Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru│- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Fabian Niculae │- magistrat-asistent│
└────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, excepţie ridicată de Natalia-Adriana Gheorghiu în Dosarul nr. 14.655/318/2015 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 716D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că activitatea de consultanţă juridică este permisă de lege doar în anumite condiţii. Alegerea liberă a unei profesii nu este incompatibilă cu stabilirea unor condiţii pentru exercitarea acesteia. De asemenea, se arată că principiul libertăţii economice nu este unul absolut, el putând fi circumstanţiat de lege. Acesta menţionează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 321 din 14 septembrie 2004. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 1 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.655/318/2015, Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, excepţie ridicată de Natalia-Adriana Gheorghiu într-o cauză având ca obiect obligarea la emiterea unui act administrativ, respectiv autorizarea funcţionării ca expert jurist. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale sunt neconstituţionale, deoarece limitează posibilităţile de exercitare a activităţilor juridice de către orice cetăţean care deţine acest drept, în calitate de licenţiat în drept. Fiecare persoană are dreptul de a-şi alege profesia, meseria, ocupaţia şi locul de muncă, fie în calitate de salariat, fie independent, în calitate de liber-profesionist. Prin dispoziţiile criticate, unii absolvenţi ai facultăţilor de drept sunt puşi într-o situaţie de inferioritate faţă de alţi absolvenţi, care pot presta activităţi juridice în considerarea studiilor absolvite. 6. Judecătoria Târgu Jiu - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia sa, faptul că există legi speciale care reglementează desfăşurarea activităţii unor profesii juridice, inclusiv prin impunerea unor cerinţe de acces sau de desfăşurare a profesiei, nu poate fi considerat o îngrădire a dreptului la muncă şi nici nu atrage neconstituţionalitatea măsurii legislative criticate. 9. Se mai arată că prin Decizia nr. 22 din 12 iunie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului General, învederându-se că prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic nu este prevăzută posibilitatea constituirii consilierilor juridici în societăţi comerciale, în vederea exercitării unei profesii juridice, căci prin admiterea unei astfel de posibilităţi s-ar crea un paralelism neadmis de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru identitate de considerente se arată că nu se poate admite nici desfăşurarea activităţii de consilier juridic nici ca persoană juridică autorizată. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (2): „Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică profesiilor liberale, precum şi acelor activităţi economice a căror desfăşurare este organizată şi reglementată prin legi speciale.“; – Art. 1 alin. (3) : „Prezenta ordonanţă de urgenţă nu se aplică acelor activităţi economice pentru care legea a instituit un regim juridic special, anumite restricţii de desfăşurare sau alte interdicţii.“ 13. Curtea observă că prevederile art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 au fost modificate prin Legea nr. 182/2016 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 19 octombrie 2016. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate în forma anterioară modificării menţionate, întrucât continuă să producă efecte juridice în cauză. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi alegerea liberă a profesiei, precum şi în art. 45 privind libertatea economică. Se mai invocă art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului din Constituţie raportat la art. 6 paragraful 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia doreşte, de fapt, ca profesia de consilier juridic să poată fi exercitată în mod independent de orice raport de muncă. 16. Curtea mai reţine că prin Decizia nr. 101 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 12 mai 2014, a statuat în privinţa dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 5 decembrie 2003 [dispoziţii potrivit cărora consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii], şi a constatat că acestea sunt constituţionale, urmându-şi propria jurisprudenţă, potrivit căreia nu constituie discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996. În acea cauză se susţinea că aceste prevederi din Legea nr. 514/2003 ar contraveni principiului nediscriminării şi egalităţii în drepturi). 17. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 41, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât libertatea alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă nu înseamnă că orice persoană, oricând şi în orice condiţii, poate exercita profesia sau meseria pe care o doreşte. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 233 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004, şi Decizia nr. 379 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 25 octombrie 2004, prin care Curtea a constatat că dreptul la muncă, dreptul la libera alegere a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă şi dreptul la protecţie socială, consacrate de art. 41 din Constituţie, în concordanţă cu reglementările din instrumentele juridice internaţionale, sunt drepturi fundamentale şi generale. Curtea a reţinut că acestea nu sunt însă drepturi absolute, ci presupun îndeplinirea cerinţelor impuse de lege cu privire la exercitarea respectivei profesii, meserii sau ocupaţii. Concluzia este valabilă şi în ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate, textul de lege criticat având rolul de a stabili posibilitatea numirii în funcţie sau a angajării în muncă a consilierului juridic, în condiţiile legii. 18. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici pretinsa încălcare a art. 45 din Constituţie, textul de lege criticat nefiind de natură să împiedice sau să limiteze libera iniţiativă, care se poate exercita nestânjenit, în interiorul profesiei de consilier juridic, prin prestarea activităţii în acele modalităţi prevăzute de lege, în măsura în care acesta îndeplineşte exigenţele impuse de exercitarea profesiei în limitele stabilite de legea de organizare. Libera iniţiativă garantată de art. 45 din Constituţie trebuie înţeleasă ca permiţând desfăşurarea diverselor activităţi profesionale în condiţiile respectării tuturor exigenţelor instituite prin legile care organizează exerciţiul acestora. 19. De asemenea, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, normele legale criticate nu aduc atingere exerciţiului vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu se pune problema analizării îndeplinirii condiţiilor în care textul constituţional amintit permite restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. 20. Pe de altă parte, Curtea a constatat că Legea nr. 514/2003 nu conţine nicio normă care să îngăduie organizarea şi asocierea consilierilor juridici în societăţi comerciale, singura formă de asociere permisă fiind aceea prevăzută de art. 5, potrivit căruia consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale. 21. De altfel, prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul cererilor de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică şi a stabilit că aceste cereri sunt inadmisibile. 22. S-a constatat, aşadar, că dezlegarea în drept dată de sus-menţionata decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie vizează chiar problematica desfăşurării activităţii consilierilor juridici în cadrul unei societăţi de consultanţă care are ca obiect unic de activitate „activităţi juridice“. 23. Prin urmare, profesia de consilier juridic, nefiind o profesie liberală asemenea celei de avocat, nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu (în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici) sau al raportului juridic de muncă (în urma încheierii unui contract individual de muncă în conformitate cu prevederile Codului muncii). 24. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat şi asupra necesităţii exercitării profesiei de avocat în calitate de intermediar între justiţiabili şi instanţele de judecată care oferă consiliere juridică într-un cadru organizat, considerentele reţinute în jurisprudenţa sa fiind valabile şi în privinţa soluţiei legislative criticate în prezenta cauză (a se vedea şi Decizia nr. 23 din 18 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 5 aprilie 2017, paragraful 35). Astfel, spre exemplu, Decizia nr. 155 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, paragraful 14, prin care Curtea a statuat că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Curtea a mai reţinut că accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe, în special de pregătire profesională şi de moralitate (a se vedea Decizia nr. 391 din 14 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998, Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 13 martie 2003, Decizia nr. 195 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, sau Decizia nr. 472 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 28 iulie 2016, paragraful 23, Decizia nr. 23 din 18 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 5 aprilie 2017, paragraful 55). 25. Mai mult, prin Decizia nr. 339 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 1 iunie 2012, Curtea a reţinut că incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activităţi, pentru care se cere o anumită pregătire şi, în consecinţă, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanţă deosebită, inclusiv viaţa şi integritatea fizică şi psihică ale persoanei, precum şi interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare şi fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că aceleaşi cerinţe, cu aceleaşi consecinţe juridice, au fost impuse şi profesiei de avocat este o opţiune a legiuitorului, determinată de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a Parlamentului. 26. Aşadar, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 27. Prin urmare, este firească exceptarea prevăzută de dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, atât activitatea consilierului juridic, cât şi cea a avocatului desfăşurându-se după anumite exigenţe speciale stabilite ca atare de Legea nr. 514/2003 şi, respectiv, de Legea nr. 51/1995. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Natalia-Adriana Gheorghiu în Dosarul nr. 14.655/318/2015 al Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Jiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
