Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Duncan Virgil şi Duncan Dan, în Dosarul nr. 41.433/3/2018 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 866D/2020. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, doamna avocat Berechet Mădălina, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.352D/2020, nr. 1.459D/2020 şi nr. 1.082D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Soare Ella-Carmen, Maite Alcalay Rodica şi, respectiv, Căpitanu Diana Mira în dosarele nr. 41.221/3/2018 şi nr. 41.539/3/2018 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, şi, respectiv, nr. 41.312/3/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, doamna avocat Berechet Mădălina, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 866D/2020, nr. 1.352D/2020, nr. 1.459D/2020 şi nr. 1.082D/2021, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.352D/2020, nr. 1.459D/2020 şi nr. 1.082D/2021 la Dosarul nr. 866D/2020. Părţile prezente nu se opun măsurii conexării. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.352D/2020, nr. 1.459D/2020 şi nr. 1.082D/2021 la Dosarul nr. 866D/2020, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată, în esenţă, că deşi dreptul la despăgubire al autorilor excepţiei a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă, abia în anul 2018 statul român a început să efectueze demersuri de parcurgere a procesului de despăgubire, conform procedurii reglementate de acest din urmă act normativ. 7. Se susţine că, aşa cum a arătat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 8 noiembrie 2022, pronunţată în Cauza Văleanu şi alţii împotriva României, Legea nr. 165/2013 şi-a dovedit caracterul parţial eficient, iar instanţa europeană a solicitat instanţelor naţionale să înlăture caracterul excesiv al mecanismului de restituire reglementat de acest act normativ. Or, a păstra în vigoare dispoziţiile legale criticate în prezenta cauză, înseamnă a prelungi sine die procesul de restituire. 8. Se mai arată că situaţia de fapt a autorilor excepţiei demonstrează nu numai caracterul ineficient al Legii nr. 165/2013, dar şi faptul că modul în care mecanismul de despăgubire a funcţionat constituie o circumstanţă agravantă a omisiunii statului român de a finaliza procesul de restituire. 9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că situaţia de fapt, constând în pasivitatea statului de a finaliza procesul de despăgubire, până în anul 2018, nu reprezintă o chestiune de neconstituţionalitate, aspectele de fapt relevate fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti sau a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Pe de altă parte, textul de lege criticat este în acord cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, având în vedere că eşalonarea plăţilor are ca justificare numărul foarte mare de cereri de despăgubire, coroborat cu impactul asupra bugetului de stat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 10. Prin Încheierile din 18 iunie 2020, 6 august 2020, 10 iulie 2020 şi, respectiv, prin Decizia nr. 2.312 din 10 noiembrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 41.433/3/2018, nr. 41.221/3/2018, nr. 41.539/3/2018 şi nr. 41.312/3/2018/a1, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Duncan Virgil şi Duncan Dan, de Soare Ella-Carmen, de Maite Alcalay Rodica şi, respectiv, de Căpitanu Diana Mira în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri privind acordarea unor măsuri compensatorii pentru imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist şi obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare prin puncte, precum şi un singur titlu de plată pentru întreaga valoare a imobilelor. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că realizarea dreptului la despăgubire, prin emiterea, timp de 5 ani, a unor titluri de plată, în tranşe anuale egale, nu echivalează, în ipoteza existenţei unor hotărâri judecătoreşti de recunoaştere a dreptului de proprietate, cu o protecţie reală a dreptului de proprietate, cu garantarea dreptului la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi nici nu concordă cu principiul constituţional al aplicării prioritare a reglementărilor internaţionale în materia drepturilor fundamentale ale omului. 12. În acest sens, arată că dreptul la despăgubire pentru imobilele solicitate este un bun, în sensul consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind consfinţit prin hotărâre judecătorească definitivă. Se susţine că dreptul la despăgubiri al autorilor excepţiei, deşi recunoscut pe cale judiciară, nu a fost realizat de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti de confirmare a lui. Se mai arată că, în acest context, o plată eşalonată timp de 5 ani, conform textului de lege criticat, a despăgubirilor datorate de către statul culpabil de refuzul de a da eficienţă juridică dreptului de proprietate al autorilor excepţiei nu poate echivala decât cu o încălcare a dreptului de proprietate, garantat de art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie. 13. Se mai susţine că situaţia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate este similară cu situaţia de fapt reţinută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la 8 ani după pronunţarea acestei hotărâri, astfel încât este necesară intervenţia instanţei de contencios constituţional în sensul declarării neconstituţionalităţii textului de lege criticat, atât în situaţia în care dreptul la despăgubire a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească definitivă, cât şi în situaţia în care autorităţile administrative cu competenţe în finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv nu şi-au îndeplinit obligaţiile legale în termenele stipulate de Legea nr. 165/2013. 14. Se mai susţine că punerea în executare cu întârziere a unei hotărâri judecătoreşti reprezintă în sine o încălcare a dreptului garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar tergiversarea realizării dreptului confirmat pe cale judiciară, prin plata eşalonată a despăgubirilor, se îndepărtează cu mult de la imperativul garantării dreptului la un proces echitabil, în componenta executării hotărârii judecătoreşti. 15. În acest context, se arată că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor constituţionale referitoare la prioritatea reglementărilor internaţionale în materia drepturilor omului, dată fiind ineficienţa mecanismului de restituire instituit prin Legea nr. 165/2013. 16. Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat stabileşte cadrul de plată a despăgubirilor, ulterior emiterii deciziei de compensare, raportat la realităţile economice, financiare şi sociale ale ţării, măsură justificată de contextul economico-financiar al statului. 17. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 18. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că eşalonarea plăţii reparaţiilor stabilite prin legi speciale are ca justificare împrejurările ce au determinat soluţia legală, anume numărul foarte mare de cereri formulate în temeiul legilor de reparaţie adoptate şi presiunea semnificativă asupra bugetului public, ce se produce inerent, prin asumarea obligaţiei de a fi acordate asemenea despăgubiri pentru bunuri preluate în perioada regimului comunist. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „(3) În baza cererii deţinătorului de puncte, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite, pe parcursul a 5 ani consecutivi, titluri de plată, în tranşe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare. Titlurile de plată se emit în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare.“ 23. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 1 - Protecţia proprietăţii cuprins în primul Protocol adiţional la aceeaşi Convenţie. 24. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că aceasta a fost invocată în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor privind obligarea comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită dispoziţia de despăgubire şi să trimită la Instituţia Prefectului dosarul administrativ aferent terenurilor a cărui restituire se solicită, obligarea Instituţiei Prefectului să trimită dosarul administrativ la Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, respectiv, la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să emită deciziile de compensare prin puncte, precum şi un singur titlu de plată pentru întreaga valoare a terenurilor solicitate şi, respectiv, obligarea Ministerului Finanţelor Publice la plata titlului de plată emis pentru întreaga valoare a imobilelor, sub sancţiunea plăţii de daune moratorii pentru fiecare zi de întârziere. 25. Curtea reţine, aşadar, că, prin cererile formulate în cauzele deduse soluţionării instanţelor judecătoreşti, autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicită obligarea autorităţilor administrative să îşi îndeplinească obligaţiile legale, în vederea emiterii deciziilor de compensare prin puncte a contravalorii imobilelor a căror restituire se cere, în temeiul Legii nr. 165/2013. Potrivit procedurii reglementate prin acest act normativ, după emiterea deciziei de compensare, deţinătorul de puncte poate solicita valorificarea acestora în numerar, iar Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite, în ordinea cronologică a emiterii deciziilor de compensare, titluri de plată, în tranşe anuale egale, în limita valorii stabilite prin decizia de compensare (art. 31 din Legea nr. 165/2013). 26. Prin urmare, nemulţumirea autorilor excepţiei referitoare, în esenţă, la faptul că titlurile anuale de plată se emit în tranşe anuale egale, pe parcursul a 5 ani consecutivi, iar nu pentru întreaga valoare a imobilului, cuprinsă în decizia de compensare, vizează o etapă ulterioară a procedurii administrative. În aceste condiţii, textele legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzelor, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 280 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 3 august 2017). 27. Totodată, aspectele relevate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la pasivitatea statului român în a efectua demersuri privind parcurgerea procesului de despăgubire, reprezintă chestiuni de fapt, ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, astfel încât, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Sunt neconstituţionale prevederile actelor [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei“, şi ale alin. (3) al aceluiaşi articol, care stabileşte că instanţa constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]“, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Duncan Virgil şi Duncan Dan, de Soare Ella-Carmen, de Maite Alcalay Rodica şi, respectiv, de Căpitanu Diana Mira în dosarele nr. 41.433/3/2018 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, nr. 41.221/3/2018 şi nr. 41.539/3/2018 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, şi, respectiv, nr. 41.312/3/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
