Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Iproeb - S.A. din Bistriţa în Dosarul nr. 4.712/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.556D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosarul cauzei, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia; de asemenea, partea Andrei Ioan I.P.U.R.L. din Ploieşti, în calitate de administrator judiciar al Societăţii Control Trading - S.R.L. din Ploieşti, a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, raportat la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că textul criticat este clar redactat şi se aplică în mod egal tuturor participanţilor aflaţi în ipoteza normei legale, iar, în ceea ce priveşte invocarea art. 44 din Constituţie, arată că, în urma aprobării planului de reorganizare, nu se poate garanta recuperarea integrală a tuturor creanţelor, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.712/105/2013, Tribunalul Prahova - Secţia a IIa civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Iproeb - S.A. din Bistriţa într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) şi art. 44 din Constituţie, în măsura în care acestea permit confirmarea unui plan de reorganizare prin care se propune recuperarea creanţelor bugetare, salariale garantate şi ale creditorilor garantaţi în proporţie de 100%, iar, în ceea ce priveşte creanţa creditorilor chirografari, aceasta poate avea un grad de recuperare de 0%. În acest context se precizează că procedura confirmării planului de reorganizare de către judecătorul-sindic nu este clară, având în vedere faptul că acesta poate confirma un plan care să afecteze, până la anulare, dreptul de proprietate cu privire la anumite creanţe, mai ales că planul de reorganizare este propus şi votat de majoritate, iar o categorie de creditori (defavorizată) nu votează acest plan. 7. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât confirmarea de către judecătorul-sindic a unui plan de reorganizare care propune plăţi de 0% pentru categoria creditorilor chirografari nu afectează dreptul de proprietate, având în vedere că toate creanţele creditorilor, indiferent de categoria acestora, sunt înscrise în tabelul de creanţe, iar procedura insolvenţei nu garantează recuperarea integrală a creanţelor aparţinând tuturor creditorilor. Împrejurarea că, în urma aprobării planului de reorganizare şi a confirmării acestuia de către judecătorul-sindic, una dintre categoriile de creanţe defavorizate nu recuperează creanţa sa nu echivalează cu anularea dreptului de creanţă al categoriei respective şi încălcarea principiului legalităţii. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1) Judecătorul-sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului în termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul; B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul; C. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan; D. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă; E. planul respectă prevederile art. 95.(2) Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului; b) nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale; c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului.(3) Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.(4) Confirmarea unui plan de reorganizare împiedică propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.(5) Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de prezenta lege. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor.“" 13. Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin art. 344 lit. a) din titlul V - Dispoziţii tranzitorii şi finale din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014. Însă, având în vedere prevederile art. 343 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „Procesele începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse legii aplicabile anterior acestei date.“, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. 14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate fac parte din capitolul III - Procedura, secţiunea a 5-a - Planul - din Legea nr. 85/2006, art. 94-106, acestea statuând cu privire la atribuţiile judecătorului-sindic în această etapă a procedurii, termenul pentru confirmarea planului de reorganizare, care curge de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat, condiţiile cumulative ce trebuie îndeplinite pentru confirmarea planului de reorganizare, precum şi că planul de reorganizare trebuie să respecte prevederile care statuează cu privire la faptul că planul va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor şi va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor [art. 101 alin. (1)]. 16. La baza propunerii planului de reorganizare stă principiul tratamentului corect şi echitabil, care constă în faptul că niciuna dintre categoriile care resping planul şi nicio creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului; nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale; în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului [art. 101 alin. (2)]. 17. De asemenea, textul criticat instituie unicitatea planului confirmat, situaţie în care sunt inadmisibile propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan, însă prevede posibilitatea modificării planului de reorganizare confirmat, care se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege [art. 101 alin. (3)-(5)]. 18. În continuare, Curtea observă că, potrivit art. 100 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, următoarele creanţe constituie categorii distincte de creanţe, care votează separat: creanţele garantate, creanţele salariale, creanţele bugetare, creanţele chirografare stabilite conform art. 96 alin. (1), precum şi celelalte creanţe chirografare. 19. Cu privire la ordinea de preferinţă reglementată de lege, aceasta este destinată să ocrotească drepturile titularilor de creanţe în funcţie de natura juridică a acestora, ordonarea categoriilor de creanţe realizându-se în considerarea unor criterii obiective şi rezonabile, întemeiate pe argumente de protecţie socială sau raţiuni social-economice (a se vedea Decizia nr. 694 din 17 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006). 20. În jurisprudenţa sa, spre exemplu Decizia nr. 751 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 3 iulie 2009, Curtea a reţinut că reglementarea, în mod obiectiv, a unui tratament diferit pentru o categorie de creanţe chirografare, în vederea administrării eficiente a procedurii reorganizării judiciare, în concordanţă cu interesele asociaţilor/acţionarilor, dar şi cu cele ale creditorilor, este determinată de situaţia juridică diferită în care se află aceasta. Astfel, potrivit art. 96 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei categorii distincte, ceea ce este în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii, potrivit căreia principiul egalităţii în faţa legii nu exclude instituirea unui tratament diferit pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, sunt diferite. 21. În ceea ce priveşte dreptul de proprietate privată, Curtea observă că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind, astfel, nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. De asemenea, textul constituţional menţionat prevede faptul că dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. 22. În acest context, Curtea reţine că, în cazul dedus judecăţii, litigiul nu este nici asupra unui drept de proprietate şi nici asupra unei creanţe asupra statului, fiind vorba de drepturi de creanţă invocate de părţi şi care, în ipoteza aprobării/confirmării planului de reorganizare propus pentru debitoare, nu ar mai ajunge să fie satisfăcute. Or, câtă vreme Constituţia nu garantează satisfacerea efectivă a oricărei creanţe, indiferent de debitor, ci numai creanţele asupra statului, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiilor constituţionale enunţate. De altfel, posibilitatea adoptării unui plan de reorganizare prin care anumite creanţe să nu mai fie satisfăcute este permisă numai în cazurile în care printr-o evaluare a patrimoniului debitorului ajuns în stare de insolvenţă se poate concluziona că acele creanţe, datorită rangului lor şi a ordinii de preferinţă, oricum nu ar fi satisfăcute nici prin procedura lichidării judiciare (în acest sens, a se vedea şi Decizia nr. 116 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 12 mai 2014). 23. Aşadar, aplicând considerentele de principiu cu privire la limitele dreptului de proprietate la prevederile criticate, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, având în vedere că, astfel cum reiese din ansamblul Legii nr. 85/2006, toate creanţele creditorilor, indiferent de categoria acestora sunt înscrise în tabelul de creanţe, însă procedura insolvenţei nu garantează recuperarea integrală a creanţelor aparţinând tuturor creditorilor. Ca atare, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a principiului supremaţiei Constituţiei şi a dreptului de proprietate, prevederile criticate fiind în acord şi cu scopul insolvenţei, potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, respectiv „scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă“. 24. De altfel, şi jurisprudenţa Comisiei Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Decizia din 10 martie 1981, pronunţată în Cauza X împotriva Belgiei, este în sensul că procedurile legale instituite în materia insolvenţei, de principiu, nu reprezintă o privare de proprietate asupra bunurilor, ci o măsură de control a folosirii acestora, în concordanţă cu interesul general, potrivit art. 1 paragraful 2 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea şi Hotărârea din 10 martie 2003, Cauza Luordo împotriva Italiei, paragraful 67). În acest context, Curtea Constituţională reţine că, în virtutea prevederilor convenţionale, de principiu, statele au o anumită marjă de apreciere cu privire la adoptarea legilor pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general. 25. Faţă de cele prezentate, din economia textului criticat reiese că acesta este redactat în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, fiind respectat principiul legalităţii, iar dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 85/2006 se circumscriu criteriilor de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, nefiind contrar nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 din Constituţie. 26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Iproeb - S.A. din Bistriţa în Dosarul nr. 4.712/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
