Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru│- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├────────────────────┼────────────────────┤
│Fabian Niculae │- magistrat-asistent│
└────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Teodorina Alexandru în Dosarul nr. 6.655/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 425D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta menţionează jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 652 din 28 iunie 2007 şi nr. 473 din 16 iunie 2015. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 30 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.655/99/2015, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 284 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, excepţie ridicată de Teodorina Alexandru, într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii de pensionare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale sunt neconstituţionale, deoarece discriminează cadrele didactice, care sunt obligate să muncească şi după vârsta legală de pensionare, chiar dacă nu doresc acest lucru, până la finalul anului şcolar respectiv, în timp ce în orice alt domeniu de activitate drepturile de pensie se pot obţine imediat după împlinirea vârstei de pensionare. Se mai arată că există o discriminare şi între personalul care lucrează în învăţământul preuniversitar. Astfel, personalul didactic de conducere se poate pensiona, pentru motive temeinice şi în anumite condiţii, şi în timpul anului şcolar, iar personalul didactic auxiliar şi cel nedidactic nu este obligat la aceleaşi restricţii. 7. Această situaţie generează numeroase probleme practice, întrucât cererile de pensionare se depun la 1 septembrie în fiecare an (data îndeplinirii condiţiilor de pensionare), dar admiterea lor de către casa de pensii se face în următoarele 30-45 de zile, ceea ce conduce la o nouă prelungire a activităţii sau la menţinerea a două persoane pe acelaşi post, în acest interval. 8. Se susţine, de asemenea, că, prin întârzierea momentului pensionării efective până la sfârşitul anului şcolar, cadrul didactic este practic forţat să muncească împotriva voinţei sale. De altfel, legiuitorul nu a precizat niciodată care ar fi situaţia extraordinară ce ar determina obligarea, în masă, a unui întreg sector de personal la prestarea activităţii după împlinirea vârstei de pensionare, în condiţiile în care aceste situaţii nu sunt extraordinare, ci previzibile, la fel cum sunt şi alte categorii de întreruperi ale contractelor de muncă (concedii de maternitate, concedii medicale, detaşări etc.), iar singura raţiune pare a fi una de ordin pur organizatoric, dar cu grave efecte asupra drepturilor celor afectaţi. 9. Cu privire la dispoziţiile art. 47 din Constituţie, vizând nivelul de trai, autoarea excepţiei apreciază că dreptul său la pensie, dar şi al întregului personal didactic de predare aflat în situaţie similară, este încălcat, statul român realizând o economie pecuniară prin neplata pensiei autoarei excepţiei, alături de salariul persoanei ce ocupă postul din învăţământul preuniversitar. 10. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că dreptul la pensie este un drept social economic fundamental, ce conţine atât aspecte civile de drept privat, dar şi aspecte de drept public. Derogarea printr-o normă specială, respectiv art. 284 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, de la normele legislaţiei în materia pensiilor trebuie să respecte, deopotrivă, interesele publice, ale stabilităţii şi continuităţii în sistemul de învăţământ, precum şi interesele private ale personalului didactic ce împlineşte vârsta de pensionare în timpul anului şcolar. 11. Dreptul la pensie, atât în sistemul public, cât şi în cel privat, derivă din convenţia de prestaţii sociale ce ia în considerare faptul că o persoană ce a împlinit o anumită vârstă (stabilită de legiuitor şi în raport cu specificul profesiei ori a condiţiilor de muncă) este considerată a nu mai fi aptă de muncă, dar şi faptul că o persoană ajunsă la vârsta respectivă are dreptul la a primi prestaţia socială cuvenită (pensia) fără a mai presta munca. 12. Vârsta standard de pensionare este una generală, pentru toţi cetăţenii, şi derogarea prevăzută la art. 284 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 apare ca introducând un element aleatoriu şi variabil în stabilirea vârstei de pensionare a cadrelor didactice. 13. Prin aplicarea normei criticate, fără trecerea prin filtrul constituţional, se ajunge la introducerea pe cale normativă a unor diferenţe între situaţia cadrelor didactice care împlinesc vârsta standard de pensionare în perioada anului şcolar (acestea trebuie să aştepte finalul anului şcolar în curs) şi cele care împlinesc această vârstă pe perioada vacanţei de vară, care sunt pensionabile imediat. 14. Pentru aceste motive, instanţa apreciază că dispoziţiile art. 284 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că instituie o obligaţie (şi nu un drept de opţiune) pentru cadrele didactice de a presta activitate şi după împlinirea vârstei de pensionare intervenite în timpul anului şcolar. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Acesta arată că reclamanta nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, fiind mai degrabă nemulţumită de soluţia legislativă în materia pensionării personalului didactic. Asemenea critici privesc, pe de o parte, modul de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale, iar, pe de altă parte, soluţia legislativă prin prisma a ceea ce nu cuprinde. Însă, completarea dispoziţiilor legale ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului, iar interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este formulat în dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 284 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese faptul că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 284 alin. (2) şi (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins: - Art. 284 alin. (2): „Personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control se pensionează pentru limită de vârstă, anticipat şi anticipat parţial, la data încheierii anului şcolar în care împlineşte vârsta standard de pensionare sau, după caz, în situaţia pensiei anticipate şi anticipate parţială, vârsta standard redusă cu cel mult 5 ani.“; – Art. 284 alin. (2^1): „Prin derogare de la art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului didactic care se pensionează în condiţiile alin. (2), contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de admitere a cererii de pensionare.“ 20. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 42 privind interzicerea muncii forţate şi în art. 47 privind nivelul de trai. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale atacate prin prisma unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 473 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 11 august 2015, cu privire la soluţia legislativă criticată, Curtea a reţinut că tratamentul juridic diferenţiat în materia pensionării cadrelor didactice este instituit de legiuitor în considerarea situaţiei diferite în care se află personalul didactic faţă de alte categorii de persoane îndreptăţite la pensia pentru limită de vârstă. Este evident că încetarea activităţii unui cadru didactic în timpul anului şcolar sau universitar ar provoca, contrar interesului general, perturbări în buna desfăşurare a procesului instructiv-educativ. În continuare, faţă de jurisprudenţa sa constantă în care a statuat că instituirea unui tratament juridic diferenţiat pentru persoanele care se află, în mod obiectiv, în situaţii diferite nu reprezintă un privilegiu sau o discriminare contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi. De asemenea, având în vedere aceleaşi raţiuni ale textului de lege criticat, ce ţin de necesitatea ocrotirii unui interes general, Curtea a constatat că acesta „este în deplin acord atât cu limitele constituţionale impuse legiuitorului cu privire la posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, cât şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că o astfel de restrângere trebuie să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit, fără ca prin aceasta să se aducă atingere însăşi substanţei dreptului. 22. Tot astfel, Curtea a reţinut că aceleaşi dispoziţii legale nu impun munca forţată, ci stabilesc una dintre condiţiile speciale de înscriere la pensie a unei categorii de titulari ai dreptului la pensie aflate într-o situaţie specială, respectiv înscrierea la pensie a cadrelor didactice numai la terminarea anului şcolar. Stabilirea unor condiţii sau criterii speciale pentru acordarea drepturilor de asigurări sociale, în considerarea situaţiei deosebite în care se află anumite categorii de beneficiari, fără a aduce atingere dreptului însuşi, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie. 23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Teodorina Alexandru în Dosarul nr. 6.655/99/2015 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 284 alin. (2) şi (2^1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
