instanţa de executare Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii va informa Casa Naţională de Pensii Publice cu privire la apariţia uneia dintre situaţiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plăţii pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluţionare a cererii de acordare a pensiei de serviciu. Informarea Consiliului Superior al Magistraturii cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum şi data de la care se aplică." ART. II Prevederile art. I se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei legi" B. Legea nr. 303/2004 (forma adoptată prin Legea nr. 242/2018) "ART. 83^2 (1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 şi 83^1 şi de indemnizaţia prevăzută la art. 81 judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcţie, au fost condamnaţi definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, precum şi una din infracţiunile cuprinse în titlul IV din Legea nr. 286/2009, cu modificările şi completările ulterioare, «Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei» săvârşite înainte de eliberarea din funcţie. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condiţiile legii. (2) Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru una dintre infracţiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluţionării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plăţii pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluţionarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală beneficiază, în condiţiile legii, de pensie din sistemul public. (3) Dacă se dispune clasarea, renunţarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal sau renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, acesta este repus în situaţia anterioară şi i se plăteşte pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în mişcare a acţiunii penale sau, după caz, diferenţa dintre aceasta şi pensia din sistemul public încasată după punerea în mişcare a acţiunii penale. (4) Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă definitivă, se comunică de către instanţa de executare Consiliului Superior al Magistraturii. Secţia pentru judecători sau, după caz, Secţia pentru procurori va informa Casa Naţională de Pensii Publice cu privire la apariţia uneia dintre situaţiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plăţii pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluţionare a cererii de acordare a pensiei de serviciu. Informarea Secţiei pentru judecători sau, după caz, a Secţiei pentru procurori cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum şi data de la care se aplică." IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 8. Apelanta-reclamantă a susţinut că dispoziţiile art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 se aplică numai situaţiilor ivite după intrarea lor în vigoare, arătând că aplicarea prevederilor introduse prin Legea nr. 118/2014 cazurilor în care săvârşirea infracţiunilor ce au determinat condamnarea, respectiv stabilirea pensiei de serviciu au avut loc după publicarea noii norme legale ar fi de natură să încalce principiul neretroactivităţii legii civile şi principiul securităţii juridice, prin aceasta înfrângându-se cerinţele privind accesibilitatea şi previzibilitatea legii. 9. Intimata-pârâtă nu şi-a exprimat punctul de vedere. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 10. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă pentru declanşarea acestei proceduri. 11. S-a arătat astfel că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului urmând să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar pricina ce face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel învestit să soluţioneze cauza. 12. În ce priveşte cerinţa ca de lămurirea problemei de drept a cărei dezlegare se cere să depindă soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, Curtea de Apel Braşov a arătat că modul de interpretare a dispoziţiilor legale ce fac obiectul sesizării, din perspectiva aplicării în timp a acestora, constituie problema însăşi a speţei, pensia de serviciu a apelantei fiind sistată prin decizia contestată, emisă la data de 22.02.2018, în temeiul art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014, ca urmare a condamnării definitive la data de 14.06.2017, în timp ce atât săvârşirea faptelor care au determinat condamnarea, cât şi stabilirea şi punerea în plată a pensiei de serviciu au avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014. 13. Instanţa de trimitere a considerat totodată că problema de drept identificată prezintă şi caracter de noutate, întrucât asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat prin niciunul dintre modurile prevăzute de lege şi nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii. Cu privire la acest aspect s-a arătat că instanţa supremă a mai fost sesizată, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea prevederilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă dispoziţiile Legii nr. 118/2014 se aplică doar pentru infracţiunile de corupţie, infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie sau infracţiunile săvârşite în legătură cu acestea, săvârşite anterior intrării în vigoare a legii sau doar ulterior acestui moment, însă această sesizare a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 28 din 17 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 2 februarie 2017, astfel că problema de drept în discuţie nu a primit nicio dezlegare sau interpretare din partea instanţei supreme. 14. S-a reţinut că noutatea problemei de drept vizând aplicarea în timp a prevederilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 rezultă şi din aceea că la nivelul Curţii de Apel Bucureşti nu s-a constatat existenţa unei jurisprudenţe cristalizate, fiind identificate numai două decizii ale Secţiei a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a făcut aplicarea acestor dispoziţii legale (Decizia nr. 2.210 din 17.05.2018, pronunţată în Dosarul nr. 14.806/3/2017, şi Decizia nr. 5.152 din 24.10.2017, pronunţată în Dosarul nr. 33.322/3/2016). B. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 15. Instanţa de trimitere a arătat că, în vederea stabilirii modului de aplicare în timp a prevederilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, este necesară determinarea intenţiei legiuitorului care a stat la baza introducerii acestei reglementări prin Legea nr. 118/2014. 16. În acest sens a precizat că, în cauză, pensia de serviciu a fost stabilită prin Decizia nr. x din 5.02.2014 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3 Bucureşti, apelanta-reclamantă fiind eliberată din funcţie, prin pensionare, la data de 30.01.2014, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Decretului nr. 25/2014 emis de Preşedintele României; condamnarea acesteia definitivă pentru fapte de corupţie săvârşite în anul 2012 a avut loc la data de 14.06.2017. 17. Ipoteza vizată de prevederile art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014, este aceea a pierderii beneficiului pensiei de serviciu în cazul existenţei unei hotărâri definitive de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea ori pentru una din infracţiunile cuprinse în titlul IV din Legea nr. 286/2009 (privind Codul penal), cu modificările şi completările ulterioare, „Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei“, săvârşite de către un judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor înainte de eliberarea din funcţie. 18. Norma în discuţie nu face nicio referire explicită cu privire la sfera de aplicare a acesteia, în sensul de a menţiona dacă se aplică şi în cazul condamnărilor pentru infracţiunile la care face trimitere textul de lege menţionat, săvârşite anterior intrării sale în vigoare, respectiv dacă vizează şi judecătorii al căror drept la pensie a fost stabilit şi pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă. 19. Curtea a reţinut că forma iniţială a propunerii legislative de modificare a Legii nr. 303/2004 cuprindea şi o dispoziţie suplimentară, potrivit căreia „Prevederile art. I se aplică, de la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, şi magistraţilor condamnaţi definitiv anterior, indiferent de momentul pensionării“, iar în expunerea de motive s-a menţionat, în privinţa art. II al propunerii legislative, că prevederea are caracter tranzitoriu, reglementând situaţia magistraţilor condamnaţi care beneficiază de pensie de serviciu la momentul intrării în vigoare a noii reglementări. 20. Aşadar, propunerea legislativă îi includea în sfera celor vizaţi de dispoziţia legală în discuţie şi pe magistraţii condamnaţi definitiv anterior, caz în care este evident că infracţiunile pentru care intervenise condamnarea erau anterioare modificării legislative. 21. Forma adoptată a Legii nr. 118/2014 menţionează însă, cu titlu tranzitoriu, exclusiv faptul că „Prevederile art. I se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei legi“, fiind înlăturată forma iniţială a dispoziţiei tranzitorii la care s-a făcut referire anterior. 22. În acest context, raportat la conţinutul normei tranzitorii adoptate, pot fi valide două interpretări în privinţa sferei de aplicare în timp a prevederilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, prin raportare la dispoziţiile art. 6 din Codul civil, ca normă de drept comun în ceea ce priveşte aplicarea legii civile în timp. 23. Astfel, art. 6 alin. (2) din Codul civil prevede că actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor, iar alin. (5) al aceluiaşi articol statuează că dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare. 24. Concluzia care rezultă din interpretarea prevederii legale în discuţie, prin raportare la dispoziţiile legale anterior enunţate, ar fi în sensul că dispoziţiile legii noi, respectiv cele ale Legii nr. 118/2014, se aplică numai infracţiunilor de natura celor prevăzute de această dispoziţie legală săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi pensiilor de serviciu stabilite şi puse în plată, de asemenea, după intrarea în vigoare a noilor prevederi, întrucât anterior acestei completări legislative, pentru infracţiunile de natura celor prevăzute de art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, legea nu prevedea efecte similare celor reglementate de Legea nr. 118/2014. 25. Cu toate acestea, este important faptul că, în cazul în care pensia de serviciu de care beneficiază reclamanta este privită ca un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, devin incidente prevederile art. 6 alin. (6) din Codul civil, în acord cu care dispoziţiile legii noi sunt, de asemenea, aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate, printre altele, din regimul general al bunurilor, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi. 26. Prin urmare, din această perspectivă ar rezulta că, în privinţa efectelor viitoare ale pensiei de serviciu de care beneficiază reclamanta, care a fost stabilită anterior intrării în vigoare a modificării legislative, sunt aplicabile, din punct de vedere temporal, dispoziţiile Legii nr. 118/2014. 27. Prezintă relevanţă sub aspectul celei din urmă variante de interpretare şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, în Decizia nr. 1.048 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, a arătat că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii“. 28. De asemenea, în cuprinsul Deciziei nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, Curtea Constituţională a reţinut că „un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi“. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie A. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 28 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 2 februarie 2017, a respins, „ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă în Dosarul nr. 936/108/2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare“. 29. Următoarele considerente din cuprinsul deciziei instanţei supreme sus-menţionate sunt relevante pentru soluţionarea sesizării supuse analizei de faţă: "56. Speţa supusă judecăţii instanţei de trimitere are ca premisă un decret de eliberare din funcţie a unui judecător ca o consecinţă a condamnării definitive pentru o faptă de corupţie, ca urmare a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii care ia act de condamnare şi înaintează Preşedintelui României cererea de eliberare din funcţie pe temeiul art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.57. În acest context factual nu pot fi ignorate prevederile art. 82 alin. (5) teza finală din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care condiţionează beneficiul acordării pensiei de serviciu pentru vechimea în magistratură prevăzută de alin. (1) şi (3) din acelaşi articol de împlinirea vârstei de 60 de ani şi eliberarea din funcţie pentru motive neimputabile. Contestatorul, la momentul pensionării, se afla în situaţia eliberării din funcţie pentru motive imputabile, în urma condamnării sale pentru fapte de corupţie săvârşite în exerciţiul funcţiei de judecător.58. În adoptarea Legii nr. 118/2014, aşa cum rezultă din expunerea de motive, legiuitorul porneşte de la situaţia deja reglementată în cuprinsul art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, însă îşi propune să reglementeze suplimentar situaţia în care pensionarea intervine pentru un motiv neimputabil, iar după pensionare intervine o condamnare pentru o infracţiune de corupţie, o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie sau o infracţiune în legătură cu acestea, săvârşită în timpul exercitării funcţiei, efectele acestei hotărâri asupra dreptului la pensia de serviciu deja stabilită, precum şi efectele punerii în mişcare a acţiunii penale asupra pensiei în plată sau asupra cererii de acordare a pensiei de serviciu.59. Textul de lege a cărui interpretare se solicită a vizat o lacună a legii în forma sa anterioară completării survenite prin Legea nr. 118/2014, respectiv acoperirea acelor situaţii în care, deşi persoanele vizate de prevederile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru beneficiul pensiei de serviciu săvârşiseră vreuna dintre infracţiunile determinate generic în norma legală completatoare, în timpul exercitării funcţiei, erau eliberaţi din funcţie din motive neimputabile, anterior intervenirii unei hotărâri de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei, câştigând astfel dreptul de a fi stabilită în favoarea lor pensia de serviciu cuvenită pentru vechimea în magistratură.60. Acest text nou-introdus prin Legea nr. 118/2014 are în vedere, ca reper esenţial pentru aplicabilitatea sa, pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare sau de amânare a aplicării pedepsei ulterior eliberării din funcţie din motive neimputabile a persoanei care a solicitat să i se acorde beneficiul pensiei de serviciu la momentul eliberării din funcţie, hotărârea penală fiind pronunţată pentru infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate celor de corupţie sau în legătură cu acestea.61. Or, contestatorul din litigiul principal se află în situaţia în care, la momentul solicitării beneficiului pensiei de serviciu, nu a putut justifica eliberarea sa din funcţie din motive neimputabile, fiind condamnat penal cât timp se afla în exerciţiul funcţiei de judecător, fiindu-i, aşadar, aplicabile prevederile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.62. În aceste condiţii, se constată că soluţionarea pe fond a cauzei nu depinde de dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât ipoteza reglementată de această normă legală nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii." B. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele de judecată, în majoritate, au comunicat că nu au identificat jurisprudenţă cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării; numai câteva instanţe au transmis puncte de vedere sau simple opinii referitoare la problema de drept supusă dezlegării, unele însoţite de jurisprudenţă, după cum urmează: 30. Tribunalele Ialomiţa şi Galaţi (Secţia I civilă) au apreciat că, din interpretarea prevederii legale în discuţie, prin raportare la dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Codul civil, rezultă că dispoziţiile legii noi, introduse prin Legea nr. 118/2014, se aplică numai infracţiunilor de natura celor prevăzute de aceste dispoziţii legale, săvârşite după intrarea lor în vigoare, precum şi pensiilor de serviciu stabilite şi puse în plată, de asemenea, după intrarea în vigoare a noilor prevederi, întrucât, anterior acestei completări legislative, pentru infracţiunile de natura celor prevăzute de art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, legea nu prevedea efecte similare celor reglementate de Legea nr. 118/2014. 31. Curtea de Apel Piteşti (Secţia I civilă - Decizia nr. 639 din 7 februarie 2019) şi Judecătoria Bacău au considerat că dispoziţiile legale supuse interpretării se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiunile la care face referire textul de lege în discuţie, săvârşite anterior completării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014; în decizia pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-a reţinut că „în speţă nu este vorba de facta praeterita, respectiv de fapte săvârşite şi care şi-au produs în integralitate efectele în baza legii vechi, ci este vorba despre situaţia în care legea nouă dispune cu privire la consecinţe şi efecte nerealizate susceptibile de executare continuă/succesivă. Astfel, efectele infracţiunilor săvârşite de contestator nu s-au produs integral înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014, condamnarea definitivă intervenind după acest moment. Ţinând cont de faptul că textul legal este de aplicare imediată, iar consecinţa lipsirii apelantului de beneficiul pensiei speciale intervine ca efect direct al condamnării definitive, Curtea apreciază că dispoziţiile legale sunt aplicabile în cauză“. 32. Curtea de Apel Braşov (Secţia civilă) a învederat că textul de lege în discuţie este explicit, în sensul că la alin. (1) se prevede expres că este vorba de infracţiuni săvârşite înainte de eliberarea din funcţie, indiferent dacă acestea au fost săvârşite înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014. 33. Judecătorii de la Judecătoria Moineşti au opinat în sensul că această dispoziţie legală nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiunile la care face referire textul de lege în discuţie, săvârşite anterior completării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, precum şi că norma în discuţie îi vizează şi pe judecătorii al căror drept la pensia de serviciu a fost stabilit şi pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare. 34. Tribunalul Giurgiu a arătat că, faţă de conţinutul textului de lege al art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, introdus prin Legea nr. 118/2014, la care se face referire, respectiv sintagma „Nu beneficiază de pensia de serviciu …“, este evident că acest articol are aplicare şi pentru judecătorii al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit şi pus în plată anterior introducerii acestui articol. Tot în articolul nou-introdus prin Legea nr. 118/2014, art. 83^2, la alin. (4) se prevede că „(…) Consiliul Superior al Magistraturii va informa Casa Naţională de Pensii Publice cu privire la apariţia uneia dintre situaţiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plăţii pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluţionare a cererii de acordare a pensiei de serviciu“. Rezultă că este evident că aceste măsuri de suspendare, încetare sau reluare a plăţii pensiei de serviciu se referă la pensiile de serviciu stabilite anterior datei de 27.07.2014, când a intrat în vigoare Legea nr. 118/2014, iar „suspendarea sau reluarea procedurii de soluţionare a cererii de acordare a pensiei de serviciu“ se referă la cererile de pensionare în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014. 35. La nivelul Tribunalului Ilfov s-a apreciat că prezintă relevanţă pentru aria de aplicare a normei de drept în discuţie existenţa unei condamnări definitive ulterior introducerii textului prin Legea nr. 118/2014, iar nu în momentul săvârşirii infracţiunii. 36. Curtea de Apel Oradea a anexat Decizia civilă nr. 321/A din 2 mai 2017, pronunţată în dosarul în care s-a formulat sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 28 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 2 februarie 2017. 37. Opinia judecătorilor Secţiei a VII-a civile şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti a fost în sensul că, pentru stabilirea modului de aplicare în timp a prevederilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, este necesară determinarea intenţiei legiuitorului care a stat la baza introducerii acestei reglementări prin Legea nr. 118/2014. S-a arătat că forma iniţială a propunerii legislative de modificare a Legii nr. 303/2004 cuprindea şi o dispoziţie suplimentară, potrivit căreia „Prevederile art. I se aplică, de la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, şi magistraţilor condamnaţi definitiv anterior, indiferent de momentul pensionării“, iar în expunerea de motive s-a menţionat, în privinţa art. II al propunerii legislative, că prevederea are caracter tranzitoriu, reglementând situaţia magistraţilor condamnaţi care beneficiază de pensie de serviciu la momentul intrării în vigoare a noii reglementări. Or, forma adoptată a Legii nr. 118/2014 privind completarea Legii nr. 303/2004 cuprinde însă cu titlu tranzitoriu exclusiv faptul că „Prevederile art. I se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei legi“, fiind înlăturată forma iniţială a dispoziţiei tranzitorii. Cu toate acestea, în cazul în care pensia de serviciu este privită ca un drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, se poate considera că, în privinţa efectelor viitoare ale acestei situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a modificării legislative, sunt aplicabile, din punct de vedere temporal, dispoziţiile legii noi în conformitate cu art. 6 alin. (6) din Codul civil. VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale 38. Curtea Constituţională nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale supuse interpretării, însă poate prezenta relevanţă cu privire la dezlegarea problemei de drept în discuţie Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014. VIII. Răspunsul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 39. Prin Adresa nr. 1.183/C/1.791/III-5/2019 din 7 iunie 2019, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării. IX. Raportul asupra chestiunii de drept 40. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, se apreciază că, faţă de dispoziţiile art. 519 din acelaşi cod, sunt întrunite condiţiile pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, pe fondul problemei de drept supuse dezbaterii fiind propusă soluţia interpretării dispoziţiilor art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, introduse prin Legea nr. 118/2014, în sensul aplicării acestora în cazul condamnărilor pentru infracţiunile la care face referire textul de lege menţionat, indiferent de data săvârşirii acestora, inclusiv cu privire la judecătorii al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit şi pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 41. Examinând sesizarea, cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele: A. Cu privire la admisibilitatea sesizării 42. Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. 43. Rezultă din dispoziţiile citate că, pentru declanşarea acestei proceduri, legiuitorul a instituit următoarele condiţii de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ: a) existenţa unei cauze în curs de judecată, aflată în ultimă instanţă; b) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau tribunalului învestit să soluţioneze cauza; c) soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; d) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare; e) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă. 44. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor“. 45. Dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă impun instanţei de trimitere obligaţia identificării chestiunii de drept care necesită interpretare, caracterizarea aspectului de noutate al acesteia în privinţa interpretării şi aplicării sale, precum şi a caracterului dificil al interpretării dispoziţiilor legale incidente speţei. 46. În prealabil, trebuie reţinut că textul întrebării vizează două probleme de drept cu privire la care instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, se solicită a se interpreta dacă norma în cauză este incidentă în cazul condamnărilor pentru infracţiunile la care face referire textul de lege săvârşite anterior completării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, respectiv dacă dispoziţiile art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 se aplică exclusiv faptelor comise după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2014 şi dacă această prevedere legală îi vizează şi pe judecătorii a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă, al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit şi pus în plată anterior. Soluţionarea celei de-a doua întrebări este legată în mod direct de modalitatea în care urmează a se răspunde celei dintâi. 47. Examinând admisibilitatea sesizării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile. 48. Astfel, se constată că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului urmând să pronunţe o hotărâre definitivă, conform art. 155 din Legea nr. 263/2010 coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă; cauza ce face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al curţii de apel, învestit să o soluţioneze. 49. În legătură cu noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile se observă că textul ce se cere a fi interpretat este introdus în Legea nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, act normativ intrat în vigoare la 27 iulie 2014. 50. Până la acest moment, instanţele judecătoreşti au fost chemate în câteva cazuri să se pronunţe cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale ce fac obiectul sesizării, astfel încât nu se poate conchide că ar exista cristalizată o jurisprudenţă constantă şi continuă în materia de referinţă, în baza unei interpretări unitare a textelor care au generat chestiunea de drept a cărei rezolvare de principiu se solicită. 51. Verificându-se evidenţele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că această instanţă nu a statuat anterior, în fond, asupra chestiunii de drept ce face obiectul dezlegării. 52. Instanţa supremă a pronunţat Decizia nr. 28 din 17 octombrie 2016, prin care s-a respins, „ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă în Dosarul nr. 936/108/2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 83^2 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare“, reţinându-se că nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate - cerinţa referitoare la ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei. Totodată, se confirmă că problema de drept a cărei lămurire se cere nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 53. Cu referire la condiţia de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, se reţine că art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte această noţiune. 54. În doctrină s-a arătat că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Prin urmare, sintagma în cauză trebuie raportată la prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. 55. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. 56. În acelaşi timp, aceasta trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidenţa şi, deci, aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile. 57. Aşadar, problema în cauză trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite, care, fie ele doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. 58. Cum de chestiunea de drept respectivă depinde soluţionarea pe fond a cauzei, înseamnă că ea trebuie să fie una importantă şi să se regăsească în soluţia ce va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii care urmează să fie dată, indiferent dacă cererea este admisă sau respinsă. 59. În acest context se reţine că de modul de interpretare a prevederilor legale ce fac obiectul sesizării, din perspectiva aplicării în timp, depinde soluţionarea fondului cauzei, pensia de serviciu a reclamantei din dosarul în care a fost formulată sesizarea fiind sistată prin decizia contestată, în temeiul art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014, ca urmare a condamnării definitive din data de 14.06.2017, în timp ce atât săvârşirea faptelor care au determinat condamnarea, cât şi stabilirea şi punerea în plată a pensiei de serviciu au avut loc anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2014. Chestiunea în cauză este aptă să suscite interpretări diferite, astfel cum rezultă din conţinutul cererii de sesizare. B. Cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării 60. Problema de drept cu a cărei dezlegare a fost învestită instanţa supremă prin acest mecanism de unificare a practicii judiciare presupune a oferi un răspuns întrebării dacă dispoziţiile art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014, se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiunile la care face referire textul de lege menţionat, săvârşite anterior adoptării lui. De răspunsul afirmativ la această întrebare depinde soluţionarea celei de-a doua chestiuni, şi anume dacă această dispoziţie legală îi vizează şi pe judecătorii al căror drept la pensie de serviciu a fost stabilit şi pus în plată anterior completării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 118/2014, dar a căror condamnare a intervenit după această modificare legislativă, pentru infracţiuni de acest gen, săvârşite, evident, anterior adoptării textului în discuţie. 61. Pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare, având în vedere necesitatea asigurării previzibilităţii reglementării şi ţinând seama de interpretarea istorico-teleologică a dispoziţiilor legale în discuţie, rezultată din observarea procesului de legiferare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că dispoziţiile art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, text introdus prin Legea nr. 118/2014, se aplică exclusiv infracţiunilor săvârşite după intrarea sa în vigoare. 62. Astfel, cerinţa previzibilităţii presupune ca norma juridică să fie enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele în care acţionează, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. 63. În acest sens a statuat şi Curtea Constituţională, care, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, a reţinut, în legătură cu precizia şi previzibilitatea normei juridice, că „(...) lex certa, norma trebuie să fie redactată clar şi precis, astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat“ (paragraful 46). 64. Prin urmare, previzibilitatea unei norme presupune că destinatarul acesteia are reprezentarea unor coordonate în funcţie de care este obligat să îşi modeleze conduita. 65. Or, verificând din această perspectivă aplicarea art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 în cazul unor infracţiuni săvârşite anterior intervenirii unei dispoziţii care statuează că o asemenea conduită înlătură vocaţia la pensia de serviciu, norma respectivă, chiar dacă nu are caracterul unei sancţiuni penale, induce acelaşi efect, al lipsei de previzibilitate, pentru situaţiile consumate anterior intrării ei în vigoare. 66. Nu se poate considera că o astfel de conduită era sancţionată în lege încă de la data adoptării ei, astfel că data săvârşirii faptelor nu ar prezenta relevanţă în privinţa aplicării art. 83^2, câtă vreme, în forma iniţială a Legii nr. 303/2004, nu erau menţionate cazurile prevăzute de art. 83^2, referitoare la neacordarea pensiei de serviciu, introduse prin Legea nr. 118/2014, în vigoare începând cu data de 27 iulie 2014. 67. Or, efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare a unei dispoziţii legale sunt strict individualizate de art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), care prevede că dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază. 68. De asemenea, nu se poate aprecia că aceste cazuri, strict determinate, de interdicţie de la beneficiul unei pensii de serviciu erau subînţelese prin menţiunea generală de la art. 81 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 [în forma iniţială a legii; art. 82 alin. (5), în forma actuală a legii], care stabileşte că au drept la pensia de serviciu numai persoanele care au fost eliberate din funcţie din motive neimputabile. Acest text de lege se referă la situaţia în care magistratul se pensionează din altă ocupaţie, iar la împlinirea vârstei de 60 de ani solicită, pentru vechimea de 25 de ani în funcţiile de la art. 82 alin. (1) şi (3), acordarea pensiei de serviciu. Constatându-se că a fost eliberat din funcţie din motive imputabile, nu i se acordă beneficiul solicitat. 69. Condiţia prevăzută la art. 81 alin. (5), anterior menţionat, nu este aplicabilă în situaţia magistraţilor aflaţi în funcţie, care formulează cerere de pensionare în baza art. 81 alin. (1), (2) sau (3) [art. 82 alin. (1), (2) şi (3) din forma actuală a legii] pentru care, dacă în curs se află o procedură judiciară de acest fel, se suspendă soluţionarea cererii. 70. După introducerea art. 83^2, titularii pensiei de serviciu, indiferent de temeiul acordării acesteia, pierd acest beneficiu dacă, ulterior pensionării, sunt condamnaţi pentru infracţiunile prevăzute în cuprinsul articolului nou-adoptat. 71. Dispoziţia legală respectivă, menită să reglementeze situaţia în care persoana a fost condamnată după ce i s-a recunoscut şi pus în plată dreptul la pensia de serviciu, nu poate înlătura însă de la aplicare principiul previzibilităţii normei care, după intervenţia legiuitorului prin Legea nr. 118/2014, a condiţionat acordarea acestui beneficiu de o anumită conduită ce trebuie respectată. 72. Faptul că legiuitorul nu distinge în mod expres cu privire la data săvârşirii infracţiunii nu înseamnă că aceasta nu prezintă relevanţă în aplicarea dispoziţiilor legii. Dimpotrivă, data săvârşirii infracţiunii urmează a fi valorificată, cu aplicarea principiului neretroactivităţii legii, consfinţit de art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“, în sensul că, pentru persoanele care au săvârşit fapta anterior intrării în vigoare a modificării legislative, survenirea unei condamnări penale nu atrage şi pierderea beneficiului pensiei de serviciu. 73. Aşadar, o normă specială, cum este cea prevăzută la art. 83^2 din Legea nr. 303/2004, fiind de strictă interpretare şi aplicare, nu poate fi extinsă, prin analogie, la alte situaţii, aflate în afara sferei sale de aplicare temporală. 74. Situaţia juridică premisă, declanşatoare a procesului de aplicare a normei în discuţie, este reprezentată de comiterea unei infracţiuni, iar dacă fapta ilicită a fost săvârşită înainte de intrarea în vigoare a normei restrictive de beneficiu şi s-a epuizat până la data adoptării legii noi, ea nu poate genera alte efecte decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârşirii sale, conform principului constituţional al neretroactivităţii legii civile, a cărui aplicare se regăseşte şi în dispoziţiile art. II din Legea nr. 118/2014. 75. Acest raţionament nu contrazice considerentele Deciziei nr. 28 din 17 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a respins ca inadmisibilă altă sesizare prealabilă, pentru neîndeplinirea condiţiei ca de modul de dezlegare a chestiunii de drept să depindă soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost formulată, întrucât decizia menţionată nu statuează asupra momentului săvârşirii faptelor, aspect care nu a constituit obiectul sesizării respective. 76. În sprijinul acestei interpretări, pentru identitate de raţiune, pot fi reţinute şi argumentele ce se regăsesc în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 436 din 8 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, prin care se acordă relevanţă datei săvârşirii abaterii disciplinare în ceea ce priveşte aplicarea interdicţiei magistratului sancţionat de a se înscrie la procedura de selecţie pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 77. Curtea Constituţională a reţinut, în considerentele deciziei sus-menţionate, următoarele: "28. Fără îndoială că, de la data apariţiei sale, Legea nr. 303/2004 se aplică tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul său. Altfel spus, împrejurarea că unui judecător sau unui procuror care a primit o sancţiune disciplinară pentru o abatere săvârşită după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004 îi este înlăturată/interzisă materializarea, după acel moment, a oricărei intenţii de promovare ca judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este de natură a-i afecta vreun drept fundamental, întrucât simpla expectativă/vocaţie pe care acesta o are trebuie să se supună regulilor noi instituite, reguli care de altfel îi erau deplin cunoscute. (...)30. Aşa fiind, deşi legea nouă poate dispune cu privire la consecinţe şi efecte nerealizate susceptibile de executare continuă/succesivă, ea nu va putea reglementa cu privire la fapte care, înainte de intrarea ei în vigoare, au dat naştere sau, după caz, au modificat sau au stins o situaţie juridică, ori cu privire la efecte pe care acea situaţie juridică le-a produs înainte de aceeaşi dată. Prin urmare, abaterea disciplinară săvârşită anterior apariţiei Legii nr. 303/2004 reprezintă, din perspectiva conflictului de legi civile în timp, facta praeterita, realizată în întregime înainte de intrarea în vigoare a legii noi şi pentru care, dacă s-ar aplica o lege ulterioară, ar însemna să i se atribuie efect retroactiv. De aceea, dacă legea creează o situaţie juridică nouă, ea nu ar putea să prevadă că noua situaţie juridică s-a născut din fapte anterioare intrării sale în vigoare." 78. Instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor fundamentate pe încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, apreciind că prevederile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt constituţionale în măsura în care sintagma „nu au fost niciodată sancţionaţi disciplinar“ vizează numai abaterile disciplinare comise după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004. 79. Prin urmare, constatând că o astfel de condiţie nu exista anterior adoptării Legii nr. 118/2014 în privinţa magistraţilor eliberaţi din funcţie prin pensionare şi aplicând, prin analogie, raţionamentul dezvoltat în Decizia Curţii Constituţionale nr. 436 din 8 iulie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că dispoziţiile Legii nr. 118/2014 nu se aplică infracţiunilor săvârşite înainte de intrarea în vigoare a acestei legi. 80. Un alt argument în susţinerea acestei interpretări îl reprezintă decizia de modificare a textului iniţial al normei din proiectul Legii nr. 118/2014, prin care a fost completată Legea nr. 303/2004 cu prevederile care fac obiectul interpretării, măsură luată în cadrul procesului de legiferare, la momentul adoptării actului normativ, şi care a condus la transformarea unei norme tranzitorii într-una cu efecte exclusiv pentru viitor. 81. În acest sens este de menţionat că propunerea legislativă a cuprins, iniţial, o normă tranzitorie de aplicare, în următoarea redactare a art. II: „Prevederile art. I se aplică, de la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, şi magistraţilor condamnaţi definitiv anterior, indiferent de momentul pensionării“. 82. Or, în forma adoptată, textul legal stipulează la art. II că „Prevederile art. I se aplică de la data intrării în vigoare a prezentei legi“. 83. Aşadar, dacă în prima variantă, cea propusă prin proiect, norma se aplica şi magistraţilor condamnaţi definitiv anterior intrării în vigoare a legii, efectele actului normativ fiind extinse, printr-o normă cu caracter tranzitoriu, şi pentru situaţiile în care atât fapta, cât şi condamnarea au avut loc anterior intrării în vigoare a legii, în forma finală, adoptată de legiuitor, textul legal nu poate fi înţeles decât în sensul că s-a renunţat la dispoziţia cu caracter tranzitoriu, astfel că nu doar pierderea propriu-zisă a vocaţiei la pensia de serviciu prin condamnare, ci şi fapta generatoare a acestei situaţii se situează, temporal, după intrarea în vigoare a normei care instituie o astfel de interdicţie. 84. Stabilind că legea se aplică de la data intrării ei în vigoare, deci numai situaţiilor produse sub imperiul acesteia - faptelor, şi nu doar condamnărilor pronunţate după intrarea în vigoare a legii - prin norma de la art. II din Legea nr. 118/2014, legiuitorul a exclus de sub incidenţa legii situaţiile trecute. 85. Or, câtă vreme faptele care au generat condamnarea pentru o infracţiune dintre cele enumerate de art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 au fost săvârşite anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor legale care prevăd pierderea beneficiului pensiei de serviciu, acestora nu le sunt aplicabile dispoziţiile legii noi, ci prevederile legii în vigoare la data săvârşirii faptelor, care, aşa cum s-a arătat mai sus, nu conţineau această interdicţie. 86. Reţinând, cu privire la primul aspect al sesizării, că textul de lege nou-introdus nu este aplicabil în cazul condamnărilor pentru infracţiuni săvârşite anterior intrării sale în vigoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că această interpretare face de prisos analizarea celui de-al doilea aspect al sesizării, lămurit implicit prin dezlegarea celui dintâi. 87. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 19.522/3/2018, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea art. 83^2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 118/2014 pentru completarea Legii nr. 303/2004, dispoziţia legală menţionată nu se aplică în cazul condamnărilor pentru infracţiuni săvârşite anterior intrării sale în vigoare. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2019. VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE GABRIELA ELENA BOGASIU Magistrat-asistent, Aurel Segărceanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
