Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Titirişcă │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Alcadibo Trading - S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 7.805/109/2017 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.074D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 704 din 5 noiembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 2 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.805/109/2017, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Alcadibo Trading - S.A. din Piteşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare împotriva unei decizii civile privind anularea unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, în practica sa constantă, Curtea Constituţională a stabilit că atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept. Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 şi se arată că, din lecturarea considerentelor acestei decizii, rezultă că, în aprecierea instanţei de contencios constituţional, în materie de competenţă, regula este că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursul, iar în mod excepţional, în cazuri anume prevăzute de lege, recursul se judecă de instanţa ierarhic superioară. Cauza pendinte nu este o situaţie de excepţie, astfel încât recursul este, conform considerentelor deciziei Curţii Constituţionale, de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prevederile legale criticate dispun obligativitatea hotărârii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de declinare a competenţei pentru instanţa inferioară, însă, în speţă, o astfel de hotărâre este contrară unei decizii de admitere a instanţei de contencios constituţional, ambele fiind obligatorii pentru instanţa de judecată. Totodată, se mai arată că data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 (20 iulie 2017) are relevanţă exclusiv asupra admisibilităţii/inadmisibilităţii recursului, iar nu cu privire la competenţa de soluţionare a acestei căi de atac extraordinare, competenţă pe care legiuitorul a dat-o în mod expres instanţei supreme. Dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma „erori materiale“ nu se înţelege o încălcare a principiilor fundamentale ale procesului civil prevăzute de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 alin. (1) privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, respectiv dreptul la un proces echitabil (art. 6), legalitatea (art. 7), egalitatea (art. 8), dreptul la apărare (art. 13), contradictorialitatea (art. 14) şi oralitatea (art. 15). În cazul în care prin sintagma „erori materiale“ nu se înţelege o astfel de încălcare, ce nu a putut fi cunoscută de parte decât la sfârşitul procedurii, odată cu comunicarea motivării hotărârii, dispoziţia legală prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 124 alin. (1) din Constituţie, întrucât, în lipsa unei alte căi procedurale interne, nu deschide calea retractării unei hotărâri definitive date cu încălcarea drepturilor garantate de Constituţie. 7. Prin sintagma „eroare materială“ trebuie să se înţeleagă şi situaţia în care instanţele de recurs sau cele de apel (ce judecă în ultimă instanţă) îşi întemeiază hotărârea sau soluţia asupra unei cereri pe împrejurări de fapt şi de drept ce nu au fost invocate de niciuna dintre părţi, pe parcursul procesului, şi nici de către instanţă din oficiu şi care nu au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii. Dezlegarea dată recursului/apelului în aceste condiţii permite arbitrarul şi lipsa de echitate a procedurii, fiind rezultatul unei erori fundamentale (în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului), ce nu a putut fi constatată de parte decât la sfârşitul procedurii, odată cu comunicarea motivării hotărârii. Părţile, neputând anticipa raţionamentul instanţei, nu au putut să îşi expună argumentele şi să îşi formuleze apărările cu privire la aspectele reţinute în motivarea unei hotărâri greşite, ceea ce încalcă drepturi ale acestora garantate de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi cerinţa legalităţii hotărârilor şi justifică redeschiderea procedurii desfăşurate cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil şi ale drepturilor garantate de Constituţie. 8. De asemenea, dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, în măsura în care prin sintagma „erori materiale“ prevăzută în text nu se înţelege o încălcare a dezlegărilor general obligatorii date de Curtea Constituţională prin considerentele şi dispozitivele deciziilor sale. Dezlegarea dată recursului/apelului, prin neconformarea instanţelor judecătoreşti la deciziile Curţii Constituţionale, constituie o dezlegare care este rezultatul unei erori materiale, în sensul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin care, în lipsa unui temei procedural, aplicabil încălcărilor produse prin hotărâri de ultimă instanţă, nerespectarea principiului obligativităţii deciziilor Curţii Constituţionale nu poate fi sancţionată şi corectată pe nicio cale. 9. Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie referitoare la dreptul la un proces echitabil, în măsura în care prin sintagma „erori materiale“ prevăzută în text nu se înţelege nemotivarea hotărârii sau o motivare a hotărârii care nu respectă exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Făcând imposibil controlul judecătoresc, hotărârea nu se poate bucura de prezumţia de legalitate şi de efectele principiului securităţii raporturilor juridice. 10. Tribunalul Argeş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată, în esenţă, că dispoziţiile criticate reglementează motivul de contestaţie în anulare specială pentru situaţia în care dezlegarea dată apelului/recursului este rezultatul unei erori materiale, urmărindu-se înlăturarea erorilor materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, şi nu acelor greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Pentru remedierea unor astfel de situaţii există în legislaţia română căi procedurale suficiente de natură să garanteze dreptul la un proces echitabil şi accesul la justiţie, cu respectarea principiului securităţii raporturilor juridice. Se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunţată în Cauza Pshenichnyy împotriva Rusiei, paragraful 26, şi Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99. 11. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la lipsa unei definiţii a noţiunii de „eroare materială“ din cuprinsul art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, se arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, această noţiune nu ar fi putut fi conturată de legiuitor, având în vedere situaţiile ce pot fi caracterizate ca fiind erori materiale. Astfel, diversitatea situaţiilor nu justifică o listă exhaustivă a acestora. Prin urmare, instanţa de judecată este cea care, prin raportare la situaţia existentă în dosar la data pronunţării hotărârii ce se atacă, poate aprecia dacă soluţia reprezintă sau nu rezultatul unei erori materiale. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...] 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; [...]“. 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apărare, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei şi art. 147 alin. (4) referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. De asemenea, se invocă şi nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate reglementează motivul de contestaţie în anulare specială pentru situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. Acest motiv de contestaţie în anulare se regăsea şi în dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă din 1865, care, spre deosebire de actuala reglementare, folosea noţiunea de „greşeli materiale“. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie conturată cu privire la acest text s-a reţinut că se referă la aspecte formale ale judecării recursului şi care au drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. Greşeala pe care o comite instanţa trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunţarea soluţiei (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 96 din 16 ianuarie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, sau Decizia nr. 4.743 din 28 martie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal). 18. Totodată, Curtea reţine că instanţa de la Strasbourg a statuat că numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securităţii raporturilor juridice pe motivul că ele nu au putut fi corectate prin intermediul căilor ordinare de atac (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunţată în Cauza Pshenichnyy împotriva Rusiei, paragraful 26). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reţinut că unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluţia dată de către instanţe în mod definitiv oricărui litigiu să nu mai fie rejudecată, deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea autorităţii de lucru judecat, adică a caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iulie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 14 martie 2011, paragraful 99). 19. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul potrivit căruia, după pronunţarea hotărârii, judecătorii nu mai pot reveni asupra deciziei luate reprezintă o componentă esenţială a ideii de justiţie, a asigurării autorităţii de lucru judecat şi a ocrotirii drepturilor procesuale ale părţilor, ca element fundamental al statului de drept. Principiul autorităţii lucrului judecat (res judicata) se coroborează cu regula că, odată pronunţată hotărârea definitivă, misiunea judecătorului care a participat la judecată se încheie (lata sententia, judex desinit esse judex). Ca efect juridic al acestei reguli, care ţine de ordinea publică, pronunţarea hotărârii are şi efect de desistare a instanţei, iar judecătorul care s-a pronunţat nu poate reveni asupra părerii sale în respectiva cauză, cu menţiunea că părţilor le rămâne posibilitatea de a cere doar îndreptarea greşelilor materiale care s-ar strecura în hotărâre. După pronunţarea unei hotărâri definitive, instanţele nu mai pot reveni asupra acesteia, singura posibilitate de schimbare sau corectare a soluţiei rămânând exercitarea căilor de atac recunoscute de lege (a se vedea în acest sens Decizia nr. 478 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 21 iulie 2006). 20. Aşadar, dispoziţia legală criticată are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, şi nu acele greşeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural. 21. În prezenta cauză, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate motivează neconformitatea dispoziţiilor legale criticate cu Constituţia din perspectiva a ce ar trebui sau nu să se înţeleagă prin sintagma „erori materiale“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, prin raportare la diverse situaţii apărute în practica instanţelor de judecată. Or, acestea nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci elemente care ţin de interpretarea şi aplicarea legii în raport cu situaţiile concrete supuse judecăţii, care excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. În acelaşi timp, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu are competenţa de a modifica sau completa dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate şi nici nu este competentă să controleze constituţionalitatea unei interpretări date de o anumită instanţă judecătorească textelor legale criticate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 15). 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Alcadibo Trading - S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 7.805/109/2017 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Titirişcă ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
