Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Delia-Voica Blasiu şi Elena Maria Georgeta Belu în Dosarul nr. 4.611/328/2015 al Judecătoriei Turda şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 378D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 704D/2016, nr. 705D/2016 şi nr. 706D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi de lege, ridicată de Societatea Das Construcţii - S.R.L. din comuna Dumbrăviţa, judeţul Timiş, în dosarele nr. 1.946/220/2015, nr. 1.939/220/2015 şi nr. 1.950/220/2015 ale Judecătoriei Deta. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 704D/2016, nr. 705D/2016 şi nr. 706D/2016 la Dosarul nr. 378D/2016. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. 7. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 704D/2016, nr. 705D/2016 şi nr. 706D/2016 la Dosarul nr. 378D/2016, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 44 din Constituţie, întrucât acordă aceeaşi protecţie diferitelor tipuri de antecontracte de vânzare-cumpărare, cu condiţia ca valorificarea lor, în sensul transferului dreptului de proprietate, să fie supusă reglementării existente la momentul încheierii actului translativ de proprietate. Referitor la critica prin raportare la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, apreciază că este neîntemeiată, câtă vreme beneficiarul unei promisiuni de vânzare-cumpărare este titularul unui drept de creanţă, iar transferul proprietăţii se face la momentul încheierii contractului, moment la care trebuie stabilită şi legea aplicabilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin încheierile din 15 martie 2016 şi 25 aprilie 2016, pronunţate în dosarele nr. 4.611/328/2015, respectiv nr. 1.946/220/2015, nr. 1.939/220/2015 şi nr. 1.950/220/2015, Judecătoria Turda şi Judecătoria Deta au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului. Excepţia a fost ridicată de Delia-Voica Blasiu şi Elena Maria Georgeta Belu, respectiv Societatea Das Construcţii - S.R.L. din comuna Dumbrăviţa, judeţul Timiş, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor adresate instanţei în vederea pronunţării unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a unor terenuri. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că respingerea acţiunilor având ca obiect pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile instituite prin textul de lege criticat, îi creează promitentului-vânzător o situaţie mai avantajoasă, prin faptul că ar putea să refuze îndeplinirea obligaţiei asumate în temeiul antecontractului de vânzare, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi şi echivalează cu nerespectarea principiului de drept pacta sunt servanda. De asemenea, textul de lege criticat instituie un tratament juridic diferit între părţile antecontractelor de vânzare-cumpărare, după cum imobilele ce fac obiectul acestora sunt sau nu înscrise în cartea funciară, or acest element de diferenţiere nu reprezintă o justificare obiectivă şi raţională pentru instituirea tratamentului juridic diferit. Se susţine că există o discriminare între părţile antecontractelor de vânzare după cum acestea au ca obiect terenuri agricole extravilane, pe de o parte, sau alte bunuri imobile nereglementate de legea criticată, pe de altă parte. Se mai susţine că aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 unor antecontracte de vânzare încheiate anterior intrării sale în vigoare echivalează cu o aplicare retroactivă a acestuia. În ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, se arată că respingerea cererii de înscriere în cartea funciară, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de actul normativ criticat, este de natură să anuleze efectul unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul legii vechi, dacă la momentul cererii de intabulare nu sunt îndeplinite condiţiile Legii nr. 17/2014. Invocă în acest sens cele statuate în doctrină în legătură cu promisiunile unilaterale sau sinalagmatice de înstrăinare imobiliară, precum şi cu teoria drepturilor câştigate. Se mai susţine că se nesocotesc principiul securităţii juridice şi cerinţele de claritate şi previzibilitate ale legii, astfel cum acestea au fost nuanţate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Se mai arată că prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, care nu disting între înscrierea dreptului de proprietate întemeiat pe un act autentic notarial sau pe o hotărâre judecătorească, încalcă principiul previzibilităţii normei juridice şi caracterul irevocabil al hotărârii judecătoreşti. De asemenea, se arată că cerinţa ca imobilul să fie înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară, prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, contravine principiului clarităţii legii şi prin faptul că „nu determină noţiunea de înscriere în cartea funciară“, în sensul că nu precizează dacă înscrierea în cartea funciară a operat anterior dobândirii dreptului sau nu. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că textul de lege criticat ar trebui să se aplice doar antecontractelor încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. Totodată, se mai arată că exercitarea dreptului de preempţiune reglementat de actul normativ criticat în detrimentul promitentului-cumpărător ar duce inevitabil la golirea de conţinut a dreptului de creanţă născut în mod valabil în patrimoniul promitentului-cumpărător, în temeiul promisiunii de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 17/2014. Deşi, în mod formal, acesta este titularul unui drept de creanţă, nu se poate obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate de promitentul-vânzător, respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât însuşi debitorul, promitentul-vânzător, chiar dacă ar dori, nu îşi mai poate executa obligaţia, fiind constrâns să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu o altă persoană decât promitentul-cumpărător, mai exact cu preemptorul. Cu alte cuvinte, nu mai poate avea loc o executare voluntară a obligaţiilor generate de antecontract, în condiţiile în care nu sunt posibile nici executarea silită în natură şi nici executarea prin echivalent. 11. Judecătoria Turda consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat este o normă de procedură, ce reglementează condiţiile de admisibilitate ale cererilor de chemare în judecată. În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, precizează că acesta vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni, nu şi identitatea de tratament juridic în ceea ce priveşte aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. 12. Judecătoria Deta apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 referitor la obligaţiile asumate în temeiul unui antecontract de vânzare-cumpărare. Arată că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 17/2014 nu vizează valabilitatea antecontractului, situaţie în care este incident principiul tempus regit actum, respectiv condiţiile de valabilitate ale antecontractului urmează a fi analizate prin prisma dispoziţiilor legale în vigoare la momentul încheierii acestuia. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că transferul dreptului de proprietate se realizează în baza hotărârii judecătoreşti definitive care are un efect constitutiv, nu în baza antecontractului, în temeiul căruia s-a născut doar o obligaţie de a face, deci un drept de creanţă, iar nu un drept real. Hotărârea judecătorească de validare a antecontractului nu recunoaşte un drept de proprietate preexistent al reclamantului, ci transferă un drept de proprietate din patrimoniul pârâtului în patrimoniul reclamantului, ca urmare a admiterii acţiunii în realizare exercitate de către reclamant. Condiţiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate sunt, aşadar, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014, norma criticată stabilind în sarcina instanţei de judecată obligaţia verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic. Invocă cele statuate în acest sens prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 755 din 16 decembrie 2014, nr. 38 din 3 februarie 2015 şi nr. 83 din 26 februarie 2015. 15. Avocatul Poporului apreciază, în cuprinsul punctului de vedere transmis în Dosarul nr. 378D/2016, că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, motiv pentru care nu se poate pune în discuţie nesocotirea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât textul de lege criticat vizează doar condiţiile privind transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole situate în extravilan, după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. Cât priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se apreciază că situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare: - Art. 5: "(1) În toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară.(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege." 19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) privind principiul securităţii raporturilor juridice, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi alin. (2) referitor la preeminenţa legii, art. 44 alin. (1) din Constituţie referitor la garantarea dreptului de proprietate, art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie şi în art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 17/2014 statuează că înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Codul civil şi a dreptului de preempţiune al coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini, precum şi al statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului, în această ordine, la preţ şi în condiţii egale [art. 4 alin. (1) din Legea nr. 17/2014], precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din lege. În aceste condiţii, în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole extravilane, se creează în sarcina vânzătorilor şi a cumpărătorilor obligaţia de a respecta cadrul legal în vigoare la data transferului dreptului de proprietate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 19 martie 2015, paragrafele 23 şi 24 şi Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 7 martie 2017, paragraful 18). 21. Potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014 (privind existenţa avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naţionale şi de Ministerul Culturii şi a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempţiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale), iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară. Totodată, potrivit art. 16 din lege, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 68/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, „Înstrăinarea prin vânzare-cumpărare a terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempţiune, potrivit art. 4, sau fără obţinerea avizelor prevăzute la art. 3 şi 9 este interzisă şi se sancţionează cu nulitatea relativă.“ 22. În legătură cu susţinerile referitoare la faptul că aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 unor antecontracte de vânzare încheiate anterior intrării sale în vigoare ar echivala cu o aplicare retroactivă a acestuia, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015, paragrafele 25 şi 26 şi Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, paragrafele 19-21, a statuat că aplicarea prevederilor Legii nr. 17/2014, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare este în concordanţă cu principiul activităţii legii civile. Întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că legea nu retroactivează, ci vizează doar condiţiile privind transferul dreptului de proprietate a terenurilor agricole situate în extravilan după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014. 23. De asemenea, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 20, Curtea a statuat că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină locul acordului de voinţă nerealizat. Cu alte cuvinte, valabilitatea antecontractului de vânzare este supusă legii în vigoare la data încheierii sale, iar efectul specific al acestuia, referitor la transmiterea în viitor a dreptului de proprietate, respectiv la momentul încheierii contractului de vânzare, este supus legii în vigoare la data încheierii acestui din urmă contract. Aşadar, îndeplinirea condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunţarea hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum. Totodată, prin Decizia nr. 83 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 196 din 24 martie 2015, paragraful 22, Curtea a reţinut că art. 5 din Legea nr. 17/2014 stabileşte atribuţiile de natură procedurală ale instanţei de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condiţiilor de validitate ale antecontractului, şi condiţiile reglementate de art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, după caz. Aşadar, de aplicare imediată în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014 sunt condiţiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate, art. 5 stabilind în sarcina instanţei de judecată obligaţia verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic. 24. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la faptul că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 permit promitentului-vânzător să refuze îndeplinirea procedurii instituite prin Legea nr. 17/2014, prin nerespectarea principiului de drept pacta sunt servanda, ceea ce îi creează acestuia o situaţie mai avantajoasă, refuzul acestuia echivalând cu neîndeplinirea obligaţiei asumate în temeiul antecontractului de vânzare, prin Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, paragrafele 25 şi 26, precitată, Curtea a răspuns unor critici de neconstituţionalitate similare, statuând că promitentul-cumpărător poate să se adreseze instanţei, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare, în temeiul art. 1.669 din Codul civil, şi să obţină obligarea promitentului-vânzător la efectuarea formalităţilor de înscriere a terenului în cartea funciară şi la rolul fiscal. Curtea Constituţională a observat, de asemenea, că, prin Decizia nr. 24 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că instanţa de judecată poate dispune îndeplinirea formalităţilor în vederea obţinerii avizelor prevăzute la art. 3 şi 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, de la autorităţile competente şi parcurgerii procedurii privind respectarea dreptului de preempţiune prevăzut de art. 4 din acelaşi act normativ, în cursul judecăţii. 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. Curtea observă, totodată, că, în cauza de faţă, se mai susţine că prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 contravin principiului clarităţii legii prin faptul că „nu determină noţiunea de înscriere în cartea funciară“, în sensul că nu precizează dacă înscrierea în cartea funciară a operat anterior dobândirii dreptului sau nu. Curtea apreciază că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate, analiza lor implicând, în concret, determinarea modului de interpretare a textului de lege la raportul juridic dedus judecăţii, aspect ce intră în competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. 27. Autorii excepţiei mai susţin neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 prin raportare la principiul egalităţii în drepturi, arătând că textul de lege criticat instituie un tratament juridic diferit între părţile unui antecontract de vânzare a unui imobil înscris în cartea funciară, pe de o parte, şi părţile unui antecontract de vânzare a unui imobil neînscris în cartea funciară, pe de altă parte, element de diferenţiere care nu reprezintă o justificare obiectivă şi raţională pentru instituirea tratamentului juridic diferit. De asemenea, nici obiectul diferit al antecontractului de vânzare, respectiv teren agricol extravilan sau alte categorii de imobile nu reprezintă, în opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, un criteriu obiectiv şi raţional pentru instituirea unui regim juridic diferit aplicabil acestor două categorii de antecontracte de vânzare. 28. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, sau Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). 29. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea reţine că elementele de diferenţiere a regimului juridic aplicabil în speţă, şi anume înscrierea în cartea funciară şi, respectiv, obiectul diferit al antecontractului de vânzare, îndeplinesc în mod obiectiv criteriile evidenţiate în jurisprudenţa constituţională referitoare la coordonatele principiului egalităţii în drepturi, astfel încât este justificată instituirea unui tratament juridic distinct, corespunzător unor situaţii ce diferă în mod obiectiv. 30. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014, autorii excepţiei susţin că respingerea cererii de înscriere în cartea funciară, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de actul normativ criticat, este de natură să anuleze efectul unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în temeiul legii vechi, dacă la momentul cererii de intabulare nu sunt îndeplinite condiţiile Legii nr. 17/2014, aspect ce contravine principiului securităţii juridice, astfel cum acesta derivă din dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie şi nu corespunde cerinţelor de claritate şi previzibilitate a legii, astfel cum acestea au fost nuanţate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 31. Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că, aşa cum reiese din dosarul cauzei, autorii excepţiei nu se află într-o asemenea situaţie, solicitându-se tocmai pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare în cadrul litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată, ocazie cu care a fost invocată şi excepţia de neconstituţionalitate. De altfel, în susţinerea criticii de neconstituţionalitate se arată chiar faptul că „prin antecontractul de vânzare a fost câştigat dreptul de a cere pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract“. 32. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate mai susţin că prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 nu disting între înscrierea dreptului de proprietate întemeiat pe un act autentic notarial sau pe o hotărâre judecătorească, fiind încălcate în acest mod principiul previzibilităţii normei juridice şi caracterul irevocabil al hotărârii judecătoreşti. În legătură cu aceste susţineri, Curtea observă că, anterior pronunţării încheierilor de sesizare în vederea exercitării controlului de constituţionalitate, prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 au dobândit o nouă redactare, prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, în prezent legea statuând că „(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege“. Aşadar, a fost modificat esenţial textul iniţial, potrivit căruia „cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege“, prevedere care sugera ideea că o hotărâre judecătorească poate fi cenzurată de către registratorul de carte funciară. În legătură cu acest aspect, prin Decizia nr. 572 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 4 noiembrie 2016, paragraful 21, Curtea a statuat că este evident că o hotărâre judecătorească nu poate fi cenzurată de către registratorul de carte funciară. 33. În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cărora modalitatea de reglementare a condiţiilor de admisibilitate a acţiunii având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare restrânge dreptul de creanţă al promitentului-cumpărător, ceea ce echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 670 din 17 noiembrie 2016, paragraful 22, Curtea a reţinut că problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate asupra bunului imobil ce face obiectul promisiunii de vânzare nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior (a se vedea, în acest sens, şi deciziile nr. 36 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, şi nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012). Or, autorii excepţiei de neconstituţionalitate se află în această ipoteză, întrucât promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate. 34. În fine, în ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale. 35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Delia-Voica Blasiu şi Elena Maria Georgeta Belu în Dosarul nr. 4.611/328/2015 al Judecătoriei Turda şi de Societatea Das Construcţii - S.R.L. din comuna Dumbrăviţa, judeţul Timiş, în dosarele nr. 1.946/220/2015, nr. 1.939/220/2015 şi nr. 1.950/220/2015 ale Judecătoriei Deta şi constată că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Turda şi Judecătoriei Deta şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 iunie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
