Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
├───────────────┴──────────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mathias Alexander Bellu în Dosarul nr. 1.570/297/2011* al Judecătoriei Săveni şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 590D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Mihai Popa, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se arată că obiectul excepţiei îl constituie sintagma „în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii“, cuprinsă în art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, pe care o apreciază ca fiind neconstituţională în raport cu art. 44 din Constituţie. Se arată că textul este constituţional în măsura în care se interpretează că nu este aplicabil cetăţenilor străini care au dobândit pe cale succesorală dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate sub incidenţa legilor reparatorii în cadrul unei succesiuni deschise anterior revizuirii Constituţiei României, dar care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ulterior revizuirii Constituţiei. Este vorba de un conflict temporal de dispoziţii constituţionale de dezlegarea căruia depinde tranşarea criticilor privind compatibilitatea soluţiei legislative analizate cu art. 44 din Constituţie. Se arată că, în cauză, există o situaţie juridică născută sub imperiul Constituţiei nerevizuite, dar efectele sale prin formularea cererii de reconstituire după revizuirea Constituţiei sunt durabile în timp, ceea ce reprezintă o facta futura, iar excluderea acestei situaţii din sfera art. 44 din Constituţie, în forma sa revizuită, reprezintă o restrângere a sferei de aplicare a acestuia. În accepţiunea acestui text constituţional nu există o diferenţiere de regim juridic în funcţie de data dobândirii dreptului pe cale succesorală pentru cetăţeanul străin. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează interpretarea şi aplicarea legii la situaţia particulară a autorului excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 18 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.570/297/2011*, Judecătoria Săveni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mathias Alexander Bellu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni prin care s-a solicitat constatarea, în temeiul art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997, a nulităţii absolute a actelor juridice de reconstituire a dreptului de proprietate al autorului excepţiei. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat este neconstituţional în măsura în care se interpretează că este aplicabil inclusiv cetăţenilor străini care au dobândit pe cale succesorală dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate sub incidenţa legilor reparatorii în cadrul unei succesiuni deschise anterior revizuirii Constituţiei României (2003), dar care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ulterior revizuirii Constituţiei. 7. Art. 44 alin. (2) din Constituţie instituie o incapacitate specială de folosinţă a cetăţenilor străini şi apatrizilor la dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor aflate pe teritoriul României, această regulă comportând însă două excepţii. Astfel, incapacitatea cetăţenilor străini şi apatrizilor de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor a devenit relativă şi parţială. Se arată că incapacitatea specială de folosinţă instituită nu afectează transmisiunea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor efectuată prin acte mortis causa. Astfel, Legea fundamentală permite cetăţenilor străini să dobândească prin moştenire legală dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, fără restricţii şi/sau distincţii, iar ubi lex non distinguit nec nos distingere debemus. Se mai arată că şi Legea nr. 312/2005 nu face altceva decât să confirme regula instituită de prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, în sensul recunoaşterii capacităţii de folosinţă a cetăţenilor străini în ipoteza dobândirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe cale succesorală. 8. Ţinând seama de principiile ce guvernează aplicarea legii în timp, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, se arată că dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie permit cetăţenilor străini să dobândească prin moştenire legală dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, cât timp cererea de reconstituire a dreptului de proprietate privată a fost formulată ulterior datei la care a intrat în vigoare actul normativ de revizuire a Constituţiei. 9. În aceste condiţii, se susţine că o succesiune deschisă anterior revizuirii Constituţiei reprezintă o situaţie juridică trecută, născută sub imperiul legii vechi, dar durabilă în timp, prin efectele sale viitoare (cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată ulterior revizuirii Constituţiei în cadrul procedurii speciale aflate sub incidenţa legii reparatorii), astfel că va intra sub imperiul legii noi, de imediată aplicare, care va guverna integral situaţia juridică şi efectele sale substanţiale. 10. Judecătoria Săveni, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producţie sau la stat sau care nu au moştenit asemenea terenuri; (ii) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripţiuni şi inscripţiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum şi actele de înstrăinare efectuate în baza lor; (v) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depăşit limitele de suprafaţă stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991; (vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri." 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii şi ale art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia apreciază că sancţiunea nulităţii absolute nu poate opera în privinţa actului de reconstituire a dreptului de proprietate emis în favoarea unui cetăţean străin ulterior revizuirii art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile în care acesta prevede, în prezent, posibilitatea cetăţeanului străin de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. 17. Curtea observă că problema de drept ridicată vizează, în realitate, coroborarea art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 cu art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, potrivit căruia, în principiu, cetăţenii străini nu pot formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră. Instanţele judecătoreşti au competenţa de a stabili dacă art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 vizează ipoteza art. 48 din Legea nr. 18/1991 în măsura în care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată ulterior revizuirii Constituţiei. Prin urmare, aspectele vizate constituie chestiuni de interpretare şi aplicare a legii. 18. Interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Prin urmare, din moment ce instanţa judecătorească este cea competentă să stabilească modul în care se coroborează cele două texte legale antereferite, Curtea, având în vedere art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, precum şi art. 126 alin. (1) şi art. 146 lit. d) din Constituţie, constată că aspectele invocate excedează controlului de constituţionalitate, iar excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mathias Alexander Bellu în Dosarul nr. 1.570/297/2011* al Judecătoriei Săveni. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Săveni şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
