Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Cristian Deliorga │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Dumitru-Daniel Şerban în Dosarul nr. 18.772/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.404D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 15 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 18.772/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dumitru-Daniel Şerban într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea privind anularea raportului întocmit de comisia de disciplină din cadrul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, raport ce viza sesizarea formulată în temeiul Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care exceptează de la controlul judecătoresc rapoartele comisiilor de disciplină prin care s-au clasat sesizările disciplinare împotriva funcţionarilor publici. În acest sens, arată că Legea nr. 188/1999 stabileşte, in terminis, că încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora. Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare şi propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici se constituie comisii de disciplină. În dezvoltarea Legii nr. 188/1999, Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină atribuie comisiei de disciplină competenţa de a cerceta faptele reclamate ca abateri disciplinare de către persoanele care se consideră vătămate şi de a emite un raport asupra acestora, prin care să propună fie sancţionarea disciplinară a funcţionarului vinovat, fie clasarea sesizării. Însă, deşi există posibilitatea atacării în justiţie a măsurii sancţionării, o asemenea posibilitate nu este recunoscută de către instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte raportul cu propunerea de clasare, indiferent dacă acesta este flagrant nelegal sau nefondat. Se invocă, în acest sens, două hotărâri judecătoreşti. Aşadar, se arată că există un precedent judiciar în sensul imposibilităţii contestării rapoartelor prin care comisiile de disciplină propun clasarea sesizărilor, precedent de care Curtea Constituţională trebuie să ţină seama, aşa cum a făcut-o prin Decizia nr. 729 din 6 decembrie 2016. 6. Se mai susţine că Legea nr. 188/1999 trebuie să admită rolul de filtru al instanţelor judecătoreşti şi în ceea ce priveşte rapoartele de clasare ale comisiei, dacă aceste propuneri au la bază derapaje grave ale comisiei de disciplină, pentru a remedia abuzurile acesteia, cu posibilitatea instanţei de a dispune refacerea cercetării disciplinare. Altminteri, dacă nu ar exista nicio posibilitate de a ataca rapoartele de clasare, ar însemna că membrii comisiei de disciplină pot propune clasarea în mod discreţionar şi cu orice fel de motivare sau chiar fără a motiva. Dacă au certitudinea că nu le sunt controlate de nimeni rapoartele de clasare, membrii comisiei sunt, indirect, îndemnaţi să emită asemenea rapoarte, prin care să protejeze funcţionarii publici învinuiţi, colegi de serviciu, mai ales dacă aceştia le sunt şefi ierarhici. Totodată, se pun bazele unui cerc vicios, în care nici eventuala reclamare disciplinară a membrilor comisiei pentru neîndeplinirea propriilor atribuţii nu va avea efect, noua comisie de disciplină putând, la rândul său, să claseze discreţionar sesizarea, iar şirul poate continua la nesfârşit, fără vreun rezultat. Astfel, membrii comisiei nici nu vor putea fi traşi vreodată la răspundere pentru emiterea cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă a rapoartelor de clasare. In extremis, se ajunge la situaţia ca niciun funcţionar public să nu răspundă disciplinar, deoarece nimeni nu poate verifica rapoartele de clasare întocmite de comisiile de disciplină. Or, principiul simetriei impune ca, asemenea rapoartelor prin care este propusă sancţionarea celor vinovaţi, să fie contestabile în faţa instanţelor judecătoreşti şi rapoartele de clasare întocmite de comisiile de disciplină, sens în care se invocă literatura de specialitate. De asemenea, aşa cum titularul sesizării disciplinare poate ataca la instanţa judecătorească un act de sancţionare (nu numai funcţionarul sancţionat putând ataca acest act), cu atât mai mult acelaşi titular al sesizării ar trebui să poată ataca şi raportul de clasare. Totodată, refuzul comisiei de disciplină, refuz disimulat într-un raport de clasare, trebuie să poată fi atacat la instanţa de contencios administrativ, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în caz contrar fiind afectat principiul statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, sens în care se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 582 din 20 iulie 2016, nr. 1 din 8 februarie 1994 şi nr. 80 din 16 februarie 2014. 7. Totodată, Comisia de disciplină din cadrul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, formată din trei membri aflaţi în subordinea preşedintelui ale cărui fapte trebuiau să le cerceteze, nu întruneşte exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind evidente lipsa de imparţialitate şi conflictul de interese în care s-au aflat membrii acesteia, sens în care se invocă Hotărârea din 24 mai 2005, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Buzescu împotriva României. 8. Interpretând legea în sensul că rapoartele de clasare emise de comisiile de disciplină nu pot fi deferite justiţiei, prima instanţă - Tribunalul Bucureşti - a încălcat dreptul la un proces echitabil, sens în care se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 650 din 10 iunie 2008, nr. 523 din 9 octombrie 2014, nr. 298 din 1 martie 2011, nr. 831 din 14 decembrie 2017, nr. 381 din 31 mai 2018, nr. 397 din 3 iulie 2014 şi nr. 643 din 1 noiembrie 2016, prin care Curtea Constituţională, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că, indiferent dacă sesizările disciplinare sunt admise sau respinse (de exemplu, în cazul medicilor, notarilor, executorilor judecătoreşti, magistraţilor), există o cale de atac fie la un organ disciplinar superior (în cazul medicilor), fie la o instanţă judecătorească. Or, funcţionarii publici nu pot să fie mai presus de magistraţi, respectiv să fie exoneraţi de răspundere disciplinară, prin imposibilitatea de a fi cenzurat raportul de clasare. Interpretarea instanţelor române în sensul că rapoartele comisiilor de disciplină prin care se clasează sesizările disciplinare împotriva funcţionarilor publici nu pot fi cenzurate reprezintă o barieră care împiedică justiţiabilul să obţină soluţionarea pe fond a cauzei sale, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil, drept care trebuie să fie efectiv, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În final, se susţine că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche apreciază că textele criticate corespund cerinţelor impuse de Legea fundamentală, ele neaducând limitări ale drepturilor consacrate la nivel constituţional din perspectiva accesului la justiţie şi a exercitării controlului jurisdicţional al actelor administrative. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, notele scrise depuse la dosar de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu următoarea redactare: - Art. 76 alin. (1): „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.“; – Art. 80: „Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.“ 14. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în prezent, Legea nr. 188/1999 a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, însă soluţiile legislative criticate ale art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 se regăsesc, într-o redactare identică, în art. 491 (cu denumirea marginală Răspunderea în solidar cu autoritatea sau cu instituţia publică) alin. (1), respectiv în art. 495 (cu denumirea marginală Căi de atac) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate din Legea nr. 188/1999 îşi produc în continuare efectele juridice în cauză, astfel că acestea constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate fac parte din cap. VIII: Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici din Legea nr. 188/1999 şi instituie accesul la justiţie al oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim împotriva autorităţii ori instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv ori la un interes legitim [art. 76 alin. (1)] şi accesul la justiţie al funcţionarului public nemulţumit de sancţiunea aplicată (art. 80). 17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică aceste dispoziţii în măsura în care se interpretează în sensul că exceptează de la controlul judecătoresc rapoartele comisiilor de disciplină prin care se clasează sesizările disciplinare împotriva funcţionarilor publici. În cauză, cererea de chemare în judecată privind anularea raportului întocmit de comisia de disciplină din cadrul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor prin care s-a clasat sesizarea formulată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată. Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care reglementează controlul judecătoresc al actelor administrative. 18. Analizând susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate, acesta este nemulţumit de calificarea dată de prima instanţă judecătorească raportului întocmit de o comisie de disciplină din cadrul unei instituţii publice, şi anume de faptul că acest act nu a fost considerat un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, care ar putea fi supus cenzurii instanţelor de contencios administrativ. 19. Având în vedere acestea, Curtea constată că analiza admisibilităţii cererilor de anulare a rapoartelor comisiilor de disciplină prin care se clasează sesizările privind abaterile disciplinare săvârşite de funcţionarii publici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti, principiile specifice materiei contenciosului administrativ fiind în sensul asigurării accesului la instanţă în beneficiul persoanei vătămate de un act administrativ, astfel cum este definită aceasta la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. 20. Astfel, interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situaţiei de fapt concrete din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. „Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată într-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 21. În consecinţă, problema de drept invocată de autorul excepţiei şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale, referitoare la admisibilitatea cererii de anulare a raportului comisiei de disciplină prin care a fost clasată sesizarea disciplinară, este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a legii la cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Dumitru-Daniel Şerban în Dosarul nr. 18.772/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 septembrie 2022. PREŞEDINTE CRISTIAN DELIORGA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
