Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 421 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul sănătăţii

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 421 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul sănătăţii

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 69 din 28 ianuarie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici    │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Alvogen România - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.563/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.356D/2020.
    2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Mihai Stănescu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.364D/2020, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Roche România - S.R.L. din Bucureşti, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al deţinătorului Roche Registration Ltd, în Dosarul nr. 4.974/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Mihai Stănescu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea cauzelor. Reprezentantul convenţional al autoarelor excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.364D/2020 la Dosarul nr. 2.356D/2020, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului convenţional al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, care, cu titlu prealabil, arată că de la momentul ridicării excepţiei Societatea Alvogen România - S.R.L. din Bucureşti şi-a schimbat denumirea în Societatea Labormed Pharma Trading - S.R.L. din Bucureşti, depunând în sensul celor afirmate un certificat constatator eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. În continuare, reprezentantul convenţional al autoarelor excepţiei solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, criticile de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de judecată, care sunt consemnate şi în înscrisurile aflate la dosarele cauzelor. Astfel, se apreciază, în esenţă, că nu există nicio bază legală pentru a se susţine că deţinătorilor de Autorizaţie de punere pe piaţă (APP) li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS) şi din bugetul Ministerul Sănătăţii (MS) contravaloarea medicamentelor vândute de aceştia. Altfel spus, toate aceste entităţi implicate în mod obligatoriu în lanţul de comercializare desfăşoară o activitate comercială ce urmăreşte, evident, să ducă la obţinerea de profit. Cu toate acestea, singura verigă care beneficiază direct şi nemijlocit de pe urma plăţilor făcute de casele judeţene de asigurări de sănătate este cea de la capătul lanţului - farmaciile şi spitalele, întrucât doar acestea sunt parte în convenţiile încheiate cu casele judeţene, iar nu deţinătorii de APP. Deţinătorul de APP nu are nicio bază legală sau convenţională pentru a impune farmaciei practicarea unui adaos comercial mai mic pentru simplul motiv că nu intră cu acesta într-un raport contractual. Taxarea deţinătorului de APP cu privire la venituri ce nu sunt ale sale reprezintă o măsură nelegitimă de impunere care încalcă principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale prevăzut în art. 56 alin. (2) din Constituţie. Lipsa comunicării către deţinătorul de APP a oricăror elemente care să determine raţiunea care se află în spatele datelor privind consumul, raportate şi „asumate“ de către farmacii, spitale şi centre de dializă, determină lipsirea plătitorilor de orice garanţie împotriva arbitrariului, fiind imposibilă orice verificare a corectitudinii acestora, conducând astfel la încălcarea prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, controlul judecătoresc al actului administrativ devenind o iluzie. Depune concluzii scrise în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
    7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece Curtea Constituţională a răspuns tuturor criticilor formulate printr-o jurisprudenţă bogată, de exemplu Decizia nr. 89 din 2 martie 2023, şi, întrucât nu au intervenit elemente noi care să impună reconsiderarea acesteia, se solicită menţinerea jurisprudenţei în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    8. Prin încheierile din 12 noiembrie şi 24 noiembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 4.563/2/2019 şi nr. 4.974/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Alvogen România - S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Roche România - S.R.L. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unor acte administrative, respectiv a unor notificări emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin care au fost comunicate elementele principale ale bazei de impunere pentru calcularea taxei clawback.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia realizează o scurtă trecere în revistă a principiilor pe baza cărora funcţionează sistemul de comercializare a medicamentelor în România, în vederea contrazicerii unei teze care se regăseşte în mai multe decizii ale Curţii Constituţionale, fiind, probabil, generată de o prezentare trunchiată realizată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - CNAS - în trecut.
    10. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 21 alin. (1) - (3) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, autoarele excepţiei arată, în esenţă, că nu înţeleg să critice dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sub aspectul canalului prin intermediul căruia se realizează transmiterea notificărilor către deţinătorii de APP, acest aspect fiind tranşat de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 144 din 12 martie 2015, ci sub aspectul conţinutului datelor necesare pentru calculul contribuţiei, mai exact lipsa totală de transparenţă a informaţiilor ce conduc la imposibilitatea deţinătorului de APP de a verifica temeinicia acestora.
    11. Se susţine, în esenţă, că modalitatea în care CNAS realizează comunicarea valorii consumului de medicamente în temeiul art. 5 alin. (7^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, valoare ce stă la baza calculării contribuţiei clawback, conduce la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) - (3) şi ale art. 126 alin. (6), ca urmare a imposibilităţii concrete a plătitorului contribuţiei de a contesta datele înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate.
    12. Astfel, lipsa comunicării către deţinătorul de APP a oricăror elemente care să determine raţiunea care se află în spatele datelor privind consumul, raportate şi „asumate“ de către farmacii, spitale şi centre de dializă, determină lipsirea plătitorilor de orice garanţie împotriva arbitrariului, fiind imposibilă orice verificare a corectitudinii acestora.
    13. Se arată că în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie contribuţia de clawback este asimilată obligaţiei fiscale, ceea ce impune ca actul de constatare a sumei de plată să fie conform şi principiului certitudinii impunerii, ca principiu al fiscalităţii prevăzut expres în art. 3 lit. b) din Codul fiscal. În acelaşi sens, se menţionează Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 iulie 2011, pronunţată în Cauza Serkov împotriva Ucrainei, paragrafele 41 şi 42. Cu toate acestea, practica judecătorească nu este unitară sub acest aspect, existând situaţii în care instanţele au menţinut notificările emise de CNAS, argumentând că acestea cuprind toate informaţiile prevăzute de lege.
    14. Se afirmă că problema centrală ce constituie obiectul criticilor formulate este aceea că deţinătorii de APP primesc de la CNAS un set minimal de informaţii care, presupunând că le-ar permite să calculeze pur matematic valoarea contribuţiei, nu oferă nicio pârghie de control asupra corectitudinii acestora. Altfel spus, deşi notificarea este motivată formal în drept, nu există şi o motivare în fapt a acesteia. În acest sens, trebuie reţinut că dreptul de a contesta datele comunicate de către CNAS devine efectiv doar în cazul în care contestatorul are posibilitatea reală de a verifica modul de calcul utilizat de CNAS, deoarece plătitorul contribuţiei este cel care trebuie să stabilească, să calculeze şi să declare contribuţia. Astfel, din datele cuprinse în notificare şi din înscrisurile depuse de CNAS în faţa instanţei fondului rezultă lipsa oricăror documente primare care au condus la rezultatul valorii consumului indicat în notificare, respectiv la valoarea procentului „p“. Or, ca urmare a acestei lipse totale de transparenţă în comunicarea datelor ce stau la baza achitării contribuţiei, nici contribuabilul, dar nici instanţa de judecată nu poate efectua o verificare efectivă a realităţii acestora.
    15. Prin urmare, încălcarea art. 21 şi a art. 126 alin. (6) din Constituţie derivă din faptul că taxa se stabileşte într-un mod netransparent, care nu permite deţinătorului de APP să beneficieze de un control judecătoresc efectiv: contribuţia plătită de deţinătorii de APP se stabileşte strict pe baza unor raportări făcute de terţi neplătitori (farmacii, spitale, centre de dializă) cu care nu intră în vreo relaţie contractuală. Plătitorii contribuţiei nu au acces la datele primare privind consumul de medicamente (ce spital sau farmacie a decontat un medicament pentru care se datorează contribuţia), întrucât CNAS nu le comunică decât sumele decontate şi nu au posibilitatea reală de a contesta temeinicia valorilor consumului.
    16. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 56 alin. (2) din Constituţie, se menţionează deciziile Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013 şi nr. 940 din 6 iulie 2010 şi se arată că în materie fiscală imperativele constituţionale reclamă respectarea celor 4 criterii: echitate, proporţionalitate, rezonabilitate şi nediscriminare, criterii nesocotite de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, întrucât deţinătorii de APP ajung să suporte o sarcină fiscală care nu este determinată de propriul lor venit, ci de cel al altor entităţi care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.
    17. Faptul că nu există nicio limită superioară a valorii consumului va determina creşterea continuă şi indefinită a procentului „p“. În aceste condiţii nu se poate constata decât încălcarea celor patru criterii stabilite de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 940 din 6 iulie 2010, respectiv echitatea, proporţionalitatea, rezonabilitatea şi nediscriminarea.
    18. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată, în esenţă, că, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, sunt obligaţi să plătească taxa clawback doar deţinătorii de APP a medicamentelor compensate (cele cuprinse în programele de sănătate, cele acordate în spitale şi centrele de dializă, cele acordate în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală). Ca urmare, plătitorii taxei sunt doar producătorii şi importatorii de medicamente (deţinătorii de APP), nu şi farmaciile sau lanţurile de distribuţie, deşi acestea obţin, la rândul lor, profit din vânzarea medicamentelor respective, iar acest profit este „imputat“, prin modul de calcul al taxei, doar deţinătorilor de APP-uri. Prin actuala reglementare se realizează astfel o diferenţă nejustificată de tratament între agenţii economici implicaţi în comercializarea medicamentelor.
    19. Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, se susţine, în esenţă, că obligaţia de plată a contribuţiei stabilite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 reprezintă o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor în sensul paragrafului 2 al articolului 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În cazul de faţă, ingerinţa nu este una legală, fiind contrară legislaţiei naţionale. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu conţine nicio detaliere a urgenţei care să justifice adoptarea sa, iar procedura de adoptare nu respectă niciuna dintre condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Modul în care CNAS interpretează legislaţia este totalmente imprevizibil, întrucât notificările atacate conţin elemente eronate, a căror posibilitate de verificare concretă nu se află la dispoziţia contribuabililor. Ingerinţa nu urmăreşte un scop legitim: interpretarea contrară a unei legi naţionale, prin arbitrariul pe care îl antrenează, neagă orice legitimitate scopului urmărit de CNAS oricare ar fi fost acela - „sancţionarea“ plătitorilor sau strângerea de taxe pentru buget.
    20. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    21. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată, deoarece art. 56 alin. (2) din Constituţie reflectă principiul egalităţii în materie fiscală, astfel încât un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activităţi ori propriilor beneficii, nu şi ale unor terţi asupra veniturilor cărora nu are niciun control. O atare modalitate de stabilire şi calcul al contribuţiei trimestriale (taxa clawback) încalcă şi principiul certitudinii impunerii fiscale, prevăzut de art. 3 lit. b) din Codul fiscal. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi ale art. 44 alin. (1) şi (2), instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile reprezentantului convenţional al autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 184/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prin art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul sănătăţii, publicată în monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 24 octombrie 2023, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 au fost modificate şi completate. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia pot fi supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea Constituţională urmează să analizeze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2023. Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2023.
    26. Autoarele excepţiei apreciază că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) - (3) care consacră accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) cu privire la dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justă a sarcinilor fiscale şi în art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative. De asemenea, deşi nu sunt indicate în mod expres, din cuprinsul motivării rezultă că sunt invocate şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie privind regimul ordonanţelor de urgenţă.
    27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, prin mai multe decizii, de exemplu, Decizia nr. 89 din 2 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 8 iunie 2023, Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 4 iunie 2020, Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 12 noiembrie 2019, sau Decizia nr. 92 din 1 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 9 iulie 2018, excepţia fiind respinsă ca neîntemeiată.
    28. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 instituie o contribuţie trimestrială ce revine deţinătorilor autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor (taxa clawback), fiind stabilită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestora li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi). Modul de calcul al contribuţiei stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost reglementat în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor (Decizia nr. 485 din 28 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 29 noiembrie 2023, paragraful 21, Decizia nr. 394 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 18 octombrie 2023, paragraful 16, şi Decizia nr. 89 din 2 martie 2023, precitată, paragraful 19).
    29. Curtea, prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 14 noiembrie 2014, paragraful 37, a reţinut că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuţiei trimestriale reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, întrucât, potrivit prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, Ministerul Sănătăţii stabileşte, avizează şi aprobă, prin ordin al ministrului sănătăţii, preţurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizaţie de punere pe piaţă în România, cu excepţia medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală. În aplicarea prevederilor legale de referinţă este stabilit, aşadar, modul de calcul al preţurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al preţului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuţie şi cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuţia, cunoscând preţurile maximale ale medicamentelor, precum şi influenţa maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecţii care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că şi-au asumat că vor plăti o contribuţie raportată nu doar la preţul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecinţa plăţii unei contribuţii într-un cuantum cât mai redus (a se vedea şi Decizia nr. 92 din 1 martie 2018, precitată, paragraful 31). De asemenea, prin Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, precitată, paragrafele 20 şi 22, Curtea a arătat că dispoziţiile criticate prevăd într-un mod lipsit de echivoc că deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sunt încunoştinţaţi de cuantumul tuturor elementelor care stau la baza calculării procentului „p“, reglementat prin art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. Ca atare, prin Decizia nr. 577 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din data de 18 iunie 2024, paragraful 31, Curtea nu a putut reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 31 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că subiecţii de drept vizaţi îşi pot adapta conduita în funcţie de ipoteza normei juridice criticate (a se vedea şi Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 1 iulie 2014, paragraful 33, şi Decizia nr. 394 din 4 iulie 2023, precitată, paragraful 17).
    30. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu conţine nicio detaliere a urgenţei care să justifice adoptarea sa, iar procedura de adoptare nu respectă niciuna dintre condiţiile prevăzute de Legea fundamentală, prin Decizia nr. 484 din 25 septembrie 2014, paragraful 28, şi Decizia nr. 268 din 7 mai 2014, Curtea a reţinut că, astfel cum reiese din expunerea de motive, actul normativ criticat a fost adoptat ca urmare a consumului ridicat de medicamente care a condus la depăşirea plafonului alocat şi pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate; ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei, şi de faptul că neadoptarea unor măsuri imediate ar conduce la imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar şi la imposibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a acestora. Or, amânarea adoptării acestor măsuri imediate ar avea consecinţe negative în ceea ce priveşte calitatea serviciilor medicale, prin lipsa resurselor financiare necesare asigurării asistenţei medicale pentru un număr important de pacienţi. De asemenea, ordonanţa a fost adoptată şi în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu impact direct asupra asigurării asistenţei medicale a populaţiei, prin suplimentarea surselor de finanţare a sistemului public de sănătate. În consecinţă, având în vedere aceste aspecte, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 nu aduce atingere dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.
    31. Referitor la critica de neconstituţionalitate intrinsecă, raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căreia, prin actuala reglementare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 realizează o diferenţă nejustificată de tratament între operatorii economici implicaţi în comercializarea medicamentelor, Curtea constată netemeinicia acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, paragrafele 21 şi 22, Curtea a constatat că nu există discriminare în ceea ce priveşte plata contribuţiei trimestriale între deţinătorii autorizaţiei de punere pe piaţă, obligaţi la plata acesteia, şi ceilalţi operatori implicaţi pe lanţul de distribuţie, respectiv distribuitorii (angrosişti) şi furnizorii (farmacii), întrucât, pe de o parte, distribuitorii şi farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptăţiţi la încasarea unui tarif, aceştia nefiind parte în convenţia încheiată cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceştia sunt supuşi sistemului fiscal general, fiind ţinuţi de impozitele şi taxele care se percep asupra rezultatelor activităţilor pe care le prestează. Curtea a reiterat că această contribuţie trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deţinători li se decontează din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilităţi), ceea ce nu este cazul celorlalţi subiecţi care desfăşoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceştia vând atât medicamente compensate, cât şi medicamente cumpărate liber de populaţie, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă, aceşti subiecţi practică un adaos comercial negociat cu deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă. În acest sens, cu titlu de exemplu, sunt şi Decizia nr. 344 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 5 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 249 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 5 iulie 2013.
    32. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 21 alin. (1) - (3) şi a art. 126 alin. (6) din Constituţie, ca urmare a imposibilităţii concrete a plătitorului contribuţiei de a contesta datele înregistrate în platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate, Curtea constată netemeinicia acesteia. Astfel, prin Decizia nr. 577 din 31 octombrie 2023, paragraful 32, Curtea a reţinut că datele comunicate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, potrivit prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, pot fi contestate de către deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor în termen de 10 zile calendaristice din ziua comunicării datelor, iar depunerea contestaţiilor nu suspendă obligaţia de plată a contribuţiei trimestriale datorate. Contestaţiile vor avea ca obiect datele aferente trimestrului pentru care au fost comunicate, potrivit art. 5 alin. (7), şi vor fi soluţionate prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatarilor în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora, iar, potrivit art. 6 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului de 30 de zile, prevăzut la alin. (2) al aceluiaşi articol, contestatarul se poate adresa instanţei de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Faţă de această împrejurare, prin Decizia nr. 475 din 17 septembrie 2019, paragrafele 23 şi 28, Curtea a constatat că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate raportate la normele fundamentale privind accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Totodată, Curtea a reţinut că măsurile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt tocmai o transpunere a celor statuate în conţinutul Legii fundamentale cu privire la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii şi, prin urmare, nu aduc atingere prevederilor art. 34 şi 44 din Constituţie, întrucât legitimitatea măsurilor instituite prin actul normativ criticat îşi are fundamentul în prevederile constituţionale.
    33. Referitor la pretinsa încălcare a principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale, prevăzut de art. 56 alin. (2) din Constituţie, prin Decizia nr. 92 din 25 februarie 2020, paragrafele 17-19, Curtea a reţinut că taxa clawback este o taxă stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, a cărei reglementare a fost determinată de un interes public general, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate, iar pentru realizarea unui just echilibru între interesul general şi drepturile particularilor vizaţi prin reglementarea criticată, în considerarea regimului juridic distinct al deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, a fost stabilită şi forma de calcul al acestei contribuţii. De altfel, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru“ între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (a se vedea Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). Astfel, legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, care să facă „posibilă menţinerea unui echilibru între interesele aflate în joc“ (Decizia din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 41 şi 49). Considerentele antereferite sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 56 alin. (2) din Constituţie nu poate fi reţinută.
    34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Alvogen România - S.R.L. din Bucureşti (actualmente Labormed Pharma Trading - S.R.L.) şi de Societatea Roche România - S.R.L. din Bucureşti, în nume propriu şi în calitate de reprezentant al deţinătorului Roche Registration Ltd, în dosarele nr. 4.563/2/2019 şi nr. 4.974/2/2019 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unor contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2023 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact în domeniul sănătăţii, este constituţională în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Bianca Drăghici

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 421 din 24 septembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"