Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată de Societatea MSA Protect Construcţii - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.825/256/2019 al Judecătoriei Medgidia şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.287D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 din Legea fundamentală, arată că dreptul de proprietate se exercită în condiţiile legii, iar stabilirea caracterului inalienabil al bunurilor intrate în mod legal în proprietatea cultelor nu înlătură posibilitatea declarării nulităţii absolute a actelor de dobândire, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv Deciziei nr. 686 din 20 mai 2010. Stabilirea caracterului insesizabil şi imprescriptibil al acestor bunuri reprezintă garanţia stabilităţii unităţilor de cult. Totodată, dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 73 alin. (3) lit. s) din Constituţie, întrucât nu se reglementează regimul general al unor bunuri, ci situaţia particulară a unor bunuri care aparţin unităţilor de cult. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 8 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.825/256/2019, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea MSA Protect Construcţii - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate împotriva unui proces-verbal emis de biroul unui executor judecătoresc, prin care autoarei excepţiei i se opune un regim special, de bun sacru, al bunului urmărit silit - teren şi clădire/- biserică. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, potrivit cărora printr-un statut al unei persoane juridice de drept privat (chiar şi de utilitate publică) poate fi stabilit caracterul de bun inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al unor bunuri (mobile sau imobile), sunt neconstituţionale. 6. Se menţionează că, redactarea art. 173 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române dă posibilitatea Bisericii Ortodoxe Române, prin folosirea acronimului „etc.“ în cuprinsul enumerărilor pe care le face, de a declara ca fiind sacru orice bun (mobil sau imobil), cu condiţia de a fi sfinţit sau binecuvântat. 7. Se apreciază că terenurile din domeniul public al statului pot fi inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, în timp ce imobilele proprietate privată nu pot dobândi aceleaşi atribute, întrucât se încalcă prevederile Constituţiei. Activităţile de utilitate publică pe care le desfăşoară cultele religioase nu schimbă caracterul acestora de organisme private, iar, în activitatea lor, fiecare subiect de drept trebuie să respecte legile statului român, şi nu doar actele elaborate de propriile structuri. 8. Se consideră că a recunoaşte dreptul unor entităţi private, cu statut de utilitate publică, de a declara prin statut şi de a avea bunuri proprii cu un regim juridic identic cu cel al bunurilor din domeniul public al statului încalcă atât cadrul legislativ existent, cât şi interesul general al societăţii. Dacă s-ar aprecia că printr-un statut al unei persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, poate fi stabilit caracterul inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al unor bunuri (mobile sau imobile) s-ar încălca prevederile Constituţiei. A garanta o protecţie sporită numai acelor bunuri considerate ca având o mare importanţă pentru desfăşurarea activităţilor specifice cultului, bunuri incluse în categoria celor denumite „bunuri sacre“, apare ca fiind rezonabil, dar lăsarea acestei protecţii la dispoziţia tradiţiilor şi a practicilor fiecărui cult poate determina apariţia unei situaţii care creează grave prejudicii terţilor şi perturbă securitatea relaţiilor sociale. 9. Ca atare, prin sintagma „stabilite conform statutelor proprii“, prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489/2006, se recunoaşte dreptul cultelor religioase de a reglementa, prin statute proprii, regimul general al proprietăţii, ceea ce contravine art. 73 din Constituţie. 10. În final, referitor la incidenţa în cauză a dispoziţiilor de lege criticate, autoarea excepţiei precizează că nu îşi poate recupera creanţa stabilită de instanţele judecătoreşti, întrucât i se opune un regim special al bunurilor urmărite silit în dosarul de executare, intimata având posibilitatea de a „sfinţi“ sau „binecuvânta“ bunurile sale, acestea devenind astfel inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. 11. Judecătoria Medgidia apreciază că se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, întrucât dispoziţiile de lege criticate nu pot fi interpretate în sensul că un anumit cult religios îşi poate apropria orice bun în considerarea prevederilor propriului statut, încălcând ordinea juridică a statului, doar pentru că printr-un act normativ a obţinut calitatea de cult recunoscut de stat şi poate să confere acestuia caracterul de bun sacru şi mai departe, de bun insesizabil şi imprescriptibil. În acest sens, instanţa reţine că dobândirea unor astfel de atribute ale bunurilor este strâns legată de condiţia ca bunurile să fie dobândite cu titlu, deci intrate în mod legal în patrimoniul unui cult, pentru ca ulterior acestea să urmeze regimul de dispoziţie prevăzut de condiţiile statutare şi să fie incluse în sfera bunurilor sacre sau nu, potrivit destinaţiei stabilite la nivelul cultului. Prin art. 29 alin. (3) şi (5) din Constituţie statul se delimitează de organizarea şi funcţionarea cultelor recunoscute, iar prin dispoziţiile Legii nr. 489/2006 afirmă dreptul acestora de a determina caracterul sacru al bunurilor care deservesc practicarea lui. Ca atare, dacă statutul unui cult nu conferă unui anumit bun natura de bun sacru, statul nu intervine şi nu legiferează, statuând contrariul, iar dacă statutul cultului relevă o atare natură, atrage în consecinţă protecţia statului în condiţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 289/2006, fără să atragă încălcarea dispoziţiilor constituţionale în sensul invocat de către contestatoare. Reglementarea cuprinsă în dispoziţiile legale criticate rezidă din recunoaşterea interesului public general al activităţilor desfăşurate de cultele recunoscute de lege, în acelaşi sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că existenţa autonomă a comunităţilor religioase este indispensabilă într-o societate democratică şi constituie o problemă esenţială în protecţia libertăţii religioase garantate de prevederile art. 9 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Cauza Hasan şi Chaush împotriva Bulgariei). 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014, având următorul cuprins: „Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult.“ 16. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 73 referitor la categoriile de legi. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul statuează cu privire la bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, prevăzând că sunt insesizabile şi imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice fiecărui cult. 18. Sintetizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât printr-un statut al unei persoane juridice de drept privat, chiar şi de utilitate publică, nu poate fi stabilit caracterul inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al unor bunuri mobile sau imobile. Or, se observă că dispoziţiile criticate stabilesc caracterul de bun insesizabil şi imprescriptibil al unui bun sacru. Aşadar, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează calificarea unui bun ca fiind sau nu un bun sacru. 19. Având în vedere aceste critici, Curtea reţine că interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii situaţiei de fapt concrete din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 20. În consecinţă, problema de drept invocată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale - referitoare la stabilirea caracterului de bun sacru şi, ulterior, consecinţă a acestui caracter, conferirea atributelor de bun insesizabil şi imprescriptibil - este în realitate una de interpretare şi de aplicare a normelor de lege aplicabile cazului concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. În cazul în care practica judiciară vădeşte o interpretare neunitară, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), atribuie Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. 21. Având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489/2006, astfel cum este formulată, este inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată de Societatea MSA Protect Construcţii - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.825/256/2019 al Judecătoriei Medgidia. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Medgidia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
