Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Ghiţă în Dosarul nr. 12.175/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.779D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.134D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă prin raportare la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din acelaşi cod, excepţie ridicată de Mihai Adrian Bărbieru, Bogdan Moise şi Constantin Gangan în Dosarul nr. 25/105/2019 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.134D/2019 la Dosarul nr. 1.779D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 173 din 24 martie 2022, Decizia nr. 476 din 8 iulie 2021 sau Decizia nr. 185 din 16 martie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Decizia civilă nr. 1.943 din 14 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.175/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Ghiţă în cadrul soluţionării unei contestaţii în anulare. 8. Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 25/105/2019, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă prin raportare la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din acelaşi cod, excepţie ridicată de Mihai Adrian Bărbieru, Bogdan Moise şi Constantin Gangan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate exclud de la posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare împotriva hotărârilor definitive pronunţate de instanţe de apel situaţia în care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen. Această limitare a aplicabilităţii contestaţiei în anulare transformă accesul liber la justiţie într-un drept teoretic şi iluzoriu. În susţinerea excepţiei se invocă Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2017, prin care Curtea a avut în vedere jurisprudenţa sa potrivit căreia denaturarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare şi aplicare eronată a acestora de către instanţele judecătoreşti sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispoziţiile de lege, poate determina neconstituţionalitatea unei reglementări. Curtea a considerat că are competenţa de a elimina viciul de neconstituţionalitate astfel creat, esenţială în asemenea situaţii fiind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor persoanelor, precum şi a supremaţiei Constituţiei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013 şi Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015). 10. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece exclud în mod nejustificat motivul de contestaţie prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă, permiţând însă ca deciziile din apel care nu mai sunt supuse recursului să poată fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 12. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.779D/2019, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Caracterul ordinar şi devolutiv al apelului determină posibilitatea legală a oricărei părţi să utilizeze această cale de atac pentru orice motiv de fapt sau de drept, precum şi pentru oricare dintre motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii, respectiv deciziile nr. 57 şi nr. 58 din 13 februarie 2018. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 503 alin. (3), respectiv ale art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă prin raportare la art. 503 alin. (2) pct. 3 din acelaşi cod. Însă, având în vedere critica de neconstituţionalitate formulată referitoare la imposibilitatea exercitării căii de atac extraordinare şi asupra hotărârilor instanţei de apel, care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, atunci când această instanţă, respingând apelul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele invocate de apelant în termen, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“ 18. Dispoziţiile art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: "1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză." 19. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018 şi în prezent au următorul cuprins: „Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.“ 20. Însă, având în vedere dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă potrivit cărora „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul“, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, instanţa constituţională, faţă de data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv anul 2017, este competentă să analizeze prevederile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, întrucât acestea continuă să producă efecte juridice în cauza concretă dedusă judecăţii. 21. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare cu cele formulate în prezenta cauză, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 66 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 10 aprilie 2020, Decizia nr. 185 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 31 mai 2021, sau Decizia nr. 476 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1067 din 8 noiembrie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 23. Curtea a reţinut, în esenţă, că legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat accesul liber la justiţie, a fortiori o atare concluzie impunându-se atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. Prin urmare, stabilitatea hotărârilor judecătoreşti este condiţionată de pronunţarea lor în condiţiile legii, iar finalitatea contestaţiei în anulare este tocmai aceea de a se remedia neregularităţile privind competenţa şi procedura de judecată prevăzute de lege. 24. Aşa fiind, Curtea a învederat faptul că apelul este o cale de atac ordinară şi devolutivă - prin care se rejudecă în fond cauza -, spre deosebire de recurs, care are caracter nedevolutiv în configuraţia actualului Cod de procedură civilă. Totodată, apelul poate fi formulat pentru orice motiv de fapt şi de drept. Fiind o cale de atac ordinară, legea nu stabileşte în mod expres motivele pentru exercitarea apelului şi, prin urmare, acesta poate fi formulat pentru orice motiv de netemeinicie sau de nelegalitate a hotărârii atacate, precum şi pentru oricare dintre motivele pe care legea le prevede pentru exercitarea căilor extraordinare de atac. Ca atare, lipsa posibilităţii de a exercita contestaţia în anulare pentru omisiunea instanţei de apel de a cerceta „un motiv de casare“ este o consecinţă firească a caracterului ordinar şi devolutiv al apelului, fără a aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii şi accesului liber la justiţie. 25. De altfel, prin Decizia nr. 828 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 5 aprilie 2019, paragraful 18, Curtea a statuat că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele asemenea, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa ori principiilor şi textelor constituţionale de referinţă. 26. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 12 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Beles şi alţii împotriva Cehiei, paragraful 61, prin care instanţa de la Strasbourg a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se pretează la limitări implicit admise, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de apreciere. 27. Totodată, Curtea a reţinut că modificarea dispoziţiilor legale criticate prin Legea nr. 310/2018, în sensul că enumerarea de la art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă include şi pct. 3 al art. 503 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu reprezintă, în sine, un temei care să ridice problema unei eventuale modificări a jurisprudenţei constante a Curţii, întrucât această jurisprudenţă nu poate fi înţeleasă decât în sensul că soluţia legislativă constatată ca fiind constituţională se situează în marja de apreciere de care legiuitorul primar se bucură în reglementarea contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac, în particular, a hotărârilor împotriva cărora poate fi exercitată, precum şi a motivelor pentru care poate fi formulată. În acest sens sunt, de altfel, dispoziţiile art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi cele ale art. 129, care prevăd că, „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, norme constituţionale care atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac. 28. Pentru toate aceste motive, prin jurisprudenţa precitată, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea art. 16 şi 21 din Constituţie, reglementarea legală criticată constituind, totodată, o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces, aceasta nefiind de natură să îngrădească drepturi consacrate constituţional, respectiv dreptul la un proces echitabil prin prisma egalităţii armelor sau egalitatea în drepturi a cetăţenilor. 29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 30. Deoarece nu a fost constatată încălcarea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Ghiţă în Dosarul nr. 12.175/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi de Mihai Adrian Bărbieru, Bogdan Moise şi Constantin Gangan în Dosarul nr. 25/105/2019 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
