Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27, ale art. 518 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Pastur - S.R.L. din comuna Nojorid, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 8.599/271/C/2016 - R al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.316D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în următoarele dosare: Dosarul nr. 1.368D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27, ale art. 518 şi ale art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, raportate la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Petre Cichiroiu în Dosarul nr. 3.066/183/2015* al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă; dosarele nr. 1.410D/2018, nr. 1.415D/2018, nr. 1.424D/2018, nr. 1.425D/2018, nr. 1.426D/2018, nr. 1.431D/2018, nr. 1.439D/2018, nr. 1.445D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Piraeus Bank România - S.A., de Banca Comercială Română - S.A., de Lucian Alin Ciulcu şi Carmen Diana Ciulcu, de Claudiu Viorel Ciucă în dosarele nr. 8.572/318/2015, nr. 11.013/225/2015, nr. 11.478/318/2015*, nr. 5.061/215/2016 şi nr. 687/63/2017* ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, de Societatea DA - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 31.703/197/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în Dosarul nr. 67.810/301/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Alexandru-Cornel-Lucian Luncian şi Sultănica Luncian în Dosarul nr 7.272/325/2017 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă; Dosarul nr. 1.895D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519-521 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, excepţie ridicată de Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 651/296/C/2017-R al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Dosarul nr. 1.928D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi art. 27 din Codul de procedură civilă şi la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Elena Dumitrescu Pîrvu şi Manuel Laurenţiu Pîrvu în Dosarul nr. 6.633/302/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă; Dosarul nr. 1.987D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) şi (4) raportat la art. 518 şi art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Olga Pleşa în Dosarul nr. 386/257/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă; Dosarul nr. 1.988D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elisabeta Maria Mareş şi Lia Sima în Dosarul nr. 968/272/2016 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 1.439D/2018, doamna Gabriela Cornelia Tache, consilier juridic în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu împuternicire depusă la dosar. De asemenea, în Dosarul nr. 1.445D/2018, răspunde, pentru autorii excepţiei, doamna avocat Stela Gabriela Andreescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie în dosar. Se constată lipsa celorlalţi autori ai excepţiei şi a celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 1.928D/2018, partea Banca Românească - S.A. a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.368D/2018, nr. 1.410D/2018, nr. 1.415D/2018, nr. 1.424D/2018, nr. 1.425D/2018, nr. 1.426D/2018, nr. 1.431D/2018, nr. 1.439D/2018, nr. 1.445D/2018, nr. 1.895D/2018, nr. 1.928D/2018, nr. 1.987D/2018 şi nr. 1.988D/2018 la Dosarul nr. 1.316D/2018. Reprezentanţii părţilor şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.368D/2018, nr. 1.410D/2018, nr. 1.415D/2018, nr. 1.424D/2018, nr. 1.425D/2018, nr. 1.426D/2018, nr. 1.431D/2018, nr. 1.439D/2018, nr. 1.445D/2018, nr. 1.895D/2018, nr. 1.928D/2018, nr. 1.987D/2018 şi nr. 1.988D/2018 la Dosarul nr. 1.316D/2018, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.439D/2018, care solicită, în principal, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar, în susbidiar, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, ca urmare a admiterii acesteia ulterior invocării prezentei excepţii. Pentru această a doua ipoteză, solicită Curţii ca, în decizia pe care o va pronunţa, să precizeze faptul că autorul excepţiei de faţă are deschisă calea revizuirii, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, împotriva hotărârii prin care recursul formulat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a fost respins ca inadmisibil pe baza deciziei menţionate pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi faptul că termenul de introducere a căii de atac a revizuirii curge de la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curţii Constituţionale pronunţate în cauza de faţă. Depune la dosar concluzii scrise şi decizia prin care a fost respins recursul declarat de autorul excepţiei. 8. Reprezentantul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.445D/2018 arată că excepţia de neconstituţionalitate ridicată a devenit inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Solicită Curţii să precizeze faptul că decizia pe care o va pronunţa în cauză constituie motiv de revizuire a hotărârii date în temeiul textului de lege a cărui neconstituţionalitate a fost constatată printr-o decizie anterioară prezentei decizii. 9. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca urmare a admiterii acesteia prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii legale criticate, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, arătând că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat deja în acest sens în jurisprudenţa sa. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 10. Prin încheierile din 5 septembrie 2018, 6 septembrie 2018, 12 septembrie 2018, 19 septembrie 2018, 24 octombrie 2018, 30 octombrie 2018 şi 13 noiembrie 2018 şi prin Decizia nr. 478 din 6 septembrie 2018 şi Decizia civilă nr. 139 din 27 septembrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 8.599/271/C/2016 - R, nr. 3.066/183/2015*, nr. 8.572/318/2015, nr. 11.013/225/2015, nr. 11.478/318/2015*, nr. 5.061/215/2016, nr. 31.703/197/2014, nr. 687/63/2017*, nr. 67.810/301/2014, nr. 7.272/325/2017, nr. 651/296/C/2017-R, nr. 6.633/302/2016, nr. 386/257/2016 şi nr. 968/272/2016, Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 şi ale art. 518-521 din Codul de procedură civilă, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Societatea Pastur - S.R.L. din comuna Nojorid, judeţul Bihor, Petre Cichiroiu, Piraeus Bank România - S.A., Banca Comercială Română - S.A., Lucian Alin Ciulcu şi Carmen Diana Ciulcu, Societatea DA - S.R.L. din Vaslui, Claudiu Viorel Ciucă, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Alexandru-Cornel-Lucian Luncian şi Sultănica Luncian, Elena Dumitrescu Pîrvu şi Manuel Laurenţiu Pîrvu, Olga Pleşa, Elisabeta Maria Mareş şi Lia Sima în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a constatat că este neconstituţională sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. În considerentele deciziei menţionate s-a precizat că „sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013“. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la 20 iulie 2017, aceasta aplicându-se, aşadar, tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate după această dată. Ulterior, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţie, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017). Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin, în esenţă, că în acest fel Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a pronunţat o hotărâre prin care, de fapt, a interpretat o decizie a Curţii Constituţionale, în sensul că aceasta urmează să fie aplicabilă proceselor deschise după data de 20 iulie 2017, contrar celor statuate prin decizia Curţii Constituţionale, şi anume că se aplică tuturor hotărârilor pronunţate după data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei, fără a distinge după cum aceste hotărâri sunt pronunţate în procese începute înainte sau după publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei amintite a Curţii Constituţionale. În schimb, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a hotărât că Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se aplică doar în procesele începute după data publicării în Monitorul Oficial al României. Întrucât contrazice vădit soluţia Curţii Constituţionale, interpretarea dată prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, încalcă prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră caracterul general obligatoriu şi efectele pentru viitor ale deciziilor Curţii Constituţionale. Sintagma „dezlegarea dată problemelor de drept“, cuprinsă în art. 521 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, nu poate privi decât interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, cu sensul de acte normative, iar nu şi a deciziilor Curţii Constituţionale şi a efectelor pe care acestea le produc. Totodată, aceasta nu poate privi decât interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către instanţele judecătoreşti, nu şi de către Curtea Constituţională, care este o autoritate distinctă de sistemul judecătoresc. Orice altă interpretare este în contradicţie cu prevederile art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, deoarece lipseşte de efecte deciziile Curţii Constituţionale, determinând ca hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept să fie transformată într-o formă de control al actelor Curţii Constituţionale. Contrar prevederilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Legea fundamentală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a nesocotit efectele de ordin constituţional ale statuărilor Curţii Constituţionale asupra cauzelor pendinte. Se mai arată că, în măsura în care stabileşte căi diferite de atac pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, art. 27 din Codul de procedură civilă este neconstituţional, prin raportare la art. 16 din Constituţie, care consacră principiul fundamental al egalităţii în faţa legii. Interpretarea criticată contravine şi dispoziţiilor art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât imediat după pronunţarea Curţii Constituţionale au fost soluţionate în recurs o serie de litigii cu privire la cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv, autorii excepţiei fiind discriminaţi faţă de părţile din acele litigii care şi-au putut exercita dreptul conferit prin decizia Curţii Constituţionale. Totodată, prevederile legale criticate, în interpretarea dată de Înalta Curte, încalcă şi dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, prin eliminarea dreptului la recurs în procesele începute înainte de publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. 12. Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor părţilor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 27 - Legea aplicabilă hotărârilor, art. 518 - Încetarea efectelor deciziei (în interesul legii), art. 519 - Obiectul sesizării (în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), art. 520 - Procedura de judecată şi art. 521 - Conţinutul şi efectele hotărârii, prin raportare la Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, potrivit căreia, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017). 17. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrul puterilor în stat şi alin. (5) referitor la principiul legalităţii, art. 4 privind criteriile de nediscriminare, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 privind rolul Parlamentului, art. 126 alin. (1)-(4) referitor la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a instanţelor judecătoreşti, art. 142 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale şi art. 147 alin. (1) şi (4) referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Prin prisma art. 20 din Constituţie se invocă şi prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi cele ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale. Pentru a pronunţa această soluţie, prin decizia menţionată, paragrafele 66-78, Curtea a reţinut că, potrivit interpretării date de instanţa supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deşi dispoziţia legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privinţa hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată neconstituţională, aceasta continua să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanţelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii. O asemenea soluţie interpretativă are semnificaţia prelungirii în timp a efectelor unei norme constatate neconstituţionale, cu consecinţa aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră efectul imediat şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Curtea a mai reţinut că aceste prevederi constituţionale, coroborate cu cele cuprinse în art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală, instituie o regulă de aplicare în timp a normelor legale constatate neconstituţionale, regulă care se aplică în mod prioritar, dată fiind forţa juridică superioară a normei constituţionale în raport cu normele generale de drept tranzitoriu cuprinse în acte normative cu forţă juridică inferioară (în speţă, Codul de procedură civilă), în acord cu principiul supremaţiei Legii fundamentale cuprins în art. 1 alin. (5) din Constituţie. 19. Totodată, Curtea a mai constatat că interpretarea dată prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, de către instanţa supremă este contrară şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la efectele de ordin constituţional ale deciziilor sale. Prin urmare, Curtea a reţinut că incidenţa efectelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 şi în cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, la momentul publicării acesteia - cauze pendinte, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile -, este în acord cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, dispoziţii constituţionale pe care se întemeiază expresia obligativităţii erga omnes a interpretării şi soluţiei pronunţate de instanţa de contencios constituţional, care implică obligaţia constituţională a tuturor autorităţilor de a aplica întocmai deciziile Curţii la situaţiile concrete în care normele constatate neconstituţionale au incidenţă (a se vedea şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). 20. Invocând jurisprudenţa sa anterioară, respectiv Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 61, Curtea a reţinut că art. 147 din Constituţie este, în privinţa normelor procedurale, de imediată aplicare, având caracter sancţionator. Astfel, în interpretarea acestui text constituţional, raportat la normele de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta se aplică atât situaţiilor pendinte, cât şi celor ce se vor naşte în viitor, sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituţie neputând fi condiţionată de faptul că procesul civil a fost pornit anterior sau ulterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. 21. Curtea a mai reţinut că, prin interpretarea dată normei legale criticate de către instanţa supremă, prin hotărârea prealabilă pronunţată, contrar celor statuate printr-o decizie a Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat într-un mod contrar comportamentului constituţional loial de care aceasta trebuie să dea dovadă faţă de jurisprudenţa instanţei constituţionale, a cărei respectare constituie una dintre valorile care caracterizează statul de drept (a se vedea Decizia nr. 581 din 20 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 22 septembrie 2016, paragraful 50). De aceea, interpretarea dată de instanţa supremă textelor de lege criticate, care este în mod expres contrară considerentului 32 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, referitoare la efectele deciziei de constatare a neconstituţionalităţii, este de natură a contraveni efectelor de ordin constituţional ale deciziilor Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme legale, iar o înlăturare a acestor efecte, în cauzele deduse soluţionării instanţelor de judecată, echivalează cu nerespectarea principiului constituţional al valorii obligatorii şi opozabilităţii erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, consacrat de art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală. 22. De asemenea, Curtea a reţinut că, având în vedere că decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, din ordinea juridică normativă, realizarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a unui control de constituţionalitate implicit al efectelor acestei decizii, prin raportare la alte norme constituţionale incidente, în speţă, principiul neretroactivităţii legii civile, echivalează cu încălcarea competenţei specifice exclusive a instanţei de contencios constituţional, reglementată în art. 146 din Legea fundamentală. În acest sens, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în exercitarea atribuţiei prevăzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are obligaţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei şi echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa constituţională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate al acestora. 23. În concluzie, Curtea a arătat că, în ceea ce priveşte efectele constatării ca neconstituţională a unei soluţii legislative cuprinse într-o normă de procedură, respectiv sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“, cuprinsă în dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, nu devin incidente prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Hotărârile rămân supuse căilor de atac (...) prevăzute de legea sub care a început procesul“, dat fiind faptul că, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, anterior citată, paragraful 63, neconstituţionalitatea este o sancţiune de drept constituţional care se aplică imediat situaţiilor pendinte. Astfel, nu se poate ajunge la concluzia că decizia Curţii s-ar aplica numai proceselor pornite după publicarea sa, caz în care, în mod evident, hotărârea susceptibilă a fi recurată este pronunţată după publicarea deciziei. Prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă constituie o normă de procedură de natură legală şi nu pot restrânge sfera de aplicare a art. 147 alin. (4) din Constituţie. Acceptarea unei asemenea teze ar echivala cu prevalenţa unei norme legale faţă de una de rang constituţional şi s-ar înfrânge în mod indirect efectul imediat şi general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale. Or, într-un stat de drept, toate autorităţile publice, atât în aplicarea, cât şi în interpretarea normelor infraconstituţionale, trebuie să respecte deciziile Curţii Constituţionale, din moment ce acestea materializează şi explicitează exigenţele Constituţiei. 24. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018, paragrafele 80-87, Curtea a constatat şi încălcarea art. 147 alin. (4) raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, referitoare la principiile egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie. În acest sens, Curtea a reţinut că negarea dreptului la exercitarea căii de atac a recursului, prin inaplicabilitatea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în configuraţia dată prin constatarea neconstituţionalităţii sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 de lei inclusiv“, pentru o anumită categorie de justiţiabili, în raport cu data începerii procesului, este de natură a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea paragraful 28 din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017). 25. În concluzie, în prezentele cauze conexate, faţă de datele invocării excepţiei de neconstituţionalitate, care sunt anterioare pronunţării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 26. Sub acest aspect, Curtea subliniază că, în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32). Calea de atac a revizuirii se formulează în temeiul deciziei de admitere pronunţată de Curtea Constituţională, dar prin mijlocirea deciziei al cărei dispozitiv cuprinde soluţia de respingere ca devenită inadmisibilă, pe considerentul procedural al intervenirii ulterioare a cauzei de inadmisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În această situaţie, în considerarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care instituie regula potrivit căreia deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor, revizuirea întemeiată pe acest motiv va putea fi introdusă în termenul de 3 luni prevăzut de art. 511 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care se calculează de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care Curtea Constituţională a respins ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate ridicată anterior constatării neconstituţionalităţii textului de lege incident în cauza soluţionată printr-o hotărâre definitivă a cărei revizuire poate fi cerută în aceste condiţii. 27. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 518-521 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea reglementează regulile procedurale aplicabile sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precizând care este obiectul asupra căruia poartă o astfel de sesizare (art. 519), procedura de judecată (art. 520), conţinutul şi efectele hotărârii pronunţate (art. 521), iar art. 518 este norma la care face trimitere art. 521 alin. (4), în sensul că, la fel ca decizia în interesul legii, şi hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării. Autorii excepţiei având obiectul menţionat nu au formulat critici concrete cu privire la aceste dispoziţii legale, ci au încadrat motivarea excepţiei în contextul argumentării neconstituţionalităţii prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 28. Invocarea generică a contradicţiei acestor texte de lege cu prevederile Legii fundamentale nu se poate constitui într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 802 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 28 februarie 2020, paragrafele 37-39). În jurisprudenţa sa, Curtea a arătat că nu se poate substitui autorului excepţiei în identificarea şi indicarea motivelor de neconstituţionalitate, întrucât un astfel de demers ar echivala cu o sesizare din oficiu, contrară art. 29 din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate a normelor legale se realizează doar la sesizare. 29. Totodată, în cauze similare celor în care a fost ridicată prezenta excepţie, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 519 şi ale art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, constatând că motivele de neconstituţionalitate ce privesc prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin hotărârea prealabilă a instanţei supreme, sunt invocate în legătură indisolubilă cu situaţia concretă a contrarietăţii dintre hotărârea prealabilă în cauză şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. Cu alte cuvinte, criticile formulate cu privire la prevederile art. 518-521 din Codul de procedură civilă tind să demonstreze tot neconstituţionalitatea prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, neavând o individualitate de sine stătătoare. 30. Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 518-521 din Codul de procedură civilă va fi respinsă, ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Societatea Pastur - S.R.L. din comuna Nojorid, judeţul Bihor, şi de Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 8.599/271/C/2016 - R şi, respectiv, nr. 651/296/C/2017-R ale Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Petru Cichiroiu în Dosarul nr. 3.066/183/2015* al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, de Piraeus Bank România - S.A., Banca Comercială Română - S.A., Lucian Alin Ciulcu, Carmen Diana Ciulcu şi de Claudiu Viorel Ciucă în dosarele nr. 8.572/318/2015, nr. 11.013/225/2015, nr. 11.478/318/2015*, nr. 5.061/215/2016 şi nr. 687/63/2017* ale Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, de Societatea DA - S.R.L. din Vaslui în Dosarul nr. 31.703/197/2014 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în Dosarul nr. 67.810/301/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Alexandru-Cornel-Lucian Luncian şi Sultănica Luncian în Dosarul nr. 7.272/325/2017 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, de Elena Dumitrescu Pîrvu şi Manuel Laurenţiu Pîrvu în Dosarul nr. 6.633/302/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi de Olga Pleşa şi, respectiv, de Elisabeta Maria Mareş şi Lia Sima în dosarele nr. 386/257/2016 şi nr. 968/272/2016 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 518-521 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Pastur - S.R.L. din comuna Nojorid, judeţul Bihor, şi de Banca Comercială Română -S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 8.599/271/C/2016 - R şi, respectiv nr. 651/296/C/2017-R ale Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Petru Cichiroiu în Dosarul nr. 3.066/183/2015* al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, de Elena Dumitrescu Pîrvu şi Manuel Laurenţiu Pîrvu în Dosarul nr. 6.633/302/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, de Olga Pleşa şi, respectiv, de Elisabeta Maria Mareş şi Lia Sima în dosarele nr. 386/257/2016 şi nr. 968/272/2016 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
