Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Andreea Costin │- magistrat-asistent │
└─────────────────────┴─────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, excepţie ridicată de Lucica Nina Ţăran şi Andreea Emilia Ţăran, prin reprezentant legal Lucica Nina Ţăran, în Dosarul nr. 8.557/86/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 328D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au depus note scrise prin care arată, în principal, că unele instanţe de judecată interpretează greşit dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995, statuând în mod eronat că legiuitorul condiţionează dreptul la indemnizaţie de vătămarea directă în accident. Apreciază că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea acestei chestiuni de drept şi suspendarea cauzei până la pronunţarea instanţei supreme. Totodată, solicită şi judecarea cauzei în lipsă. 4. Având cuvântul cu privire la această cerere, reprezentantul Ministerului Public o apreciază ca fiind inadmisibilă, întrucât nu intră în competenţa Curţii Constituţionale de a sesiza Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la aceste aspecte. Totodată, arată că nu există temei legal pentru suspendarea cauzei în faţa instanţei constituţionale. 5. Curtea, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă şi al art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respinge cererea autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autoarele acesteia solicită, în realitate, modificarea textului legal criticat şi fac diverse observaţii cu privire la modul de aplicare a acestuia în cauza dedusă judecăţii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 1 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.557/86/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995, excepţie ridicată de Lucica Nina Ţăran şi Andreea Emilia Ţăran, prin reprezentant legal Lucica Nina Ţăran, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei decizii prin care a fost admis apelul declarat de partea pârâtă, o societate de asigurare, şi a fost respinsă ca nefondată cererea autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate de acordare a despăgubirilor, în temeiul poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, pentru prejudiciile suferite ca urmare a decesului conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, 24, 48, 49 şi art. 124, deoarece neagă dreptul la despăgubiri al soţiei şi al minorei, persoană aflată în întreţinerea conducătorului auto vinovat de producerea accidentului, cu excepţia situaţiei în care acestea au fost vătămate direct în accident, astfel cum a reţinut şi Curtea de Apel Suceava în decizia recurată. 9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă că, după sesizarea sa, Legea nr. 136/1995 a fost abrogată prin art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 19 septembrie 2016. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, deoarece acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecăţii instanţei de fond. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.“ 16. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 48 privind familia, art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în prezenta cauză, astfel cum rezultă din actele dosarului, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate au calitatea de soţie, respectiv fiică a conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului şi care, nemulţumite fiind de soluţia instanţei de apel, că nu au dreptul la despăgubiri, întrucât nu au fost vătămate de către şoferul vinovat de producerea accidentului, au formulat recurs şi au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995. 18. Faţă de motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în realitate, autoarele acesteia sunt nemulţumite de modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate de către instanţa de judecată, considerându-le neconstituţionale deoarece le neagă dreptul la despăgubiri, cu excepţia situaţiei în care acestea au fost vătămate direct în accident. 19. Or, Curtea reţine că interpretarea şi aplicarea normelor legale la speţa dedusă judecăţii este atributul instanţelor de judecată şi nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu cu privire la modul de aplicare a legii, astfel încât excepţia va fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 149 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 11 mai 2016). 20. De altfel, Curtea observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a examinat un recurs în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 privind asigurările şi reasigurările din România, cu privire la posibilitatea acordării de despăgubiri rudelor celui vinovat de producerea accidentului, ca urmare a decesului produs din culpa exclusivă a victimei înseşi, în cazul asigurării de răspundere civilă obligatorie, R.C.A. Astfel, Completul competent să judece recursul în interesul legii al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 23 din 26 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2016, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul la despăgubiri recunoscut soţului (soţiei) sau persoanelor care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului, priveşte doar vătămările lor corporale, ca victime directe ale evenimentului rutier. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (3) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, excepţie ridicată de Lucica Nina Ţăran şi Andreea Emilia Ţăran, prin reprezentant legal Lucica Nina Ţăran, în Dosarul nr. 8.557/86/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
