Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 424 din 24 septembrie 2024  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 424 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 207 din 10 martie 2025

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, excepţie ridicată de Răzvan Alexandru Şavlovschi în Dosarul nr. 23.076/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 409D/2021.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că autorul acesteia este nemulţumit de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţa judecătorească. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că sintagma criticată trebuie înţeleasă în funcţie de împrejurările cauzei, aceasta fiind clară şi precisă. Determinarea concretă a înţelesului noţiunii „în timpul nopţii“ este realizată prin aplicarea criteriului astronomic. Dispoziţiile criticate trebuie interpretate teleologic, având în vedere scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea infracţiunii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 2 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 23.076/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, excepţie ridicată de Răzvan Alexandru Şavlovschi cu ocazia soluţionării unei cauze penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 şi art. 234 alin. (1) lit. a) şi d) din Codul penal.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia invocă dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Apreciază că dispoziţiile criticate nu respectă principiile de claritate, accesibilitate şi previzibilitate, întrucât este dificil de determinat sfera de cuprindere a acestei sintagme. Astfel, o persoană care săvârşeşte o infracţiune într-un magazin iluminat artificial, în timpul programului de lucru, nu poate să prevadă că organele judiciare vor reţine că acea faptă a fost săvârşită în timpul nopţii. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, sau Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României. În continuare, susţine că dispoziţiile criticate încalcă şi prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece legiuitorul a lăsat o marjă de interpretare prea mare magistraţilor învestiţi cu judecarea unei astfel de cauze, unii considerând că nu are relevanţă dacă incinta în care a fost săvârşită fapta era iluminată artificial şi dacă fapta s-a petrecut în timpul programului cu publicul, atât timp cât afară era întuneric, iar alţii reţinând circumstanţa agravantă doar dacă întunericul a fost un factor determinant sau ajutător în comiterea faptei. Aşa fiind, textul criticat nu creează premisa unui tratament egal care trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional unor inculpaţi care au săvârşit aceeaşi faptă, în aceleaşi circumstanţe, nereţinându-li-se circumstanţa agravantă prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal.
    6. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege criticat este clar, precis şi nu derogă de la dispoziţiile imperative privind elaborarea actelor normative.
    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României. Apreciază că sintagma „în timpul nopţii“, cuprinsă în dispoziţia legală criticată, este univocă, locuţiunea respectivă urmărind întocmai înţelesul său comun, şi anume un criteriu astronomic, ca fapta să fie săvârşită după ce întunericul a luat, în mod real, locul luminii. Arată că inclusiv în practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că faptul că „parcul public era iluminat artificial la momentul comiterii tâlhăriei nu conduce la înlăturarea elementului circumstanţial agravant care califică fapta“. Aceeaşi interpretare a fost oferită şi de Tribunalul Suprem în Decizia de îndrumare nr. 3/1970.
    9. Apreciază că reţinerea formei calificate a tâlhăriei atunci când fapta a fost săvârşită în timpul nopţii se justifică prin împrejurarea că noaptea oferă condiţii favorabile pentru săvârşirea de infracţiuni deoarece lăsarea întunericului atrage o diminuare a atenţiei oamenilor, iar făptuitorul este mai îndrăzneţ şi se simte încurajat să săvârşească fapta penală. În ipoteze particulare precum cea din prezenta cauză (când fapta este săvârşită în timpul nopţii, însă într-un loc iluminat) există în continuare riscul ca făptuitorul să profite de întuneric pentru a se sustrage, astfel încât raţiunea reţinerii elementului circumstanţial agravant îşi păstrează valabilitatea.
    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, cu următorul conţinut: „(1) Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări: [...] d) în timpul nopţii.“
    13. Autorul excepţiei susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la cerinţele de claritate a legii, art. 15 referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 7 privind dreptul la egală protecţie a legii şi art. 8 privind accesul efectiv la justiţie din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la această Convenţie.
    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia solicită pronunţarea unei decizii prin care să fie sancţionată una dintre interpretările pe care instanţele judecătoreşti au dat-o textului de lege criticat, interpretare aplicată şi în cauza sa.
    15. În acest context, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa constantă, de exemplu, Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, şi Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30, a statuat că este competentă să sancţioneze neconstituţionalitatea unei interpretări pe care un text de lege a primit-o în practică, de vreme ce deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea acelei reglementări. Curtea a statuat că are competenţa de a elimina viciul de neconstituţionalitate astfel creat, esenţială în asemenea situaţii fiind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, precum şi a supremaţiei Constituţiei.
    16. Astfel, Curtea a sancţionat neconstituţionalitatea unui text într-o anumită interpretare dată de instanţele judecătoreşti în contextul în care a constatat că există o practică judiciară cvasiunanimă şi de durată - aparţinând inclusiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -, care a dat textului valenţe neconstituţionale. În condiţiile în care acest criteriu nu a fost îndeplinit, Curtea Constituţională a apreciat că se pune în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce trebuie să aparţină instanţelor judecătoreşti, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind inadmisibilă.
    17. Plecând de la aceste premise, prin Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 19-21, Curtea a statuat că este unica autoritate jurisdicţională ce are competenţa de a interpreta Constituţia, iar, în privinţa normelor supuse controlului de constituţionalitate, interpretarea este realizată de instanţele judecătoreşti, conform art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin urmare, pentru determinarea conţinutului normativ al normei supuse controlului de constituţionalitate, Curtea trebuie să ţină seama de modul în care aceasta este interpretată în practica judiciară. Interpretarea legilor este operaţiunea raţională, indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare, iar, în procesul de soluţionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaţiune este realizată de instanţele judecătoreşti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative. Interpretarea astfel realizată indică instanţei constituţionale înţelesul normei juridice supuse controlului de constituţionalitate, obiectivizându-i şi circumscriindu-i conţinutul normativ. În vederea atingerii acestei finalităţi, interpretarea dată normelor juridice trebuie să fie una general acceptată, aceasta putându-se realiza fie prin pronunţarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unor hotărâri prealabile sau în soluţionarea unor recursuri în interesul legii, fie printr-o practică judiciară constantă.
    18. Or, în cauza de faţă, Curtea constată că în privinţa modului de interpretare a normei juridice supuse controlului de constituţionalitate nu au fost pronunţate nici hotărâri prealabile, nici hotărâri în soluţionarea unor recursuri în interesul legii care să contravină dispoziţiilor Legii fundamentale, iar, cu privire la practica judiciară existentă, se constată că aceasta nu se caracterizează printr-o cvasiunanimitate care să plaseze interpretarea textului criticat în afara cadrului şi a limitelor Constituţiei.
    19. În acest context, faptul că, în practică, unele instanţe judecătoreşti interpretează textul criticat, în mod izolat, într-un anumit sens, şi pe această bază factuală se solicită Curţii Constituţionale pronunţarea unei decizii, nu relevă decât o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, care poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar sau prin pronunţarea unui recurs în interesul legii. Controlul de constituţionalitate vizează conţinutul normativ al normei juridice, astfel cum acesta este stabilit printr-o interpretare generală şi continuă la nivelul instanţelor judecătoreşti, neputând fi efectuat asupra conţinutului normei juridice rezultat din interpretările izolate ale unor instanţe judecătoreşti. Prin urmare, controlul de constituţionalitate poate viza norma astfel cum aceasta este interpretată, în mod continuu, printr-o practică judiciară constantă, prin hotărâri prealabile şi prin hotărâri pronunţate în recursuri în interesul legii, atunci când acestea contravin dispoziţiilor Legii fundamentale. Însă competenţa Curţii Constituţionale este, de asemenea, angajată atunci când există o practică judiciară divergentă şi continuă, fără a fi izolată, în care una dintre interpretările date normei în cauză este contrară exigenţelor Constituţiei. Cu alte cuvinte, criteriul fundamental pentru determinarea competenţei Curţii Constituţionale de a exercita controlul de constituţionalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistenţa sa în timp, în cadrul practicii judiciare, aşadar, existenţa unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanţelor. De aceea, Curtea a constatat că este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existenţa unei practici unitare/neunitare de interpretare şi aplicare a legii de natură să încalce exigenţele Constituţiei, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc.
    20. Aşadar, Curtea nu are competenţa de a elimina, pe calea controlului de constituţionalitate, din conţinutul normativ al textului, o anumită interpretare izolată şi vădit eronată a acestuia, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar.
    21. Raportat la cauza de faţă, Curtea observă că autorul excepţiei nu a făcut dovada unei interpretări şi aplicări eronate generale şi continue la nivelul instanţelor judecătoreşti a textului criticat, astfel încât nu poate fi pusă în discuţie o problemă de constituţionalitate a acestuia, problema juridică invocată fiind, prin urmare, o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, atribuţie ce revine instanţelor judecătoreşti.
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 234 alin. (1) lit. d) din Codul penal, excepţie ridicată de Răzvan Alexandru Şavlovschi în Dosarul nr. 23.076/300/2020 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Daniela Ramona Mariţiu


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016