Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina-Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Ben Hammamia Amine în Dosarul nr. 4.830/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.084D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Teodor Popescu, în calitate de curator desemnat, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul este la al doilea termen de judecată. 4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul curatorului desemnat, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele formulate în faţa instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 71 din 11 februarie 2014 şi arătând că textele de lege criticate prevăd suficiente garanţii procesuale pentru a asigura accesul la justiţie şi a garanta dreptul la apărare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Sentinţa civilă nr. 2.903 din 20 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.830/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Ben Hammamia Amine într-o cauză având ca obiect solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru luarea măsurii de declarare ca indezirabil a autorului excepţiei. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 86 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, potrivit cărora sesizarea se judecă în camera de consiliu, sunt neconstituţionale deoarece măsura judecării în camera de consiliu este disproporţionată, nu serveşte niciunui interes public şi nu este o măsură care să se impună într-o societate democratică cât timp legea nu permite accesul părţilor şi al avocaţilor la documente clasificate decât în baza unui drept de acces special, iar în şedinţă nu se pot dezvălui aspecte din documentele clasificate. 8. Autorul mai arată că prevederile art. 86 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, potrivit cărora Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă asupra sesizării făcute de procuror în 10 zile de la această sesizare, instituie un termen nerezonabil, foarte scurt, aducând atingere accesului liber la justiţie. Aceasta deoarece pentru soluţionarea cererii autorului de acces la informaţii clasificate secrete de stat sau secrete de serviciu - informaţii ce constituie probele folosite împotriva acestuia - sunt necesare 35, respectiv 60 de zile, potrivit Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 71 din 11 februarie 2014 şi nr. 273 din 23 mai 2013. Totodată arată că autorul are posibilitatea să îşi angajeze un apărător care deţine un certificat eliberat de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi care poate să ia cunoştinţă de înscrisurile depuse la compartimentul de informaţii clasificate al instanţei. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, sub aspectul faptului că sesizarea se judecă în camera de consiliu, şi nu în şedinţă publică, instanţa apreciază că nu toate etapele unui proces trebuie să fie publice, în accepţiunea că trebuie asigurat accesul oricărei persoane în sala de judecată. De asemenea, autorul nu a precizat în mod concret cum îl afectează lipsa publicităţii şedinţei de judecată; dimpotrivă, lipsa publicului din sală nu face decât să protejeze drepturile fundamentale ale autorului. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile curatorului desemnat şi ale procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare a Curţii, îl constituie dispoziţiile art. 86 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu modificările şi completările ulterioare. Din examinarea criticilor de neconstituţionalitate Curtea observă că, în realitate, autorul critică sintagma „în camera de consiliu“ din cuprinsul art. 86 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România şi sintagma „în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2)“ din cuprinsul art. 86 alin. (5) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, asupra cărora Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie. Prevederile contestate au următorul cuprins: - Art. 86 alin. (4) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002: "(4) Sesizarea prevăzută la alin. (2) se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Instanţa de judecată aduce la cunoştinţă străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate.(5) Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2). Hotărârea instanţei este executorie. Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe raţiuni de securitate naţională, în conţinutul hotărârii nu se menţionează datele şi informaţiile care au stat la baza motivării acesteia." 14. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 privind accesul liber la justiţie din Constituţie, celor ale art. 8 referitor la dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor naţionale şi ale art. 10 privind dreptul persoanei de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi celor ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 732 din 12 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 10 iunie 2020, paragrafele 18-20, Curtea a luat act de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte inaplicabilitatea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în cauzele în care se solicită declararea ca indezirabili a străinilor. În schimb, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a reţinut că în astfel de cauze sunt incidente prevederile art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, străinii putând beneficia doar de garanţiile specifice prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7. 16. Curtea Constituţională a stabilit însă că standardul de protecţie oferit de dispoziţiile Convenţiei şi de jurisprudenţa instanţei europene este unul minimal şi că Legea fundamentală şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale pot oferi un standard mai ridicat de protecţie a drepturilor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016, paragraful 27). 17. În continuare, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 20 alin. (1) din Constituţie, garanţiile prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7 intră sub incidenţa art. 21 alin. (3) din Constituţie şi că un străin care îşi are reşedinţa în mod legal pe teritoriul statului român nu poate fi returnat decât în temeiul executării unei hotărâri judecătoreşti luate conform legii. În cadrul respectivului proces străinul trebuie să poată: a) să prezinte motivele care pledează împotriva declarării sale ca indezirabil; b) să ceară examinarea cazului său şi c) să ceară să fie reprezentat în acest scop în faţa autorităţii competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de către această autoritate. 18. Prin urmare, Curtea va analiza constituţionalitatea sintagmei „în camera de consiliu“ din cuprinsul art. 86 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 prin raportare la garanţiile prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7 care intră sub incidenţa art. 21 alin. (3) din Constituţie sub aspectul publicităţii procesului. 19. Curtea constată că principiul publicităţii procesului este unul dintre principiile dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, dar are şi o reglementare expresă în art. 127 din Constituţie, potrivit căruia şedinţele de judecată sunt publice, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Publicitatea, ca principiu al şedinţei de judecată, constă în posibilitatea pe care o are orice persoană de a asista la desfăşurarea judecăţii şi este un mijloc de a prezerva încrederea opiniei publice în instanţele judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 803 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018, paragraful 16). 20. Curtea reţine însă că există şi excepţii de la publicitatea procesului, cum este cea reglementată prin textul de lege criticat, justificată de existenţa informaţiilor ce ţin de securitatea naţională care sunt folosite în proces, dar şi de protejarea persoanei cu privire la care s-a solicitat declararea ca indezirabilă şi care ar putea fi supusă oprobriului în cazul judecării cauzei în şedinţă publică. 21. Prin urmare, sintagma „în camera de consiliu“ din cuprinsul art. 86 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu aduce atingere art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 8 şi art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi nici celor ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma art. 20 din Constituţie, fiind o excepţie justificată de la principiul publicităţii procesului permisă de art. 127 teza a doua din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la aceasta urmând a fi respinsă ca neîntemeiată. 22. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2)“ din cuprinsul art. 86 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea urmează să se raporteze la critica formulată de autor, deoarece, potrivit jurisprudenţei sale, nu se poate substitui acestuia în ceea ce priveşte formularea unor motive noi de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 180 din 28 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 21 mai 2019, paragraful 42). 23. Astfel, Curtea observă că autorul critică încălcarea accesului la justiţie din cauza termenului scurt reglementat prin sintagma criticată, termen în care el, personal, nu poate obţine o autorizaţie de accesare a documentelor ce conţin informaţii clasificate depuse la instanţa de judecată. 24. În ceea ce priveşte procedura declarării ca indezirabili a străinilor, Curtea constată că aceasta este reglementată de art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. Astfel, străinul este declarat indezirabil ca urmare a pronunţării de către Curtea de Apel Bucureşti a unei hotărâri judecătoreşti pe baza datelor şi informaţiilor circumscrise unor raţiuni de securitate naţională care demonstrează existenţa unei ameninţări la adresa acesteia. Aceste date/ipoteze se pun la dispoziţia instanţei de judecată de procurorul anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Procurorul sesizează instanţa de judecată la propunerea instituţiilor cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale. Sesizarea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Instanţa de judecată aduce la cunoştinţă străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate. Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată, iar hotărârea instanţei este executorie, însă aceasta poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la data comunicării, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În cazuri temeinic justificate şi pentru a se preveni producerea de pagube iminente, străinul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării hotărârii prin care a fost declarat indezirabil până la soluţionarea căii de atac, cererea de suspendare judecându-se de urgenţă. 25. Din examinarea art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea observă că textul criticat, per ansamblu, nu reglementează un drept de acces direct al străinului la informaţii clasificate, ci, stabilind un echilibru între cele două interese care trebuie protejate, respectiv securitatea naţională şi drepturile procesuale ale străinului, prevede posibilitatea pentru acesta din urmă de a avea acces mediat, prin intermediul instanţei, doar la faptele care stau la baza sesizării. Prin urmare, autorul porneşte de la o premisă normativă inexistentă în art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, şi anume aceea că ar putea obţine acces direct şi personal la informaţiile clasificate, însă sintagma criticată împiedică acest acces deoarece reglementează un termen prea scurt de soluţionare a procesului. 26. În aceste condiţii, Curtea reţine că o eventuală constatare a neconstituţionalităţii sintagmei criticate în raport cu motivarea autorului ar presupune validarea raţionamentului acestuia, respectiv completarea textului de lege criticat prin recunoaşterea dreptului de acces direct la informaţiile clasificate. În concret, art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 ar urma să fie completat cu o ipoteză neavută în vedere de legiuitor, ceea ce excedează competenţei Curţii întrucât, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“ (a se vedea, ad similis, cele reţinute prin Decizia nr. 98 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 2 iunie 2021). 27. Având în vedere cele anterior reţinute, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2)“ din cuprinsul art. 86 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. 28. În final, Curtea observă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - Marea Cameră care, prin Hotărârea din 15 octombrie 2020, pronunţată în Cauza Muhammad şi Muhammad împotriva României, a hotărât că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie din cauza nerespectării garanţiilor procedurale de care trebuie să beneficieze un cetăţean străin supus unei proceduri de „expulzare“, mai precis, pentru nerespectarea dreptului la apărare prin precaritatea informaţiilor referitoare la apărătorii calificaţi care deţin autorizaţii de acces la informaţii clasificate. După Hotărârea pronunţată la 15 octombrie 2020 în Cauza Muhammad şi Muhammad împotriva României s-au mai pronunţat şi alte hotărâri în care sa constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 7 pentru motive similare, respectiv: Hotărârea din 9 martie 2021, pronunţată în Cauza Hassine împotriva României, şi hotărârile din 2 noiembrie 2021, pronunţate în cauzele Khater şi Li împotriva României şi Abu Garbieh împotriva României. 29. Curtea reţine că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-au îndepărtat expres de la aplicare garanţiile procedurale ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (care au corespondent art. 21 din Constituţie) în materia declarării ca indezirabili a unor străini, reţinându-se că aceştia beneficiază doar de garanţiile specifice prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în caz de „expulzare“ (denumire generică folosită de Convenţie, care în dreptul naţional corespunde măsurii declarării ca indezirabil şi efectului acesteia - returnarea), pe lângă protecţia ce li se oferă în special prin art. 3 şi art. 8 coroborate cu art. 13 din Convenţie, străinii beneficiază de garanţiile specifice prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7 (a se vedea Hotărârea din 20 iunie 2002, pronunţată în Cauza AlNashif împotriva Bulgariei, paragraful 133), garanţii care nu se aplică decât străinilor ce locuiesc în mod legal pe teritoriul unui stat care a ratificat acest protocol [a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Lupşa împotriva României (paragrafele nr. 51, 52, 63 şi 64), Hotărârea din 12 octombrie 2006, pronunţată în Cauza Kaya împotriva României (paragrafele nr. 24, 51 şi 52), Hotărârea din 15 februarie 2011, pronunţată în Cauza Geleri împotriva României (paragrafele nr. 43 şi 60), şi Hotărârea din 15 octombrie 2020, pronunţată în Cauza Muhammad şi Muhammad împotriva României (paragraful 115)]. 30. În esenţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Muhammad şi Muhammad împotriva României a considerat că, pentru a putea să beneficieze de protecţia art. 1 din Protocolul 7, un străin pentru care s-a solicitat „expulzarea“ pentru motive de securitate naţională trebuie: să poată fi expulzat numai în temeiul executării unei hotărâri luate conform legii (paragraful 126); să cunoască elementele faptice relevante pentru a putea contesta afirmaţiile autorităţilor potrivit cărora securitatea naţională este în discuţie şi a putea prezenta în mod rezonabil motivele care pledează împotriva expulzării sale (paragraful 129); să poată să ceară examinarea cazului său unei autorităţi independente (paragraful 119) şi să poată să fie reprezentat în acest scop în faţa autorităţii competente (paragraful 154). 31. Cu prilejul soluţionării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a observat că, de principiu, garanţiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7 sunt respectate. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului anterior evocate, străinii trebuie să cunoască elementele faptice relevante pentru a putea contesta afirmaţiile autorităţilor potrivit cărora securitatea naţională este în discuţie, pentru a putea prezenta în mod rezonabil motivele care pledează împotriva expulzării lor şi să poată fi reprezentaţi în acest scop în faţa autorităţii competente. De asemenea, Curtea a observat că, potrivit textului de lege criticat, procesul se desfăşoară cu celeritate, Curtea de Apel Bucureşti trebuind să se pronunţe într-un termen de 10 zile de la sesizarea sa. 32. În aceste condiţii, în temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea Constituţională a solicitat informaţii de la Uniunea Naţională a Barourilor din România, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal cu privire la numărul avocaţilor care deţin autorizaţii de acces la informaţii clasificate şi modul în care instanţele informează străinii despre posibilitatea angajării unui avocat care deţine certificat de acces la informaţii clasificate. 33. Din răspunsurile comunicate la dosar de Uniunea Naţională a Barourilor din România a rezultat că, în prezent, deţin autorizaţii de acces la informaţii clasificate aflate în termenul de valabilitate 98 de avocaţi [numărul comunicat Curţii Europene a Drepturilor Omului cu ocazia pronunţării hotărârii din Cauza Muhammad şi Muhammad împotriva României fiind de 33 (paragraful 58)] şi că, după pronunţarea respectivei hotărâri a Curţii Europene a Drepturilor Omului, Uniunea Naţională a Barourilor din România comunică lunar lista actualizată a avocaţilor care deţin certificate de acces la informaţii clasificate atât Curţii de Apel Bucureşti, cât şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 34. Aşa fiind, Curtea Constituţională constată că instanţele care judecă astfel de cauze au instrumentele necesare pentru garantarea dreptului străinului la apărare, iar în virtutea rolului lor activ ele pot să aducă la cunoştinţa străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate [aşa cum prevede art. 86 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002] şi, deopotrivă, să faciliteze informarea străinului cu privire la posibilitatea angajării unui avocat care să deţină autorizaţie de acces la informaţii clasificate. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ben Hammamia Amine în Dosarul nr. 4.830/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagma „în camera de consiliu“ din cuprinsul art. 86 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România este constituţională în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „în termen de 10 zile de la sesizarea formulată în condiţiile alin. (2)“ din cuprinsul art. 86 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina-Cătălina Turcu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
