Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. dd) şi art. 12 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea NTC Helene Impex - S.R.L. din Titu în Dosarul nr. 790/284/2015 al Judecătoriei Răcari, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 692 D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 790/284/2015, Judecătoria Răcari a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. dd) şi art. 12 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost invocată de Societatea NTC Helene Impex - S.R.L. din Titu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal (întocmit la data de 18 martie 2015) de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate de art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, respectiv continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că a fost sancţionat contravenţional, deoarece, la controlul efectuat, s-au găsit sume nejustificate în casa de marcat. S-a dispus sancţiunea complementară a suspendării activităţii societăţii, însă aceasta a continuat să îşi desfăşoare activitatea, fiind sancţionată contravenţional cu confiscarea sumelor încasate pe perioada suspendării activităţii. În acest context, autorul consideră că prevederile art. 12 alin. (4), raportate la cele ale art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, aduc atingere dreptului de proprietate, deoarece dreptul de a desfăşura activitate la punctul de lucru reprezintă un „bun“ în sensul art. 44 din Constituţie şi al art. 1 paragraful 1 referitor la protecţia proprietăţii, din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi ar trebui să se bucure de protecţia acordată de cele două texte. Or, sancţiunea complementară a suspendării activităţii la punctul de lucru controlat şi sancţionarea ulterioară pentru fapta de a livra produse pe perioada suspendării activităţii constituie o ingerinţă şi o restrângere nejustificată în exercitarea dreptului său de proprietate. În consecinţă, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care acestea se interpretează în sensul că permit sancţionarea contravenţională pe durata soluţionării plângerii contravenţionale formulate pentru nerespectarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării activităţii. 7. Judecătoria Răcari apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece, prin art. 12 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, este încălcat dreptul de proprietate al autorului, fără respectarea cerinţelor de proporţionalitate prevăzute de art. 53 alin. (2) din Constituţie. Se arată că dreptul de a desfăşura activitate economică la punctele de lucru constituie un drept de proprietate, astfel că orice interdicţie dispusă, de a desfăşura activitate la un astfel de punct de lucru, constituie o ingerinţă în dreptul menţionat, reprezentând o sancţiune economică cu consecinţe prea severe pentru contravenient. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 958 din 12 iulie 2011. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 lit. dd) şi art. 12 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015, având următorul conţinut: - Art. 10 lit. dd): „Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: dd) continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru.“; – Art. 12 alin. (4): „Prin derogare de la art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, plângerea nu suspendă executarea în cazul sancţiunilor contravenţionale prevăzute la art. 10 lit. b), c), d), e) şi cc).“ – Art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce priveşte despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării.“; 13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 1 paragraful 1, referitor la protecţia proprietăţii, din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege criticate, respectiv art. 12 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, potrivit căruia plângerea introdusă la instanţa de judecată nu suspendă executarea în cazul anumitor sancţiuni contravenţionale, precum şi art. 10 lit. dd), din acelaşi act normativ - respectiv calificarea drept contravenţie a continuării livrării de bunuri sau prestării de servicii, după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru -, constituie opţiuni ale legiuitorului, care nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, reglementat de art. 44 din Constituţie. 15. Curtea reţine că legiuitorul este liber să reglementeze referitor la răspunderea contravenţională a persoanei juridice, întrucât niciun articol din Legea fundamentală nu interzice reglementarea unei astfel de răspunderi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016, paragraful 19). 16. Curtea observă că reglementarea unor contravenţii şi a sancţiunilor aplicabile are drept consecinţă diminuarea patrimoniului operatorului economic, dar aceasta este o măsură justificată obiectiv şi raţional de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor reguli specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 308 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 25 iulie 2013, şi Decizia nr. 128 din 10 martie 2016, paragraful 16). 17. Cât priveşte derogările de la procedura generală în materie contravenţională, astfel cum este, spre exemplu, derogarea instituită prin art. 12 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, Curtea reţine că acestea intră, de asemenea, în marja de apreciere a legiuitorului. În acest sens, cel de-al doilea alineat al articolului 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale permite statelor contractante să adopte legile pe care le consideră necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a „amenzilor“. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, autorităţile naţionale sunt cele care decid, în primul rând, ce fel de „amendă“ trebuie aplicată, deciziile luate în acest domeniu implicând o apreciere a problemelor politice, economice şi sociale, apreciere pe care Convenţia o lasă în competenţa statelor membre, acestea având la dispoziţie o largă marjă de apreciere [a se vedea Decizia de inadmisibilitate din 21 martie 2006, pronunţată în Cauza Valico S.R.L. împotriva Italiei (Cererea nr. 70.074/01), Decizia de inadmisibilitate din 19 noiembrie 2013, pronunţată în Cauza Electrosan - S.R.L. împotriva României (Cererea nr. 31.931/07), paragraful 17, şi Hotărârea din 18 iunie 2013, pronunţată în Cauza S.C. Complex Herta Import Export - S.R.L. Lipova împotriva României, paragraful 32]. Având în vedere cele mai sus precizate, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 1 paragraful 1, referitor la protecţia proprietăţii, din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 537 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, paragraful 16). 18. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată. 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, argumentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 20. În final, Curtea observă că nu pot fi supuse controlului în prezenta cauză criticile referitoare la suspendarea activităţii operatorului economic, deoarece această sancţiune a fost dispusă prin alt proces-verbal, ce face obiectul altui dosar decât cel în care s-a ridicat prezenta excepţie. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea NTC Helene Impex - S.R.L. din Titu în Dosarul nr. 790/284/2015 al Judecătoriei Răcari şi constată că dispoziţiile art. 10 lit. dd) şi art. 12 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Răcari şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE PROF. UNIV. DR. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
