Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Titirişcă │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi (4) [redactat, dintr-o eroare materială, drept art. 4 în loc de alin. (4)] din Codul de procedură civilă, raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristina Delia Dolomeţ în Dosarul nr. 4.883/3/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.709D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar precizări prin care îşi indică adresa de poştă electronică pentru corespondenţă şi solicită să se ia act de schimbarea denumirii părţii Societatea Piraeus Bank - S.A. România în Societatea First Bank - S.A. 4. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.710D/2018, nr. 1.750D/2018, nr. 1.768D/2018, nr. 1.769D/2018 şi nr. 1.782D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă (Dosarul nr. 1.710D/2018), ale art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă, raportat la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Dosarul nr. 1.750D/2018), ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă (dosarele nr. 1.768D/2018 şi nr. 1.782D/2018), precum şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă (Dosarul nr. 1.769D/2018). 5. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Mirela Mihaela Ochiana şi Dan Dumitru Ochiana în Dosarul nr. 12.815/3/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.710D/2018), de Societatea Tera Com - S.R.L. din Mediaş în Dosarul nr. 5.230/257/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.750D/2018), de Petru Juravle şi Gabriela Grigore, precum şi de Societatea Silmar Party Club - S.R.L. din Reşiţa în dosarele nr. 10.155/325/2016 şi nr. 3.702/290/2015 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.768D/2018 şi nr. 1.782D/2018), respectiv de Aurel Traşcă în Dosarul nr. 6.054/63/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.769D/2018). 6. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.750D/2018, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus un înscris prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. 8. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.710D/2018, nr. 1.750D/2018, nr. 1.768D/2018, nr. 1.769D/2018 şi nr. 1.782D/2018 la Dosarul nr. 1.709D/2018, care a fost primul înregistrat. 9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi de menţinere a jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.883/3/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi (4) [redactat, dintr-o eroare materială, drept art. 4 în loc de alin. (4)] din Codul de procedură civilă, raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Cristina Delia Dolomeţ într-o cauză având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze inserate într-un contract de credit, aflată în fază de recurs (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.709D/2018). 11. Prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.815/3/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Mirela Mihaela Ochiana şi Dan Dumitru Ochiana într-o cauză având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze inserate într-un contract de credit, aflată în fază de recurs (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.710D/2018). 12. Prin Încheierea din 25 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.230/257/2016, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă, raportat la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Excepţia a fost ridicată de Societatea Tera Com - S.R.L. din Mediaş într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii, aflată în fază de recurs (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.750D/2018). 13. Prin încheierile din 25 octombrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 10.155/325/2016 şi nr. 3.702/290/2015, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Petru Juravle şi Gabriela Grigore, precum şi de Societatea Silmar Party Club - S.R.L. din Reşiţa în cauze având ca obiect soluţionarea unei cereri în constatarea nulităţii unui act juridic şi, respectiv, pretenţii, aflate în fază de recurs (dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.768D/2018 şi nr. 1.782D/2018). 14. Prin Încheierea din 4 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.054/63/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Aurel Traşcă într-o cauză având ca obiect pretenţii, aflată în fază de recurs (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.769D/2018). 15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, respectiv a declarat neconstituţională sintagma „precum şi alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“. Ulterior pronunţării acestei decizii, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o hotărâre prealabilă prin care a interpretat dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, interpretare care este neconstituţională întrucât contestă competenţa Curţii Constituţionale şi obligativitatea erga omnes a deciziilor sale, încălcându-se, totodată, principiul de rang constituţional potrivit căruia deciziile Curţii Constituţionale sunt definitive şi obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Totodată, procedând la o astfel de interpretare, instanţa supremă s-a erijat în instanţă de control judiciar al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. 16. Se mai susţine că Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 trebuie să se aplice şi proceselor în curs, adică acelora care nu au fost finalizate printr-o hotărâre definitivă, ceea ce nu ar reprezenta o încălcare a principiului neretroactivităţii legii, întrucât efectul declarării neconstituţionalităţii este cel al neaplicabilităţii textului legal în discuţie, iar acest aspect nu poate fi ignorat de o instanţă judecătorească învestită cu soluţionarea litigiului, fie chiar şi într-o cale de atac de reformare. 17. De asemenea, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015) şi se arată că o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică numai în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării acesteia, cauze în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile, precum şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată. Ca atare, şi în cazul Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, instanţa de contencios constituţional şi-a confirmat propria practică în materia efectelor deciziei de admitere a unei excepţii, iar instanţa supremă şi-a depăşit atribuţiile şi a încercat să adauge la ceea ce a pronunţat Curtea Constituţională, limitându-se în mod vădit accesul la justiţie, chiar dacă este avută în vedere o cale extraordinară de atac, precum cea a recursului. Totodată, nu există nicio prevedere legală care să dea posibilitatea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să modifice interpretarea Curţii Constituţionale sau, mai mult, să adauge la aceasta. 18. Se mai susţine că, prin textele de lege criticate, legiuitorul a lăsat posibilitatea ca voinţa judecătorilor constituţionali să fie suprimată prin decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi doar Curtea Constituţională să poată clarifica un conflict între decizii ale celor două instanţe. Totodată, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu poate fi opozabilă tuturor instanţelor de judecată, în ipoteza în care aceste decizii nu se referă strict la dezlegări date unor probleme de drept, ci se referă la interpretarea unei decizii a Curţii Constituţionale. 19. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în esenţă, că norma a cărei neconstituţionalitate a fost declarată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 este o normă de procedură civilă în materia căilor de atac. Ca atare, dispoziţia procedurală, în forma reconfigurată ca efect al deciziei Curţii Constituţionale, are valoarea unei legi noi de procedură civilă în materia căilor de atac, a cărei aplicare în timp presupune observarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor, dar şi a regulilor după care se soluţionează conflictul de norme procesual civile, care se regăsesc în Codul de procedură civilă, respectiv în cuprinsul prevederilor art. 24-27, indicate în doctrină drept norme generale de drept tranzitoriu. Din această perspectivă, principiul aplicării pentru viitor a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituţie, nu împiedică, ci, dimpotrivă, impune aplicarea dispoziţiilor art. 24-27 din Codul de procedură civilă, atât timp cât diferitele situaţii juridice ce reclamă stabilirea în concret a legii aplicabile în cazul unui conflict de norme de procedură civilă nu pot fi rezolvate doar prin raportarea la Legea fundamentală. În concepţia actualului Cod de procedură civilă, legea care guvernează desfăşurarea procesului şi întocmirea actelor de procedură, inclusiv regimul căilor de atac, este legea în vigoare la data începerii procesului, această regulă fiind justificată de unitatea procesului civil, de interdependenţa actelor, fazelor şi etapelor procesuale, care reclamă şi o unitate de reglementare aptă să guverneze procesul în ansamblul său, de necesitatea respectării previziunilor şi aşteptărilor legitime ale părţilor. În cauză, momentul în raport cu care s-a stabilit regimul căilor de atac era depăşit la data publicării deciziei Curţii Constituţionale, constituindu-se într-o facta praeterita, aşa încât aplicarea efectelor acestei decizii pentru astfel de situaţii ar însemna o întoarcere în timp şi deci încălcarea principiului neretroactivităţii. Printr-o astfel de aplicare, hotărârea instanţei constituţionale nu ar mai avea putere doar pentru viitor, ci ar avea, în mod nepermis, putere şi efecte pentru trecut, modificând efectele juridice pe care legiuitorul le-a ataşat actului de învestire a instanţei, prin care a început procesul (tempus regit actum), atunci când a stabilit căror căi de atac va fi supusă hotărârea judecătorească. 20. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că, în sistemul actualului Cod de procedură civilă, a fost adoptată o concepţie nouă, care se îndepărtează de la cea anterioară (bazată, fără distincţii, pe aplicarea imediată şi generală a legii noi), tocmai pentru a se ţine seama, deopotrivă, de exigenţele principiului preeminenţei dreptului şi securităţii juridice, precum şi de principiul respectării drepturilor şi situaţiilor legalmente dobândite, al respectării aşteptărilor legitime, al egalităţii în faţa legii. Se mai apreciază că, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, au fost aduse la îndeplinire de către instanţa supremă prerogativele constituţionale înscrise în art. 126 alin. (3) din Constituţia României, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii şi cu principiile care guvernează desfăşurarea procesului civil. 21. Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că art. 27 din Codul de procedură civilă conţine o dispoziţie de principiu destinată beneficiarilor legii de procedură civilă, care are scopul de a determina precis, predictibil şi lipsit de echivoc regimul căilor de atac, al motivelor pentru care se pot promova aceste căi de atac, precum şi termenele în care se pot exercita acestea şi, totodată, de a preveni retroactivitatea unor norme de drept procesual care ar putea interveni ulterior, pe parcursul derulării unui litigiu şi care ar avea potenţialul de a schimba „regulile jocului“, chiar în timpul derulării procedurilor judiciare. Cu privire la problema producerii în timp a efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, se arată că aceasta trebuie determinată în raport cu natura normei declarate neconstituţionale, ca normă de procedură, şi cu reglementarea dată regimului căilor de atac de art. 27 din Codul de procedură civilă, în aşa fel încât să nu se ajungă la o aplicare retroactivă. Prin urmare, reperele juridice ale dezlegării acestei probleme de drept conduc neîndoielnic şi neechivoc la concluzia unei aplicări pentru viitor doar în privinţa litigiilor ce se vor declanşa ulterior publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru că, altminteri, s-ar ataşa consecinţe juridice neprevăzute de legea în vigoare la momentul actului de sesizare a instanţei. Se mai apreciază că normele criticate beneficiază de claritate şi predictibilitate. În acelaşi timp, aceste norme nu au vocaţia de a se constitui în temei pentru extinderea competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sfera atribuţiilor altor puteri şi nici în premise pentru limitarea dreptului de acces la justiţie. 22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă, respectiv dispoziţiile art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi la art. 27 din Codul de procedură civilă, raportat la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În ceea ce priveşte stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, s-a statuat cu valoare de principiu că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006, Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, sau Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017). De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie (Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, precitată). 26. În prezentele cauze, având în vedere conţinutul normativ al normei de trimitere cuprinse în art. 521 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi cel al normei legale la care se face trimitere, respectiv art. 518 din acelaşi cod referitor la încetarea efectelor deciziei în interesul legii, şi analizând motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, care tinde în mod univoc la critica interpretării dispoziţiilor legale ce au făcut obiectul Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă, rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins: - Art. 27 - Legea aplicabilă hotărârilor: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“; – Art. 521 alin. (3): „(3) Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ 27. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (1)-(3) privind competenţa instanţelor judecătoreşti şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale art. 142 alin. (1) referitoare la rolul Curţii Constituţionale de garant al Constituţiei, ale art. 146 lit. d) şi l) privind atribuţiile Curţii Constituţionale, precum şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 28. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că aceste prevederi legale, în interpretarea dată de instanţa supremă, sunt neconstituţionale. 29. Prin această decizie, paragrafele 66-78, Curtea a reţinut că, potrivit interpretării date de instanţa supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deşi dispoziţia legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privinţa hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată neconstituţională prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, aceasta continuă să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanţelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii. Curtea a observat că o asemenea soluţie interpretativă are semnificaţia prelungirii, în timp, a efectelor unei norme constatate neconstituţionale, cu consecinţa aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră efectul imediat şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. 30. Prin aceeaşi decizie, paragrafele 80-87, Curtea a reţinut şi încălcarea art. 147 alin. (4) raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, referitoare la principiile egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie. În acest sens, Curtea a reţinut că negarea dreptului la exercitarea căii de atac a recursului, prin inaplicabilitatea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în configuraţia dată prin constatarea neconstituţionalităţii sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“, pentru o anumită categorie de justiţiabili, în funcţie de data începerii procesului, este de natură a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, paragraful 28). 31. În prezenta cauză, faţă de data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, care este anterioară pronunţării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 32. Sub acest aspect, Curtea mai reţine faptul că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul prezentei decizii decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătoreşti, conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). 33. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate nu reprezintă veritabile motive de neconstituţionalitate. Astfel, pe de o parte, Curtea reţine că este invocată în mod generic contradicţia textelor de lege criticate cu prevederile constituţionale. Or, Curtea nu se poate substitui autorilor excepţiei în indicarea motivelor de neconstituţionalitate, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a normelor legale fiind posibil doar la sesizare, iar nu din oficiu. Pe de altă parte, motivele de neconstituţionalitate ce privesc prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin hotărârea prealabilă a instanţei supreme, sunt invocate în legătură indisolubilă cu situaţia concretă a contrarietăţii dintre hotărârea prealabilă în cauză şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 şi nu pot fi translatate în legătură cu prevederile art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care reglementează, cu caracter general, obligativitatea pentru instanţele judecătoreşti a dezlegării date chestiunilor de drept prin hotărârile prealabile pronunţate de instanţa supremă. 34. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). De asemenea, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Curtea a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“ (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, precum şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Cristina Delia Dolomeţ, precum şi de Mirela Mihaela Ochiana şi Dan Dumitru Ochiana în dosarele nr. 4.883/3/2016/a1 şi nr. 12.815/3/2016/a1 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Societatea Tera Com - S.R.L. din Mediaş în Dosarul nr. 5.230/257/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, de Petru Juravle, Gabriela Grigore şi de Societatea Silmar Party Club - S.R.L. din Reşiţa în dosarele nr. 10.155/325/2016 şi nr. 3.702/290/2015 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, precum şi de Aurel Traşcă în Dosarul nr. 6.054/63/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceiaşi autori, în aceleaşi dosare, ale aceloraşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă, Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, precum şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Titirişcă ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
