Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepţie ridicată de Gheorghe Bunea Stancu în Dosarul nr. 1.614/91/2015 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 511D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, întrucât acestea nu au făcut parte din dreptul pozitiv, sens în care se invocă şi Decizia nr. 108 din 7 martie 2017. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, apreciind că decizia Curţii Constituţionale nu ar avea nicio incidenţă asupra cauzei pentru că excepţia este invocată în legătură cu art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, text care nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Totodată, se fac referiri la regimul constituţional al ordonanţei de urgenţă, invocându-se în acest sens şi Decizia nr. 308 din 7 mai 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Decizia penală nr. 328/A din 22 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 160/44/2018, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepţie ridicată de Gheorghe Bunea Stancu într-o cauză în care autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, raportat la art. 297 alin. (1) din Codul penal. Excepţia a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanţa de fond, iar Curtea Constituţională a fost sesizată ca urmare a admiterii recursului formulat, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 şi art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000 sunt neconstituţionale, întrucât, spre deosebire de legi, ordonanţele adoptate de Guvern nu pot intra în vigoare la o dată ulterioară prevăzută în textul lor. Astfel, dacă în privinţa legilor, art. 78 din Constituţie permite o asemenea posibilitate, în privinţa ordonanţelor art. 108 alin. (3) nu permite intrarea în vigoare la o dată ulterioară, peste cele 3 zile de la data publicării ordonanţei în Monitorul Oficial al României. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 61 din 7 februarie 2017 şi nr. 64 din 9 februarie 2017. 6. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Se arată că, în realitate, sunt criticate, pe lângă art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, prevederile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, şi nu cele ale art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000. Cu privire la aceste texte, care, în opinia instanţei a quo, formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că art. 115 alin. (5) din Constituţie stabileşte că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Interpretând per a contrario această dispoziţie rezultă că ordonanţa de urgenţă nu poate intra în vigoare înainte de publicarea şi depunerea sa la Camera competentă, dar poate intra în vigoare la o dată ulterioară prevăzută în cuprinsul ei, dacă sunt îndeplinite celelalte condiţii. 8. Se mai menţionează că autorul excepţiei de neconstituţionalitate tinde, prin critica sa, la modificarea textelor legale pe o altă cale decât cea normală, Curtea Constituţională neavând competenţa modificării legilor şi ordonanţelor. O atare competenţă revine Parlamentului şi, în anumite condiţii, Guvernului. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Avocatul Poporului apreciază că textele criticate sunt constituţionale. Se arată că soluţia legislativă criticată a fost consacrată pentru a se da expresie ficţiunii juridice, în virtutea căreia autorităţile publice presupun cunoaşterea legii de către toţi cei cărora li se adresează; data intrării în vigoare a normei juridice trebuie să fie o dată certă, data publicării actului normativ sau o dată expres reglementată şi ulterioară acesteia. Legiuitorul a făcut astfel distincţie între momentul publicării legii şi momentul intrării acesteia în vigoare, stabilind că aceste momente diferă, tocmai pentru a oferi destinatarilor legii o garanţie în plus cu privire la stabilitatea cadrului normativ, noile legi sau evenimentele legislative neputând fi anticipate de către destinatarii legii, încât aceştia să îşi poată regla conduita întrun interval rezonabil de timp. Se invocă, în sensul constituţionalităţii textului criticat, punctul de vedere exprimat de Avocatul Poporului şi reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 927 din 6 iulie 2010. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul actului de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 1 februarie 2017, şi ale art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. 14. Curtea observă că art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 este criticat prin prisma faptului că a reglementat intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. I din aceeaşi ordonanţă de urgenţă într-un termen de 10 zile de la publicarea ordonanţei de urgenţă în Monitorul Oficial al României. Întrucât autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, infracţiune reconfigurată de art. I pct. 3 din ordonanţa de urgenţă, Curtea reţine că critica de neconstituţionalitate vizează art. III alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017. Totodată, Curtea observă că instanţa judecătorească a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000, în condiţiile în care autorul excepţiei a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000 - text care se referă la intrarea în vigoare a legilor şi a ordonanţelor de urgenţă. În realitate, textul criticat este art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, care se referă la intrarea în vigoare a ordonanţelor de urgenţă. Prin urmare, având în vedere faptul că, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, pentru că, în caz contrar, ar fi ţinută de un criteriu procedural strict formal, respectiv indicarea formală de către autorul excepţiei a textului legal criticat (în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, sau Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012), Curtea reţine drept obiect al excepţiei dispoziţiile art. III alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 şi ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, care au următorul cuprins: - Art. III alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017: "(2) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor art. I, care intră în vigoare la 10 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I." – Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000: "(2) Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară." 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii şi ale art. 108 privind actele Guvernului. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, la 5 zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017 privind abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2017. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate urmăreşte constatarea neconstituţionalităţii art. III alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 şi a art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 în ideea intrării în vigoare a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pe perioada celor 5 zile scurse între data publicării şi data abrogării sale, considerând că ordonanţa de urgenţă intră în vigoare în ziua publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi nu la o altă dată indicată în cuprinsul său. Astfel, modificările aduse art. 297 din Codul penal prin art. I din ordonanţa de urgenţă ar putea fi considerate, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, drept lege penală mai favorabilă în sensul art. 15 alin. (2) din Constituţie. 17. Curtea constată, însă, că eventuala constatare a neconstituţionalităţii textului criticat nu îl poate aduce în fondul activ al legislaţiei de la un anumit moment, mai exact pe perioada cuprinsă între data publicării ordonanţei de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data abrogării sale, perioadă anterioară unei eventuale decizii de constatare a neconstituţionalităţii (1-4 februarie 2017). 18. Cu privire la o situaţie similară, şi anume abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 14/2017, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că prevederile legale care au format obiectul abrogării pot continua să producă efecte numai dacă ele au fost vreodată în vigoare; or, în măsura în care acestea nu au făcut parte niciodată din dreptul pozitiv, efectul deciziei Curţii Constituţionale nu poate fi acela ca, pe de o parte, să înlăture prezumţia de constituţionalitate ataşată normei de abrogare, iar, pe de altă parte, să aducă, în mod primar, în dreptul pozitiv un act abrogat care nu a fost niciodată în vigoare. Prin urmare, nu se urmăreşte, ca efect al deciziei Curţii Constituţionale, reintrarea în vigoare şi readucerea în fondul activ al legislaţiei a unei anumite soluţii legislative, ci promovarea unei noi soluţii legislative, ceea ce este o chestiune de politică legislativă şi nu ţine de efectele deciziei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 217 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 10 septembrie 2019, paragraful 66). 19. Aşadar, Curtea reţine că şi în cauza de faţă se urmăreşte, prin critica de neconstituţionalitate formulată, aducerea în dreptul pozitiv de la un anume moment a unui text de lege care nu a fost niciodată în vigoare. Mai exact, se încearcă redimensionarea dreptului obiectiv prin intermediul unei decizii a Curţii Constituţionale în condiţiile în care art. I din ordonanţa de urgenţă nu a făcut parte niciodată din dreptul pozitiv şi nu sa aplicat niciodată în cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. 20. Curtea a stabilit că legătura cu soluţionarea cauzei „presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului“ (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragraful 23, Decizia nr. 540 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 30 decembrie 2014, paragraful 26, sau Decizia nr. 376 din 26 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 7 august 2015, paragraful 26). Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 nu este aplicabilă cauzei deduse judecăţii instanţelor judecătoreşti, iar restabilirea stării de legalitate nu poate fi invocată, pentru că starea de legalitate vizează dreptul pozitiv, în timp ce restabilirea se referă la revenirea la aceasta prin repudierea actului care a afectat-o (a se vedea şi mutatis mutandis Decizia nr. 217 din 9 aprilie 2019, paragraful 65). Astfel, excepţia de neconstituţionalitate privind art. III teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 şi art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 este inadmisibilă, ambele texte fiind invocate în legătură cu receptarea în fondul activ al legislaţiei de la un anume moment a dispoziţiilor art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017, care nu au făcut parte niciodată din dreptul pozitiv. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepţie ridicată de Gheorghe Bunea Stancu în Dosarul nr. 1.614/91/2015 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
