Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Kia Alireza Rostami şi Patricia Katz în Dosarul nr. 20.460/3/2017** al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.313D/2020. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Mirela Baniopol, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. În acest sens, prezintă aspecte care ţin de fondul litigiului şi precizează că dispoziţiile legale criticate, în ceea ce priveşte sintagma „eventualele litigii“, contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (2) şi ale art. 44. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionând Decizia nr. 316 din 29 martie 2012. Arată, în esenţă, că sunt respectate cerinţele de constituţionalitate în ceea ce priveşte caracterul prealabil al despăgubirii. În considerarea asigurării acestui caracter prealabil, textul legal criticat reglementează o chestiune preparatorie până la momentul dovedirii prin acte autentice, respectiv hotărâri judecătoreşti definitive sau certificate de moştenitor, în ceea ce priveşte acordarea acestor despăgubiri. 5. Având cuvântul în replică, cu referire la decizia menţionată de reprezentantul Ministerului Public, reprezentantul autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate susţine că nu există jurisprudenţă referitoare la dispoziţiile legale criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 3 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 20.460/3/2017**, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Kia Alireza Rostami şi Patricia Katz într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care expropriatorul a fost obligat la eliberarea despăgubirilor stabilite ca urmare a exproprierii imobilului. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, potrivit principiilor exproprierii consacrate de art. 44 din Legea fundamentală şi reluate şi la nivel infraconstituţional, exproprierea se justifică printr-o cauză de utilitate publică, are loc după o despăgubire dreaptă şi prealabilă care se stabileşte de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, de instanţa judecătorească. Conform acestor principii, caracterul just al despăgubirilor se stabileşte fie ca urmare a acceptării de către titularul dreptului real a sumei propuse de expropriator, fie ca urmare a recunoaşterii acestui caracter prin hotărâre judecătorească irevocabilă. 8. Însă, potrivit dispoziţiilor legale criticate, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor persoanelor aparent îndreptăţite, astfel încât „dreapta şi prealabila despăgubire“ prevăzută de legiuitorul constituant este înlocuită cu consemnarea despăgubirii pe numele expropriaţilor. Or, operaţiunea consemnării nu poate echivala cu plata despăgubirilor prin care ar trebui să se finalizeze exproprierea. Tot în detrimentul expropriatului, potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 255/2010, este suficient ca despăgubirea să fie consemnată pentru ca transferul dreptului de proprietate să aibă loc, însă se susţine că această consemnare a despăgubirii nu poate înlocui plata acestor despăgubiri. 9. Se mai arată că, potrivit dispoziţiei legale criticate, „eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate“, ceea ce goleşte de conţinut termenul „prealabil“ din sintagma „dreaptă şi prealabilă despăgubire“ cuprinsă în textul constituţional. În aceste condiţii, despăgubirea devine incertă din punct de vedere valoric pentru expropriat, urmând să fie stabilită abia în urma soluţionării litigiului. 10. Aşadar, se apreciază că despăgubirea nu poate fi considerată ca fiind plătită numai prin simplul fapt al consemnării pe numele celui expropriat a unei sume potenţial subsumată soluţiei unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, atât din punctul de vedere al momentului plăţii, cât şi valoric. 11. În continuare, se consideră că textul legal criticat este neclar, întrucât nu defineşte tipurile de litigii care pot amâna eliberarea despăgubirilor, ci doar menţionează „eventualele litigii“. O astfel de formulare lasă loc interpretărilor arbitrare şi abuzive. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 19 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: „(6) În cazul în care despăgubirile referitoare la acelaşi imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptăţite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărţite potrivit legii civile. Despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice şi hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sau prin certificatul de moştenitor eliberat de notarul public. Eventualele litigii amână eliberarea despăgubirilor consemnate.“ 17. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată. De asemenea, se invocă prevederile art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în jurisprudenţa sa a reţinut că Legea nr. 255/2010 instituie o procedură menită să asigure cadrul legal adecvat operaţiunilor de expropriere şi de stabilire a despăgubirilor, măsuri necesare realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local. În vederea realizării acestor obiective, legea prevede că după aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor, expropriatorul are obligaţia consemnării despăgubirilor la dispoziţia proprietarilor, iar, în termen de 30 de zile de la data notificării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate, aceştia au obligaţia prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri. Decizia de expropriere este emisă numai după realizarea acordului cu privire la cuantumul despăgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat. Prin urmare, transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, aşa cum în mod expres reglementează art. 9 alin. (4) din lege, astfel încât este respectată cerinţa constituţională cu privire la caracterul prealabil al despăgubirii [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 7 martie 2012]. 19. În ceea ce priveşte plata despăgubirilor, potrivit art. 19 alin. (6) din Legea nr. 255/2010, criticat în prezenta cauză, în situaţia în care despăgubirile referitoare la acelaşi imobil sunt cerute în concurs sau în contradictoriu de mai multe persoane aparent îndreptăţite, despăgubirile se vor consemna pe numele tuturor, urmând să fie împărţite potrivit legii civile. În acest sens, Curtea reţine că Hotărârea Guvernului nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2011, prevede că, în situaţia în care aceeaşi despăgubire este cerută în contradictoriu de mai multe persoane ce se pretind deopotrivă îndreptăţite şi între care există un litigiu pe rolul instanţelor judecătoreşti, comisia va solicita părţilor să prezinte un certificat de grefă din care să rezulte existenţa litigiului. Între comisie şi persoanele aflate în litigiu se va încheia un proces-verbal care va atesta situaţia de fapt. Pe baza acestuia, comisia va emite hotărârea în temeiul căreia expropriatorul va consemna despăgubirea pe numele părţilor aflate în litigiu [art. 15 alin. (22) din normele metodologice]. 20. Existenţa unui litigiu între persoanele ce se pretind deopotrivă îndreptăţite, cu consecinţa consemnării despăgubirii pe numele acestora, nu echivalează cu caracterul prealabil al despăgubirii. Astfel, având în vedere că transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării despăgubirii la dispoziţia proprietarului sau a titularului altui drept real, faptul că despăgubirea va fi eliberată numai titularilor drepturilor dovedite prin acte autentice şi hotărâri judecătoreşti definitive sau prin certificatul de moştenitor eliberat de notarul public nu este de natură a aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (3), potrivit cărora „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire“. 21. O situaţie similară cu cea reglementată de dispoziţia legală criticată este şi aceea prevăzută la art. 19 alin. (11) din acelaşi act normativ, care reglementează soluţia de consemnare a sumelor de bani până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti într-un dosar având ca obiect contestarea cuantumului despăgubirilor de către titularul dreptului de proprietate - în situaţia în care acesta nu a fost de acord cu suma ce urma a fi primită ca urmare a exproprierii, soluţie legislativă constatată ca fiind constituţională prin Decizia nr. 29 din 19 ianuarie 2012, antereferită. 22. Aşadar, în ambele situaţii, atât când există divergenţă între expropriator şi proprietar cu privire la cuantumul despăgubirilor, cât şi atunci când există mai multe persoane aparent îndreptăţite, instanţa judecătorească este aceea care dispune şi stabileşte despăgubirile, în acord cu prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (6). 23. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate asigură posibilitatea acordării sumelor stabilite cu titlu de despăgubire tuturor persoanelor prejudiciate de expropriere, în măsura în care fac dovada existenţei şi întinderii drepturilor prin acte autentice şi hotărâri judecătoreşti definitive, amânarea eliberării sumelor consemnate cu titlu de despăgubire fiind o garanţie suplimentară acordată de legiuitor pentru protecţia drepturilor aflate în litigiu. 24. În continuare, nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia textul legal criticat este neclar, întrucât sintagma „eventualele litigii“ din cuprinsul său nu poate avea decât înţelesul de litigii în legătură cu drepturile care vizează bunul expropriat. Astfel, deşi are o formulare generică, textul este clar şi previzibil în contextul normei în care este cuprins. Referitor la îndeplinirea de către un act normativ a condiţiilor calitative, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că un act normativ trebuie să fie suficient de precis şi de clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, date fiind circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, este dificil să se redacteze legi de o precizie totală, iar o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii [a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011]. 25. Totodată, instanţa judecătorească poate stabili dacă obiectul unui litigiu constituie motiv de amânare a eliberării sumelor stabilite cu titlu de despăgubire, în contextul dispoziţiei legale criticate. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Kia Alireza Rostami şi Patricia Katz în Dosarul nr. 20.460/3/2017** al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 19 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
