Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu, în Dosarul nr. 23.363/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 409D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar precizări cu privire la punctele de vedere depuse de autorităţile publice. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 16 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 23.363/245/2015, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Excepţia a fost invocată de Corneliu Căileanu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva încheierii de reexaminare, emise de Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat aduce atingere art. 16 alin. (1) din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece instituie o discriminare pozitivă, nejustificată, nerezonabilă şi disproporţionată pentru asociaţiile de proprietari, în ceea ce priveşte dreptul la înscriere în cartea funciară şi protecţia oferită la radierea din cartea funciară, faţă de celelalte „entităţi fizice şi juridice“, care trebuie să urmeze legea generală - Codul civil, sau legea specială - Legea nr. 7/1996, acte normative care conţin prevederi mult mai restrictive pentru realizarea acestor operaţiuni. În timp ce asociaţia de proprietari poate înscrie un drept nedovedit asupra proprietăţii altei persoane în baza propriilor înscrisuri, fără o verificare, proprietarul este obligat să recurgă la tot felul de proceduri administrative şi judecătoreşti. Totodată, cererea asociaţiei de proprietari este scutită de taxa de timbru, pe când cererea proprietarului se timbrează la valoare. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că, în viziunea Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, proprietarul nu poate contesta, în procedura de înscriere, legalitatea şi valoarea sumei pentru care se intabulează dreptul, procedura fiind considerată necontencioasă. 7. Autorul arată că textul de lege criticat aduce atingere şi dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece permite intabularea unui privilegiu imobiliar/ipotecă legală, la simpla cerere a asociaţiei, pe baza unei liste de întreţinere, fără a exista vreo certitudine asupra legalităţii şi corectitudinii cifrelor precizate în listă, şi fără o validare legală. Cererea asociaţiei este ridicată la rangul unui act administrativ, act notarial sau hotărâre judecătorească, ceea ce este inadmisibil. 8. Autorul susţine că sunt încălcate, de asemenea, dispoziţiile titlului III din Constituţie, deoarece listele de plată a întreţinerii şi cererea de înscriere a asociaţiei de proprietari capătă semnificaţia unui veritabil act administrativ (unilateral), transformând asociaţia de proprietari într-o veritabilă autoritate administrativă. Autorul arată că cererea de înscriere în cartea funciară, formulată de asociaţia de proprietari, prin preşedinte, şi lista de plată a întreţinerii, nu pot fi văzute decât ca act juridic civil unilateral, care nu produce drepturi pentru emitentul său, şi nu poate fi izvor de obligaţii pentru terţi, în absenţa unei validări corespunzătoare, spre exemplu, obţinerea unei hotărâri judecătoreşti. Mai mult, dispoziţiile explicit formulate, privind posibilitatea radierii ipotecii, în acest caz special, de către asociaţia de proprietari, doar la cererea preşedintelui acesteia sau a proprietarului, pe baza chitanţei sau a altui înscris, prin care este confirmată plata sumei datorate, conferă listei de plată a întreţinerii şi cererii de înscriere formulate de preşedinte „atributele unei veritabile hotărâri judecătoreşti irevocabile şi a unui veritabil titlu executoriu cu privire la sumele precizate în lista de plată a întreţinerii asimilând practic asociaţia de proprietari unei părţi componente a autorităţii judecătoreşti“. 9. Textul de lege criticat aduce atingere, în opinia autorului, şi dispoziţiilor art. 73 din Constituţie deoarece Legea nr. 7/1996 prin care se reglementează inclusiv activitatea de înscriere în cartea funciară, este o lege organică, pe când Legea nr. 230/2007 nu a fost adoptată cu procedura necesară unei legi organice. 10. Se mai arată că textul de lege criticat aduce atingere celorlalte prevederi din Constituţie şi din actele internaţionale invocate, deoarece posibilitatea radierii doar la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari sau a proprietarului, pe baza chitanţei sau a altui înscris prin care asociaţia confirmă plata sumei datorate, împiedică debitorul să se adreseze justiţiei pentru contestarea sumelor înscrise în lista de plată a întreţinerii şi pentru radierea înscrierii/intabulării în cartea funciară. 11. Se susţine că dispoziţiile atacate vin în contradicţie cu alte legi privind înscrierea în cartea funciară (inclusiv cu legea specială - Legea nr. 7/1996) şi cu doctrina, creând confuzie şi neclaritate în ceea ce priveşte aplicarea unitară a legilor. 12. În final, autorul face referire la caracterul plângerii împotriva încheierii de reexaminare a înscrierii în cartea funciară care este reglementată neclar în privinţa modului şi limitelor de soluţionare de către instanţă a respectivei plângeri. Faptul că judecata nu se face în contradictoriu cu emitentul actului, acesta fiind scutit de orice responsabilitate, precum şi neclaritatea limitelor de examinare a cererii de înscriere şi a înscrierii (actului de înscriere) în cartea funciară, de către autoritatea competentă, dar şi de instanţa de judecată, aduc atingere art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală. 13. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, făcând referire la cele reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 728 din 16 decembrie 2014 şi arătând, totodată, că prevederile invocate nu încalcă dispoziţiile titlului III din Constituţie, deoarece, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti care să stabilească întinderea creanţei asociaţiei de proprietari, aceasta nu poate trece la executarea silită a debitorului doar în virtutea faptului că în cartea funciară a fost înscris privilegiul respectiv. Nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 44 din Constituţie, din moment ce proprietarul poate exercita în continuare atributele dreptului de proprietate. 14. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 15. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la cele reţinute prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 516 din 9 octombrie 2014 şi nr. 728 din 16 decembrie 2014. Legea nr. 230/2007 a fost adoptată cu procedura necesară legilor organice, iar dispoziţiile titlului III şi ale art. 126 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 16. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, făcând referire la cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 516 din 9 octombrie 2014, paragraful 22. În plus, arată că o parte din criticile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, în condiţiile în care se încearcă o comparare a mai multor texte din acte normative diferite. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, precizările făcute de autorul excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, precum şi legea în ansamblul său. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Privilegiul se înscrie în registrul de publicitate imobiliară al judecătoriei, la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari, pe baza extraselor de pe ultima listă lunară de plată a cotelor de contribuţie din care rezultă suma datorată cu titlu de restanţă. Privilegiul se radiază la cererea preşedintelui asociaţiei de proprietari sau a proprietarului, pe baza chitanţei ori a altui înscris prin care asociaţia confirmă plata sumei datorate.“ 20. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, titlului III - Autorităţile publice, art. 73 alin. (3) lit. m) referitor la reglementarea prin lege organică a regimului general al proprietăţii şi al moştenirii, art. 126 alin. (6) privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative. Sunt încălcate, de asemenea, art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un remediu efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 privind interzicerea generală a discriminării, din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 7 privind egalitatea în faţa legii, art. 8 privind dreptul la satisfacţie efectivă şi art. 10 privind accesul la un tribunal independent şi imparţial din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă - referitor la critica privitoare la încălcarea art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie, privind reglementarea prin lege organică a regimului general al proprietăţii şi al moştenirii - că aceasta nu poate fi primită, deoarece, din formula de atestare a legii, rezultă că aceasta a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, respectiv ca lege organică. 22. Curtea reţine că nu pot fi primite criticile privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Situaţia autorului excepţiei este diferită de aceea a asociaţiei de proprietari, deoarece acesta este debitorul obligaţiei de plată a întreţinerii, iar asociaţia - creditorul acestei obligaţii. Scutirea de la plata taxei de timbru pentru asociaţiile de proprietari, reglementată prin art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, şi invocată ca exemplu în motivarea inegalităţii, reprezintă o facilitate fiscală acordată de legiuitor asociaţiilor de proprietari, numai cu privire la acţiunile ce decurg din neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei. Instituirea unor excepţii de la regula generală a plăţii taxei judiciare de timbru, constând în scutiri de la plata acesteia, nu este însă contrară prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece atât obligaţia de plată a taxelor judiciare de timbru, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 744 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragraful 23). 23. Referitor la critica privind încălcarea art. 44 din Constituţie, precum şi a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin Decizia nr. 728 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 3 martie 2015, paragrafele 14-17, Curtea a reţinut că instituirea, prin dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 230/2007, a unui privilegiu imobiliar [care, după intrarea în vigoare a Codului civil a fost transformat în ipotecă legală, potrivit art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011], reprezintă un mijloc juridic de garantare a creanţelor asociaţiei de proprietari, creanţe izvorâte din sumele datorate cu titlu de cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. Textul de lege criticat nu aduce atingere vreuneia dintre prevederile din Legea fundamentală şi din celelalte documente internaţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât nu face altceva decât să confere asociaţiei o poziţie de prioritate faţă de ceilalţi creditori, în ceea ce priveşte satisfacerea creanţei sale (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 393 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 29 aprilie 2009). Curtea a observat că ipoteca legală, care, potrivit art. 2.343 din Codul civil, este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligaţii, subzistă cât timp există obligaţia pe care o garantează. Ipoteca este supusă publicităţii imobiliare, iar potrivit art. 2.346 din Codul civil, ipoteca nu este opozabilă terţilor, decât din ziua înscrierii sale în registrele de publicitate, dacă prin lege nu se prevede altfel. Este, astfel, evident scopul urmărit de legiuitor în ceea ce priveşte reglementarea prin textul de lege criticat [cu modificarea adusă prin art. 78 alin. (3) din Legea nr. 71/2011] a unei ipoteci legale asupra bunurilor debitorului, respectiv asigurarea poziţiei de prioritate a creditorului - asociaţia de proprietari - cât şi protejarea intereselor celorlalţi creditori, precum şi a terţilor interesaţi. 24. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia, prin textul de lege criticat se aduce atingere art. 44 alin. (2) referitor la dreptului de proprietate al debitorului, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 728 din 16 decembrie 2014, paragraful 16, că aceasta nu poate fi primită. Debitorul poate exercita în continuare atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia, în acest sens, art. 2.345 din Codul civil prevede că „dreptul de ipotecă se menţine asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece“. 25. Curtea constată că dispoziţiile titlului III - Autorităţile publice din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 26. În final, Curtea observă că o parte din critici se referă la procedurile reglementate de Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, fără ca autorul să identifice articolele criticate; or, Curtea nu se poate substitui acestuia în motivarea excepţiei. Celelalte critici sunt formulate din perspectiva modului în care Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi - Biroul de cadastru şi publicitate imobiliară Iaşi şi-a exercitat atribuţiile atunci când înscris privilegiul imobiliar în cartea funciară, problemă care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor ce judecă fondul cauzei. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Corneliu Căileanu, în Dosarul nr. 23.363/245/2015 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi legea în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
