Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simina Elena │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, excepţie ridicată de Luciana Andreea Marin în Dosarul nr. 1.183/100/2016/a2 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.554D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că persoana fizică autorizată este un operator economic a cărui activitate este reglementată, în vreme ce salariatul este parte a unui contract de muncă încheiat cu angajatorul, regimul juridic aplicabil celor două categorii cu privire la înscrierea la masa credală a debitorului fiind în mod evident diferit. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 18 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.183/100/2016/a2, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale. Excepţia a fost ridicată de Luciana Andreea Marin, apelantă într-o cauză care are ca obiect apelul împotriva unei sentinţe civile prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva tabelului preliminar al debitorului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea arată că textul de lege criticat creează premisele unei discriminări între persoane care au desfăşurat aceeaşi activitate în beneficiul aceleiaşi persoane, dar sunt tratate în mod diferit atunci când se pune problema recuperării unor creanţe în cadrul procedurii insolvenţei. Autoarea excepţiei a încheiat un contract de prestări servicii, în calitate de persoană fizică autorizată, cu clubul sportiv Handbal Club Municipal Baia Mare. Ulterior intrării clubului în insolvenţă a formulat o cerere de admitere la masa credală, în categoria creanţelor salariale, cerere refuzată de administratorul judiciar şi, ulterior, de judecătorul-sindic. Legea nr. 85/2014 permite înscrierea creditorilor salariali într-o categorie ce are preferinţă, vulnerabilitatea acestor creditori fiind generată de relaţia lor de dependenţă cu angajatorii. Prin urmare, ori de câte ori se identifică un raport de subordonare, de dependenţă, specific raporturilor de dreptul muncii, persoanele care se află în postura celor care desfăşoară o activitate dependentă ar trebui să beneficieze de protecţia corespunzătoare în cadrul procedurii insolvenţei. Or, autoarea excepţiei este considerată creditor chirografar, alături de alte persoane fizice autorizate, deşi a prestat aceeaşi activitate precum creditorii incluşi în categoria creanţelor salariale, întrucât dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 nu permit judecătorului să dea calificarea juridică exactă actului juridic încheiat între părţi. 6. Pe de altă parte, în condiţiile în care prin înregistrarea sa ca persoană fizică autorizată contribuabilul este transparent faţă de organele fiscale în ceea ce priveşte veniturile sale, organele fiscale pot recalifica o activitate independentă într-una dependentă, în pofida art. 17 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, în ipoteza în care angajatorul de facto nu poate să plătească contribuţiile stabilite de stat. Or, dreptul de proprietate, inclusiv în cazul sumelor de bani pe care lucrătorii ar trebui să le încaseze ca urmare a prestării unei munci dependente, este protejat de Constituţie şi ar trebui să primeze faţă de orice dispoziţii care anihilează posibilitatea exercitării sale. Dispoziţiile art. 17 alin. (3) sunt suficient de neclare pentru a crea confuzii în practică. Acest text prevede că persoana fizică autorizată nu este considerată angajată a unor terţe persoane cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă. Or, noţiunea de colaborare ar trebui în mod normal să sugereze faptul că există o legătură juridică echilibrată între cele două părţi şi niciuna dintre acestea nu se află în subordinea celeilalte. Cu toate acestea, alin. (3) al art. 17 debutează prin fixarea cadrului de aplicabilitate a normei juridice, şi anume situaţia în care persoana fizică autorizată s-ar afla într-un raport juridic în care ar putea fi considerată angajată, pentru ca apoi să specifice faptul că această persoană de fapt colaborează cu angajatorul său. În mod evident, în fapt, o persoană nu poate fi atât într-o relaţie de subordonare, cât şi într-o poziţie de egalitate cu cealaltă parte. Dacă s-ar admite că acest text instituie, de fapt, o excepţie de la regulile de dreptul muncii, ar însemna că „el sfidează ordinea juridică firească“, ceea ce determină un alt motiv de neconstituţionalitate, respectiv încălcarea dispoziţiilor constituţionale ce reglementează materia dreptului muncii. Mai mult, prin instituirea unei asemenea excepţii de la regulile Codului muncii sunt nesocotite prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie. Astfel, o ordonanţă de urgenţă aprobată printr-o lege ordinară extinde sau restrânge sfera de aplicabilitate a unei legi organice, încălcându-se ierarhia normelor juridice. Într-o astfel de situaţie, „interpretarea chestiunilor ce ţin de raporturile juridice de dreptul muncii trebuie să rămână apanajul exclusiv al normelor de dreptul muncii“. 7. Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate cu care a sesizat Curtea Constituţională. 8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că textele legale îndeplinesc condiţiile de claritate şi previzibilitate şi respectă regulile prevăzute de Legea nr. 24/2000. Pe fond, aspectele statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie sunt aplicabile şi în speţa de faţă, astfel că dispoziţiile art. 17 alin. (3) coroborat cu art. 16 nu sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 44 şi ale art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie. 10. Avocatul Poporului arată că ar fi contrar principiului egalităţii în faţa legii să se pretindă uniformitate acolo unde există diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, după caz, de regim juridic aplicabil. Or, în cazul de faţă, persoana fizică autorizată nu este în aceeaşi situaţie juridică cu un salariat. În timp ce persoana fizică autorizată este un operator economic de sine stătător care desfăşoară activitate economică cu autorizarea oficiului registrului comerţului, salariatul îşi duce la îndeplinire atribuţiile în baza unui contract de muncă. Textul de lege criticat permite unei persoane fizice autorizate să colaboreze cu o singură entitate economică, fără a fi considerată angajat, fiind o normă de protecţie a acesteia. Chiar dacă activitatea desfăşurată poate fi asemănătoare din punctul de vedere al regimului juridic, persoana fizică autorizată şi angajatul beneficiază de tratament legal diferit sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor legale faţă de angajator şi faţă de stat, al modalităţii de încetare a colaborării, precum şi în cazul insolvenţei colaboratorului/angajatorului. Prin urmare, situaţiile juridice diferite justifică soluţii legislative diferite. 11. Cu privire la criticile autoarei excepţiei sub aspectul lipsei de claritate a textului legal, Avocatul Poporului apreciază că acesta este suficient de clar şi previzibil pentru a permite persoanei destinatare să-i înţeleagă semnificaţia, şi anume că persoana fizică autorizată care are o singură colaborare nu va fi considerată angajată. În ceea ce priveşte afectarea dreptului de proprietate, regimul juridic diferit aplicabil celor două categorii justifică un tratament juridic distinct şi din punctul de vedere al înscrierii la masa credală, iar dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie nu sunt incidente în speţă. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, care au următorul cuprins: „(3) PFA nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă.“ 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalităţii în drepturi, ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată, precum şi ale art. 73 alin. (3) lit. p) referitor la domeniul de reglementare a legii organice. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în temeiul art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, în aplicarea dreptului la liberă iniţiativă, a dreptului la liberă asociere şi a dreptului de stabilire, orice persoană fizică, cetăţean român sau cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului Economic European, poate desfăşura activităţi economice pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege. Persoanele fizice pot desfăşura activităţile economice în mod individual şi independent, ca persoane fizice autorizate. Potrivit art. 6 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional sau temporar în România de către persoanele fizice autorizate „trebuie să fie înregistrată şi autorizată, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă“. Aşa fiind, înainte de începerea activităţii economice, persoanele fizice au obligaţia să solicite oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal înregistrarea şi autorizarea funcţionării ca persoană fizică autorizată (PFA). Certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, este documentul care atestă înregistrarea în registrul comerţului, autorizarea funcţionării, precum şi luarea în evidenţă de către autoritatea fiscală competentă. În temeiul art. 15 din ordonanţa de urgenţă, PFA va ţine contabilitatea în partidă simplă, potrivit reglementărilor privind organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. 17. În scopul exercitării activităţii/activităţilor pentru care a fost autorizată, în baza art. 16 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008, PFA poate stabili relaţii contractuale cu orice persoane fizice şi juridice, cu alte PFA, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, pentru efectuarea unei activităţi economice, „fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni“. Relaţiile contractuale sunt detaliate în cuprinsul art. 17 din ordonanţa de urgenţă care prevede că PFA poate desfăşura activităţile pentru care este autorizată, singură sau împreună cu cel mult 3 persoane, angajate de aceasta, în calitate de angajator, cu contract individual de muncă, încheiat şi înregistrat în condiţiile legii [alin. (1)], calitatea de persoană fizică autorizată poate fi cumulată cu cea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată [alin. (2)], PFA nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă [alin. (3)]. 18. Din examinarea textelor legale rezultă că PFA poate avea calitatea de angajator, încheind contracte individuale de muncă cu alte persoane fizice. De asemenea, o persoană fizică poate avea concomitent relaţii contractuale cu terţe persoane fizice sau juridice, cu alte PFA, întreprinderi individuale sau întreprinderi familiale, în calitate de persoană fizică autorizată sau în calitate de salariat. Coroborând normele legale, Curtea constată că acestea permit ca o persoană fizică ce desfăşoară activităţile pentru care este autorizată să poată cumula calitatea de angajator (PFA), de colaborator (PFA), respectiv de salariat (persoană fizică), în funcţie de relaţiile contractuale pe care le încheie cu terţele persoane. 19. Singura limită cu privire la relaţiile contractuale pe care legea o impune este aceea că o PFA nu va fi considerată angajat al terţelor persoane cu care colaborează, chiar dacă colaborarea este exclusivă. Limita impusă de lege este firească, întrucât numai o persoană fizică, iar nu o PFA, poate intra în raporturi contractuale de muncă cu o terţă persoană, prin încheierea unui contract individual de muncă. Interpretarea potrivit căreia limita legală vizează persoana fizică, iar nu PFA pe care aceasta o înfiinţează, interpretare pe care formula redacţională a textului o exclude, dar care este invocată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu are susţinere nici în interpretarea teleologică, rezultată din coroborarea cu celelalte norme incidente, de vreme ce legea prevede în mod expres posibilitatea ca între două părţi să se stabilească atât raporturi de colaborare (terţă persoană - PFA), cât şi raporturi de muncă (terţă persoană - persoana fizică). Cu alte cuvinte, norma legală permite unei persoane fizice să poată cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu calitatea de salariat, iar acest cumul să poată fi realizat în relaţia cu aceeaşi terţă persoană. Această distincţie operează în virtutea faptului că, admiţând posibilitatea cumulului între cele două calităţi în anumite condiţii, legea recunoaşte natura juridică distinctă a celor două raporturi contractuale şi de aici regimul juridic distinct aplicabil părţilor contractuale. Prin urmare, nimic nu împiedică părţile contractuale ca, în considerarea elementelor concrete ale activităţii economice prestate, să încheie un contract de colaborare sau/şi un contract de muncă, fiecare dintre aceste raporturi contractuale păstrându-şi identitatea proprie şi producând efectele juridice distincte. 20. În cazul de faţă, relaţia contractuală dintre cele două părţi se întemeiază pe un contract de colaborare încheiat între o persoană juridică şi o PFA, astfel că raportul contractual născut este guvernat de regimul juridic aplicabil PFA, cu toate consecinţele juridice care decurg sub aspectul recuperării creanţelor izvorâte dintr-un atare contract în procedura judiciară a insolvenţei persoanei juridice. PFA, având un statut propriu şi un cadru normativ special în care îşi desfăşoară activitatea, nu este în aceeaşi situaţie juridică cu persoana fizică salariată, care beneficiază de un statut juridic propriu, distinct de cel al PFA. În timp ce PFA este un operator economic de sine stătător, înregistrat în registrul comerţului, care desfăşoară o anumită activitate economică cu autorizarea şi luarea în evidenţă de către autoritatea fiscală competentă, salariatul îşi duce la îndeplinire atribuţiile în baza unui contract individual de muncă, guvernat de normele dreptului comun în materie, respectiv Codul muncii. Alegerea modalităţii de desfăşurare a raporturilor contractuale, contract de colaborare (terţă persoană - PFA) sau contract de muncă (terţă persoană - persoana fizică), rămâne la libera apreciere a părţilor, opţiunea acestora determinând regimul juridic aplicabil tuturor drepturilor şi obligaţiilor născute din respectivul contract. Aşadar, ceea ce este esenţial în determinarea regimul juridic incident este natura contractului încheiat între părţi, iar nu modul exclusiv în care se derulează colaborarea. Astfel, textul de lege criticat prevede expres că o PFA poate colabora cu o singură entitate economică, fără că această colaborare exclusivă să convertească persoana fizică autorizată într-o persoană angajată şi, implicit, contractul de colaborare într-un contract individual de muncă. Chiar dacă activitatea desfăşurată de o persoană fizică autorizată şi cea desfăşurată de o persoană fizică salarială pot fi asemănătoare din punctul de vedere al locului, felului, duratei, remuneraţiei muncii, cele două categorii de persoane rămân beneficiarele unui tratament legal diferit sub aspectul exercitării drepturilor şi obligaţiilor legale faţă de colaborator/angajator şi faţă de stat, al modalităţii de încetare a raporturilor contractuale, precum şi sub aspectul recuperării creanţelor în cadrul procedurii insolvenţei colaboratorului/angajatorului. Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul legal criticat, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe criterii obiective şi raţionale. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să îşi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă. Or, în prezenta cauză, persoanele la care se face referire nu se găsesc în situaţii juridice identice, astfel că se justifică în mod obiectiv şi rezonabil tratamentul juridic diferit, principiul egalităţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal doar pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 379 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 7 august 2014, paragraful 30, Decizia nr. 33 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 4 mai 2017, paragraful 35). 21. Având în vedere aceste argumente, Curtea apreciază că norma criticată este suficient de clară şi de previzibilă, astfel că respectă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta referitoare la calitatea legii, operând o distincţie între persoane care nu se află în aceeaşi situaţie juridică, împrejurare care nu este de natură a determina încălcarea principiului egalităţii în drepturi între cetăţeni, consacrat de art. 16 din Constituţie. 22. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituţie, Curtea reţine că diferenţa de tratament juridic pe care o presupune existenţa unor situaţii juridice distincte se răsfrânge şi asupra condiţiilor de recuperare a creanţelor rezultate din contractele încheiate de persoana juridică aflată în procedură de insolvenţă cu salariaţii, respectiv colaboratorii săi. Înscrierea acestora din urmă în categoria creditorilor privilegiaţi, respectiv în cea a creditorilor chirografari este inerentă calităţii pe care aceştia o deţin în raporturile cu debitorul, ca urmare a tipului de contract încheiat, contract de muncă, respectiv contract de colaborare. Aşa fiind, natura juridică a relaţiilor contractuale dintre cele două părţi determină regimul juridic aplicabil creanţelor născute din acestea, astfel că nu se poate susţine în mod întemeiat că norma legală criticată încalcă dreptul de proprietate al PFA. 23. În fine, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia norma criticată instituie o excepţie de la regulile Codului muncii, astfel încât sunt nesocotite prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie referitoare la reglementarea regimului general privind raporturile de muncă doar prin lege organică, Curtea constată că textul de lege supus controlului reglementează regimul juridic al PFA, menţionând expres că aceasta „nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează“. Norma nu completează dispoziţiile Codului muncii şi nici nu instituie vreo excepţie de la acestea, ci doar delimitează sfera proprie de incidenţă a statutului PFA de normele Codului muncii. Prin urmare, nereglementând în domeniul legilor organice, aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 printr-o lege cu caracter ordinar nu încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. p). 24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Luciana Andreea Marin în Dosarul nr. 1.183/100/2016/a2 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 17 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
