Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 32/2021 privind numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune, sesizare formulată de grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor şi Senat, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Cu Adresa nr. 2/5701 din 18 mai 2021, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.096 din 18 mai 2021 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.711L/2/2021. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, cu privire la situaţia de fapt, autorii acesteia arată că, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (4) şi ale art. 46 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, în aplicarea prevederilor art. 65 alin. (2) lit. f) din Constituţie, Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) a depus în Parlament rapoartele de activitate pentru anii 2017-2019 şi rapoartele privind conturile de execuţie bugetară. Birourile permanente reunite au înaintat Comisiei pentru cultură şi media a Senatului şi Comisiei pentru cultură, mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor rapoartele de activitate, iar acestea au întocmit rapoartele comune. În şedinţa din 11 mai 2021, Camera Deputaţilor şi Senatul, întrunite în şedinţă comună, au dezbătut şi supus votului rapoartele mai sus menţionate: Raportul de activitate al Societăţii Române de Radiodifuziune pe anul 2017 şi Contul de execuţie bugetară pe anul 2017 au fost respinse cu 176 de voturi pentru şi 243 împotrivă; Raportul de activitate al Societăţii Române de Radiodifuziune pe anul 2018, precum şi Contul de execuţie bugetară pe anul 2018 au fost respinse cu 174 de voturi pentru şi 242 împotrivă; Raportul de activitate al Societăţii Române de Radiodifuziune pe anul 2019 şi Contul de execuţie bugetară pe 2019 au fost respinse cu 168 de voturi pentru şi 237 împotrivă. În conformitate cu dispoziţiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 41/1994, respingerea rapoartelor anuale a atras demiterea de drept a Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune. 4. În aceeaşi zi, deşi ora era înaintată, în mod abuziv, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului au hotărât convocarea birourilor permanente reunite în vederea sesizării celor două comisii de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a dezbate propunerea de numire a unui director general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune. La insistenţele grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat a fost acordat un termen foarte scurt, contrar tuturor cutumelor parlamentare, de o oră, pentru a oferi posibilitatea mai multor candidaţi să îşi depună candidatura. Împotriva dispoziţiilor regulamentare şi legale, comisiile au înaintat în aceeaşi zi avizul comun prin care au analizat cele două candidaturi depuse şi au propus plenului reunit al Parlamentului numirea în funcţia de director general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune a domnului Popescu Liviu. Camera Deputaţilor şi Senatul au votat în şedinţa comună din 11 mai 2021 numirea domnului Popescu Liviu în funcţia de director general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune cu 237 de voturi pentru şi 134 de voturi împotrivă. 5. Ţinând seama de situaţia de fapt prezentată şi de conţinutul prevederilor celor două articole care au fost avute în vedere la emiterea avizului comun al comisiilor de cultură şi, ulterior, la adoptarea Hotărârii Parlamentului nr. 32/2021, autorii sesizării consideră că se impune constatarea de către Curtea Constituţională a încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Astfel, în cuprinsul avizului comun al Comisiei pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor şi al Comisiei pentru cultură şi media din cadrul Senatului, s-a menţionat că audierea candidaţilor a avut ca temei alin. (3) al art. 21 şi alin. (4) al art. 26 din Legea nr. 41/1994. Supus la vot, avizul a fost adoptat, iar prin Hotărârea Parlamentului nr. 32/2021 domnul Popescu Liviu a fost numit director general interimar al SRR pentru o durată de 6 luni, în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 41/1994. 6. Or, art. 21 din Legea nr. 41/1994 reglementează o procedură specială cu privire la imposibilitatea numirii consiliului de administraţie şi numirea directorului general interimar, alin. (1) şi (2) stabilind procedura de numire a consiliului de administraţie în situaţia în care această procedură se întinde pe două legislaturi parlamentare, în vreme ce alin. (3) şi (4) introduc dreptul Parlamentului, la propunerea comisiilor de specialitate, să numească un director general interimar, cu mandat bine definit, pe o perioadă de maximum 6 luni. Niciuna dintre prevederile normei invocate nu poate constitui temei legal al numirii unui director general interimar, pentru că se referă la procedura de numire începută într-o legislatură care se încheie şi finalizată în legislatura următoare. Cu toate acestea, în urma votului plenului reunit a fost adoptată Hotărârea Parlamentului nr. 32/2021, întemeiată pe art. 21 alin. (3) din lege. A admite că numirea se poate face în baza acestei norme echivalează cu o adăugare la Legea nr. 41/1994, prin crearea unei noi situaţii în care este numit un director general interimar al SRR. 7. Autorii mai susţin că nici dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 41/1994, care prevăd procedura specială privind şedinţele consiliului de administraţie, nu pot fi folosite drept temei pentru a justifica numirea unui director general interimar, întrucât nu au fost întrunite condiţiile prevăzute de lege referitoare la sesizarea de către preşedintele-director general a unor disfuncţionalităţi în activitatea consiliului de administraţie. Or, inserarea în cuprinsul avizului comun a prevederilor art. 26 alin. (4) din Legea nr. 41/1994 nu poate constitui un temei legal pentru adoptarea Hotărârii Parlamentului nr. 32/2021, având în vedere că se referă la o situaţie specială, şi anume când consiliul de administraţie nu se poate întruni din lipsă de cvorum, astfel că, la solicitarea preşedintelui-director general, plenul reunit al Parlamentului poate adopta una dintre variantele propuse de comisiile de specialitate: înlocuirea unor membri sau dizolvarea consiliului de administraţie. 8. Din parcurgerea dispoziţiilor Legii nr. 41/1994 rezultă fără echivoc doar trei situaţii care pot oferi cadrul legal şi constituţional de numire a unui director general interimar: art. 21, art. 26 şi art. 46. Singura prevedere legală aplicabilă situaţiei din data de 11 mai 2021 ar fi fost încadrarea în art. 46 alin. (7), având în vedere că au fost respinse de către plenul reunit al Parlamentului rapoartele de activitate şi de execuţie bugetară. Ar fi fost necesar ca, ulterior, să se declanşeze procedura de numire a unui nou Consiliu de administraţie al SRR. Nimic nu a împiedicat majoritatea parlamentară ca, în cadrul unui Birou permanent reunit, să declanşeze această procedură, cu atât mai mult cu cât exista cvorum de şedinţă. În schimb, a fost numit un director general interimar prin interpretarea greşită a legii şi încălcarea acesteia, întrucât niciunul dintre cele trei articole enunţate mai sus nu poate fi aplicat în speţa de faţă. Dacă legiuitorul ar fi dorit să introducă şi alte situaţii care să ducă la numirea unui director general interimar de către plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului, atunci acestea ar fi fost prevăzute în mod expres în textul legii. 9. În considerarea argumentelor expuse, autorii sesizării solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 32/2021 privind numirea directorului general interimar al SRR, care a fost adoptată cu încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat punctele de vedere ale birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului asupra sesizării de neconstituţionalitate. 11. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 2/6.246 din 3 iunie 2021, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.540 din 3 iunie 2021. Analizând în mod sistematic dispoziţiile hotărârii contestate şi prevederile constituţionale invocate, arată că autorii sesizării de neconstituţionalitate invocă aceste prevederi pretins a fi încălcate într-o manieră pur formală, fără a argumenta respectivele încălcări sub forma unui conţinut concret şi efectiv, relevant din punct de vedere constituţional. Astfel, în critica de neconstituţionalitate se invocă în mod formal dispoziţiile art. 1 alin. (2), (3) şi (5) din Constituţie, încălcânduse astfel deciziile Curţii Constituţionale nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, şi Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012, care prevăd că „în susţinerea criticii de neconstituţionalitate trebuie să fie invocate dispoziţiile cuprinse în Constituţie“, iar „ invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală ci efectivă“. 12. Consideră că motivele invocate de autorii sesizării nu pot constitui motive de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, care a statuat că nu este de competenţa acesteia să intervină în procedura dezbaterilor parlamentare, nici cu privire la pretinsele încălcări înregistrate în cadrul comisiilor şi nici cu privire la alte prevederi regulamentare care privesc modul de organizare a dezbaterilor. Curtea a statuat că nu este de competenţa sa exercitarea controlului asupra actelor de aplicare a regulamentelor parlamentare, întrucât „ar încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare a celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală (Decizia Curţii Constituţionale nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009)“. În virtutea principiului autonomiei regulamentare, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, „aplicarea regulamentului este o atribuţie a Camerei Deputaţilor, aşa încât contestaţiile deputaţilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivă a Camerei Deputaţilor, aplicabile, în acest caz, fiind căile şi procedurile parlamentare stabilite în propriul regulament“. Invocă jurisprudenţa prin care s-a constatat că nu este de competenţa Curţii Constituţionale să controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare regulamentele celor două Camere ale Parlamentului în procesul legislativ şi prin care Curtea a apreciat că regulamentele parlamentare constituie un ansamblu de norme juridice menite să organizeze şi să disciplineze activitatea parlamentară cu privire, printre altele, la procedura de legiferare, de numire sau de învestitură a celor mai importante instituţii sau autorităţi publice în stat, precum şi regulile de organizare şi funcţionare ale fiecărei Camere. 13. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor precizează că, potrivit stenogramei şedinţei comune a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, la propunerea liderului Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, domnul deputat Alfred-Robert Simonis, în cadrul şedinţei din 11 mai 2021, s-a avut în vedere obţinerea unui consens în ceea ce priveşte acordarea unui termen rezonabil pentru depunerea candidaturilor pentru funcţia de director general interimar, procedură cu care atât liderul grupului parlamentar în cauză, cât şi ceilalţi membri ai Biroului permanent reunit au fost de acord, votându-se astfel în consecinţă. De asemenea, conform stenogramei şedinţei comune a celor două Camere ale Parlamentului, s-a propus suplimentarea ordinii de zi în sensul desemnării conducerii interimare pentru SRR, aceasta fiind votată în plen cu un număr de 245 de voturi „pentru“, 170 de voturi „contra“, 0 abţineri, 0 - „nu votez“. Având în vedere avizul întocmit de comisiile de specialitate referitoare la respingerea rapoartelor de activitate şi a conturilor de execuţie ale SRR, precum şi propunerea celor două comisii de numire a domnului Popescu Liviu în funcţia de director general interimar al SRR, Birourile permanente reunite ale celor două Camere ale Parlamentului, în temeiul art. 44 alin. (4) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, au procedat la verificarea şi numărarea voturilor exprimate de către deputaţi şi senatori, prin vot secret cu buletine de vot. Astfel, cele două Camere ale Parlamentului au numit directorul general interimar conform normelor constituţionale, legale şi regulamentare. 14. De asemenea, din examinarea hotărârii criticate prin raportare la prevederile constituţionale şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor remarcă faptul că SRR nu este o instituţie „de rang constituţional“ şi, ca urmare, procedura de numire a membrilor săi este de rang legal. În aceste condiţii, ţinând seama de jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, concretizată prin Decizia nr. 1.094 din 20 decembrie 2012, hotărârile care nu se referă la instituţii şi autorităţi de rang constituţional pot fi cenzurate „numai din punctul de vedere al exigenţelor procedurale şi substanţiale stabilite expres prin textul Constituţiei“. 15. Totodată, consideră că Hotărârea Parlamentului României nr. 32/2021 reprezintă o hotărâre cu caracter individual, categorie în rândul căreia se includ cele privind alegerea sau numirea într-o funcţie, revocarea din funcţie, precum şi cele referitoare la validarea în funcţii, iar, „potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, acest tip de hotărâri nu este supus controlului de constituţionalitate“. 16. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor precizează că „dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 41/1994 prevăd o situaţie generală care implică ducerea la termen a mandatului consiliului de administraţie fără a implica corelativ incidenţa unei situaţii speciale prevăzute la art. 46 alin. (7) care prevede demiterea de drept a consiliului prin respingerea rapoartelor de activitate şi a conturilor de execuţie“. De asemenea, invocarea de către autorii sesizării a „prevederilor art. 26 din lege cu privire la consiliul de administraţie este irelevantă deoarece, potrivit legii, demiterea de drept presupune nonexistenţa unui consiliu de administraţie, un consiliu la care nu ne putem raporta la momentul numirii directorului general interimar“. Mai mult, potrivit art. 19 din Legea nr. 41/1994, „procedura de numire a unui consiliu de administraţie reprezintă o procedură standard ce necesită parcurgerea unor etape şi implică timp, fapt ce ar fi în detrimentul societăţii de interes public aflată într-o situaţie excepţională, ce ar putea duce la blocarea întregii activităţi. Din aceste considerente, Parlamentul a procedat corespunzător, legal şi în deplinătatea atribuţiilor sale, prin numirea unui director general interimar pe o perioadă de maximum 6 luni pentru a evita un colaps în activitatea acestei societăţi“. 17. Aşadar, având în vedere concluziile de principiu desprinse din jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, solicită să se constate că sesizarea de neconstituţionalitate nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate necesare şi propune respingerea acesteia ca inadmisibilă. 18. Biroul permanent al Senatului a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. BP866 din 7 iunie 2021, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.691 din 7 iunie 2021, în care susţine că Hotărârea Parlamentului României nr. 32/2021 corespunde dispoziţiilor constituţionale şi regulamentare şi, în consecinţă, solicită Curţii Constituţionale să respingă sesizarea formulată ca inadmisibilă. Arată că, pentru a fi admisibilă, norma de referinţă ar fi trebuit să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârea criticată, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte; aşadar, criticile ar fi trebuit să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, raportul judecătorului-raportor, dispoziţiile Hotărârii Parlamentului României nr. 32/2021 privind numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune, precum şi prevederile Constituţiei, reţine următoarele: 19. Potrivit Adresei nr. 2/5.701 din 18 mai 2021, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 32/2021 privind numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 11 mai 2021, care are următorul conţinut: "ART. 1 (1) Domnul Popescu Liviu se numeşte în funcţia de director general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune, începând cu data de 11 mai 2021, până la numirea de către Parlament a noului Consiliu de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune şi a preşedintelui Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune. (2) Durata interimatului nu poate să fie mai mare de 6 luni. ART. 2 Directorul general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune va exercita atribuţiile prevăzute la art. 28-30 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, cu modificările şi completările ulterioare." 20. Autorii sesizării susţin că hotărârea Parlamentului contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5), care consacră caracterul de stat de drept al statului român, respectiv principiul legalităţii şi supremaţia Constituţiei. 21. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituţie şi la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori“. Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre care aparţine plenului reunit în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, sesizarea fiind formulată de grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat din cele două Camere, fiind semnată de liderii acestor grupuri, astfel că sunt întrunite condiţiile referitoare la obiectul şi titularul dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. 22. În continuare, Curtea va analiza îndeplinirea în prezenta cauză a condiţiilor de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege, dată de Curte în jurisprudenţa sa anterioară. Sub acest aspect, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanţa constituţională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea deciziile nr. 53 şi nr. 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). De asemenea, Curtea a constatat că art. 27 din Legea nr. 47/1992 nu instituie vreo diferenţiere între hotărârile parlamentare care pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale sub aspectul domeniului în care au fost adoptate sau sub cel al caracterului normativ sau individual, ceea ce înseamnă că toate aceste hotărâri sunt susceptibile a fi supuse controlului de constituţionalitate, potrivit principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. În consecinţă, sesizările de neconstituţionalitate care vizează hotărâri cu caracter individual sunt de plano admisibile (a se vedea şi Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată). 23. De asemenea, Curtea Constituţională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte. Aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012 şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015). 24. Dispoziţiile art. 31 alin. (5) din Constituţie prevăd că „Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică“. Potrivit art. 1 şi 2 din Legea nr. 41/1994, Societatea Română de Radiodifuziune este o persoană juridică înfiinţată în scopul prestării unui serviciu public autonom de interes naţional. Chiar dacă denumirea persoanei juridice nu este cuprinsă în mod expres în textul Constituţiei, serviciul ca atare, precum şi activitatea pe care aceasta o prestează sunt prevăzute în mod expres de art. 31 alin. (5) din Constituţie. Totodată, controlul parlamentar asupra acesteia, precum şi obligaţia de a fi organizată potrivit unei legi organice sunt prevăzute tot prin textul Constituţiei. Prin urmare, întrucât existenţa acestui serviciu public este prevăzută de norma constituţională, rezultă că Legea fundamentală a conferit acestuia o importanţă constituţională (a se vedea Decizia nr. 733 din 22 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 15 februarie 2018). 25. În privinţa hotărârilor care prin obiectul lor vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional, Curtea a reţinut că norma de referinţă, în cadrul controlului de constituţionalitate exercitat, poate fi atât o dispoziţie de rang constituţional, cât şi una infraconstituţională, ţinând cont de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. O atare orientare a Curţii este dată de domeniul de maximă importanţă în care intervin aceste hotărâri - autorităţi şi instituţii de rang constituţional -, astfel încât şi protecţia constituţională oferită autorităţilor sau instituţiilor fundamentale ale statului trebuie să fie una în consecinţă. Prin urmare, hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului care vizează organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional pot fi supuse controlului de constituţionalitate, chiar dacă actul normativ pretins încălcat are valoare infraconstituţională. 26. Raportându-se la reperele stabilite în jurisprudenţa sa, având în vedere că, în speţă, hotărârea Parlamentului este un act cu caracter individual care vizează organizarea şi funcţionarea unei autorităţi de rang constituţional, iar critica de neconstituţionalitate formulată vizează nemijlocit atât norme consacrate de Legea fundamentală, respectiv art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, cât şi norme infraconstituţionale, respectiv art. 21, art. 39 şi art. 46 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, Curtea constată că sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate. 27. Prin urmare, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 3 alin. (2), art. 10, art. 27 şi art. 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 32/2021. 28. Cu privire la numirea membrilor Consiliului de administraţie al SRR, Curtea reţine că, potrivit art. 31 alin. (5) teza a treia din Constituţie, „Organizarea acestor servicii [n.r. serviciile publice de radio şi de televiziune] şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică“. În ceea ce priveşte modalitatea de exercitare a controlului parlamentar asupra activităţii SRR, art. 65 alin. (2) lit. k) din Constituţie prevede că Parlamentul îşi desfăşoară lucrările în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţă comună, astfel că, în temeiul art. 13 pct. 21 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 25 martie 2020, „Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în şedinţe comune pentru: [...] 21. efectuarea altor numiri în funcţii care, potrivit legii, intră în competenţa Parlamentului“. 29. Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 41/1994, membrii Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, respectiv al Societăţii Române de Televiziune, „sunt desemnaţi prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor în şedinţa comună a celor două Camere“, după o procedură stabilită de art. 19 alin. (2)-(6) din lege. Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (7), „Preşedintele Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, respectiv al Societăţii Române de Televiziune, se numeşte de către Parlament, în şedinţă comună, dintre membrii titulari ai consiliilor, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, cu respectarea procedurilor de audiere şi de vot prevăzute în acest articol“, iar conform art. 18 alin. (3), „Preşedintele consiliului de administraţie este directorul general al societăţii“. În fine, art. 20 alin. (1) din lege prevede că „Membrii consiliului de administraţie sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani“. 30. Referitor la procedura parlamentară aplicabilă, dispoziţiile art. 99 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului prevăd că „dezbaterea, în şedinţa comună a Camerelor Parlamentului, a propunerilor de numiri şi alegeri în funcţiile prevăzute la art. 13 pct. 8, 9, 20 şi 21 se face pe baza raportului comun întocmit de comisiile permanente de specialitate ale celor două Camere“, iar art. 100 stabileşte că „votul este secret şi se exercită prin buletine de vot“. 31. În ceea ce priveşte situaţia de fapt şi de drept care a generat adoptarea Hotărârii Parlamentului României nr. 32/2021, Curtea reţine că în şedinţa din 11 mai 2021, Camera Deputaţilor şi Senatul, întrunite în şedinţă comună, au dezbătut şi supus votului rapoartele de activitate ale Societăţii Române de Radiodifuziune, împreună cu conturile de execuţie bugetară pe anii 2017-2019. Prin Hotărârea nr. 20 din 11 mai 2021 pentru respingerea Raportului de activitate şi a Contului de execuţie bugetară ale Societăţii Române de Radiodifuziune pe anul 2019, Hotărârea nr. 23 din 11 mai 2021 pentru respingerea Raportului de activitate şi a Contului de execuţie bugetară ale Societăţii Române de Radiodifuziune pe anul 2018, Hotărârea nr. 24 din 11 mai 2021 pentru respingerea Raportului de activitate şi a Contului de execuţie bugetară ale Societăţii Române de Radiodifuziune pe anul 2017, cu majoritatea voturilor deputaţilor şi senatorilor prezenţi, Parlamentul a respins rapoartele, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile art. 46 alin. (7) din Legea nr. 41/1994, Consiliul de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune a fost demis de drept, fapt constatat în art. 2 din Hotărârea nr. 20 din 11 mai 2021. 32. Ulterior, preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului au convocat birourile permanente reunite în vederea sesizării celor două comisii de specialitate ale Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru a dezbate propunerea de numire a unui director general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune. Comisiile au înaintat în aceeaşi zi avizul comun prin care au propus plenului reunit al Parlamentului numirea în funcţia de director general interimar a domnului Popescu Liviu. Camera Deputaţilor şi Senatul au votat în şedinţa comună din 11 mai 2021 numirea domnului Popescu Liviu în funcţia de director general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune cu 237 de voturi pentru şi 134 de voturi împotrivă. Analizând preambulul hotărârii supuse controlului de constituţionalitate, Curtea observă că Senatul şi Camera Deputaţilor, în şedinţa comună, şi-au întemeiat hotărârea de numire a directorului general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune pe dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, potrivit cărora „Când situaţia prevăzută la alin. (1) [procedura de numire a consiliului de administraţie nu este definitivată de către Parlament în decursul legislaturii în care a fost declanşată, n.n.] intervine într-un moment în care, din diferite motive, nu există nici consiliu de administraţie, nici preşedinte legal numit, Parlamentul, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, numeşte un director interimar, cu mandat bine definit“. 33. Analizând dispoziţiile Legii nr. 41/1994 care reglementează cadrul normativ cu privire la numirea unui director interimar al serviciilor publice de radio şi de televiziune, Curtea observă că funcţia de director general al societăţii poate fi ocupată interimar în trei ipoteze prevăzute expres. 34. Prima ipoteză este cea prevăzută de art. 21 alin. (3), potrivit căruia Parlamentul, la propunerea comisiilor permanente de specialitate, numeşte un director interimar, cu mandat bine definit, în situaţia în care procedura de numire a consiliului de administraţie nu este definitivată de către Parlament în decursul legislaturii în care a fost declanşată şi, din diferite motive, nu există nici consiliu de administraţie şi nici preşedinte legal numit. Norma condiţionează numirea interimară a directorului general de îndeplinirea a două condiţii cumulative: (i) inexistenţa unui consiliu de administraţie şi a unui preşedinte/director general legal numiţi (respectiv potrivit art. 19 din Legea nr. 41/1994) şi (ii) procedura de numire a consiliului de administraţie nu a fost definitivată de către Parlament în decursul legislaturii în care a fost declanşată. Într-o atare împrejurare, legea stabileşte că, în ceea ce priveşte consiliul de administraţie, dacă acesta se află în ipoteza în care îi expiră mandatul, mandatul său se prelungeşte până la numirea noului consiliu de administraţie, în temeiul art. 21 alin. (2) din lege, iar în ceea ce priveşte funcţia de director general, Parlamentul numeşte un interimar, în temeiul art. 21 alin. (3) din lege. Prelungirea mandatului sau durata interimatului nu poate fi mai mare de 6 luni, potrivit art. 21 alin. (4), şi durează până la numirea noului consiliu de administraţie, potrivit art. 21 alin. (2). Dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 41/1994 nu prevăd posibilitatea prelungirii mandatului consiliului de administraţie pentru ipotezele în care mandatul a încetat din alte motive decât expirarea mandatului. 35. Cea de-a doua ipoteză este cea prevăzută de art. 26 alin. (4), potrivit căreia Parlamentul poate numi un director general interimar în situaţia în care (i) a dizolvat consiliul de administraţie, la propunerea comisiilor pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă ale celor două Camere, ca urmare a sesizării formulate de către preşedintele consiliului de administraţie (directorul general) cu privire la neîntrunirea cvorumului de şedinţă la lucrările consiliului de administraţie, şi (ii) nu păstrează în funcţia de director general pe preşedintele consiliului de administraţie dizolvat. În această ipoteză, funcţia de director general interimar se exercită până la numirea noului consiliu de administraţie, care se va realiza în termen de 60 de zile de la dizolvarea vechiului consiliu, potrivit art. 26 alin. (3) din lege. 36. În fine, cea de-a treia ipoteză este cea prevăzută de art. 46 alin. (8), potrivit căreia birourile permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor numesc un director general interimar al societăţii în situaţia în care (i) consiliul de administraţie anterior a fost demis ca urmare a respingerii de către Parlament a raportului anual de activitate, împreună cu contul de execuţie bugetară şi (ii) plenul Camerelor reunite ale Parlamentului nu se întruneşte din lipsă de cvorum legal pentru numirea unui nou consiliu de administraţie. În acest caz, numirea nu se realizează de Parlament, ci de birourile permanente ale celor două Camere şi se dispune pe o perioadă de 60 de zile. Cu privire la cvorumul legal de şedinţă, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (1) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, „în toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţe comune, adoptă legi, hotărâri sau moţiuni de cenzură trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului“. 37. Examinând ipotezele reglementate de lege, Curtea reţine că interimatul funcţiei de director general al SRR intervine în trei cazuri strict determinate de lege (procedura de numire a consiliului de administraţie nu a fost definitivată de către Parlament în decursul legislaturii în care a fost declanşată; Parlamentul nu păstrează în funcţia de director general pe preşedintele consiliului de administraţie dizolvat; respectiv, plenul Camerelor reunite ale Parlamentului nu se întruneşte din lipsă de cvorum legal, după demiterea de drept a consiliului de administraţie), a căror incidenţă atrage organul competent să facă numirea (Parlamentul, în şedinţa comună a celor două Camere, pentru primele două ipoteze, respectiv birourile permanente ale celor două Camere, pentru cea de-a treia ipoteză) şi durata mandatului directorului general interimar (până la numirea noului consiliu de administraţie, dar nu mai mult de 6 luni, în cazul primei ipoteze; până la numirea noului consiliu de administraţie, care se va realiza în termen de 60 de zile de la dizolvarea vechiului consiliu, în cazul celei de-a doua ipoteze; respectiv, 60 de zile, în cazul demiterii de drept a consiliului de administraţie). 38. Raportând considerentele de principiu, care se desprind din analiza dispoziţiilor legale incidente, la situaţia de fapt şi de drept din cauză, Curtea constată că procedura de control parlamentar asupra activităţii serviciului naţional de radiodifuziune a vizat rapoartele anuale, împreună cu conturile de execuţie bugetară ale SRR, întocmite în baza art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 41/1994. Acestea, cu avizul comisiilor pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă, au fost supuse dezbaterii şi aprobării celor două Camere reunite, în temeiul art. 46 alin. (3) din lege. Având în vedere rezultatul votului deputaţilor şi senatorilor prezenţi, rapoartele de activitate împreună cu conturile de execuţie bugetară pe anii 2017-2019 au fost respinse, fapt ce a atras incidenţa dispoziţiilor art. 46 alin. (7) din lege, respectiv demiterea de drept a Consiliului de administraţie al SRR. 39. Ca efect al demiterii, Parlamentul ar fi trebuit să declanşeze procedura reglementată de art. 19 şi art. 20 din lege privind numirea unui nou consiliu de administraţie. Curtea observă însă că, în cauză, plenul Camerelor reunite ale Parlamentului s-a întrunit în condiţii de cvorum legal şi a adoptat, cu majoritatea voturilor deputaţilor şi senatorilor prezenţi, Hotărârea nr. 32/2021, prin care a numit un director general interimar al SRR, stabilind în art. 1 alin. (2) din hotărâre că durata interimatului nu poate să fie mai mare de 6 luni. 40. Prin urmare, Curtea constată că, adoptând hotărârea criticată, Parlamentul a încălcat dispoziţiile legale incidente în cauză, respectiv art. 19 şi art. 20 din lege, invocând aplicabilitatea dispoziţiilor art. 21 alin. (3), care reglementează o situaţie specială, respectiv situaţia tranzitorie în care procedura de numire a consiliului de administraţie care nu este definitivată de către Parlament în decursul legislaturii în care a fost declanşată este reluată după constituirea noului Parlament. Or, este evident că interimatul funcţiei de director general al SRR dispus prin Hotărârea nr. 32/2021 urmează a se exercita pe durata legislaturii în care procedura de numire a unui nou consiliu de administraţie a fost declanşată, ipoteza constituirii unui nou Parlament în acest interval fiind exclusă. 41. Mai mult, Curtea constată că situaţia de fapt şi de drept nu atrage nici incidenţa dispoziţiilor art. 46 alin. (8) din lege, care au ca premisă demiterea consiliului de administraţie ca urmare a respingerii rapoartelor de activitate ale SRR, întrucât în cauză nu s-a constatat lipsa de cvorum legal de şedinţă a plenului Camerelor reunite ale Parlamentului, care ar fi îndreptăţit birourile permanente ale celor două Camere să numească directorul general interimar. 42. Curtea observă că, deşi Parlamentul în întregul său şi fiecare dintre cele două Camere ale acestuia se bucură de deplină autonomie în ceea ce priveşte stabilirea normelor juridice ce le guvernează organizarea şi funcţionarea, prin intermediul regulamentelor proprii sau al legilor speciale care guvernează modul de exercitare a atribuţiilor Parlamentului, interpretarea şi aplicarea normelor regulamentare şi legale care instituie astfel de reguli procedurale trebuie realizate întotdeauna cu bună-credinţă, în spiritul unui comportament loial faţă de Legea fundamentală. Într-o ipoteză contrară, rezultatul ar fi blocarea activităţii instituţiei, sub aspectul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale, cu consecinţe negative asupra structurilor democratice pe care se întemeiază statul (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012). Or, combinând dispoziţii legale a căror incidenţă este determinată de îndeplinirea unor condiţii distincte şi care se exclud reciproc, Parlamentul nu a făcut decât o interpretare eronată a normelor legale referitoare la procedura de numire a unui nou Consiliu de administraţie al SRR, aplicându-le cu încălcarea principiului constituţional care consacră caracterul obligatoriu al respectării legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 43. În concluzie, Curtea constată că, întemeindu-se pe dispoziţii legale care nu au incidenţă în cauză, Hotărârea Parlamentului României nr. 32/2021 privind numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune a fost adoptată cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), care consacră principiul legalităţii şi al supremaţiei Legii fundamentale, precum şi a dispoziţiilor art. 19 şi art. 20 din Legea nr. 41/1994. 44. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite sesizarea de neconstituţionalitate formulată de grupurile parlamentare ale Partidului Social Democrat din Camera Deputaţilor şi Senat şi constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 32/2021 privind numirea directorului general interimar al Societăţii Române de Radiodifuziune este neconstituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
