Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea şi Silvia Bănică în Dosarul nr. 9.013/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 568D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Corina Popescu, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. De asemenea, se prezintă, pentru Societatea Bucur Obor - S.A. din Bucureşti, domnul avocat Călin Dobre, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează Curţii Constituţionale că partea Societatea Bucur Obor - S.A. din Bucureşti a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care susţine, cu titlu prealabil, că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă, atât din perspectiva condiţiei impuse de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la legătura cu cauza a textului de lege supus controlului de constituţionalitate, cât şi sub aspectul respectării competenţei exclusive a instanţei judecătoreşti în ceea ce priveşte soluţionarea fondului litigiului. În continuare, argumentează neconstituţionalitatea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă prin prisma art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, arătând, în esenţă, că este afectat principiul securităţii juridice, în măsura în care textul de lege criticat se interpretează în sensul că nu se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive care încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor unei alte hotărâri judecătoreşti definitive. 5. Reprezentatul părţii Societatea Bucur Obor - S.A. din Bucureşti solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că revizuirea este o cale extraordinară de atac, pentru care legiuitorul a impus o serie de condiţii stricte, printre care aceea ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost analizată de către prima instanţă, condiţie care nu este în dezacord cu niciuna dintre dispoziţiile constituţionale invocate. Arată că principiul securităţii juridice este încălcat, ca urmare a nesocotirii autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive, atunci când există o contrarietate de dispozitive, iar nu atunci când contrarietatea ar viza anumite considerente dintr-o altă hotărâre a unei alte instanţe, cu privire la care nu există o identitate de părţi, obiect şi cauză, dar despre care una dintre părţi apreciază că s-ar aplica şi într-o altă cauză. 6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile de lege criticate sunt conforme dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii acesteia. Menţionează că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra textului de lege supus controlului de constituţionalitate în cauza de faţă, constatând constituţionalitatea acestuia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Decizia civilă nr. 510 din 14 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.013/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea şi Silvia Bănică într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate într-un proces referitor la constatarea nulităţii absolute a unei hotărâri a Adunării generale a acţionarilor Societăţii Bucur Obor - S.A. din Bucureşti. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă urmăreşte protejarea autorităţii de lucru judecat, iar în actuala reglementare legiuitorul a recunoscut expres, prin art. 430 din Codul de procedură civilă, autoritatea de lucru judecat atât a dispozitivului hotărârii, cât şi a considerentelor pe care se sprijină acesta, inclusiv a celor prin care se rezolvă o chestiune litigioasă. Se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional în măsura în care se interpretează că revizuirea ar fi admisibilă doar în cazul încălcării autorităţii de lucru judecat a dispozitivului hotărârii primei instanţe, iar nu şi a considerentelor hotărârii primei instanţe prin care se rezolvă o chestiune litigioasă. Totodată, se susţine că textul criticat ar fi neconstituţional în măsura în care se interpretează în sensul că revizuirea întemeiată pe aceste dispoziţii legale ar fi admisibilă doar dacă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri nu a fost invocată deloc în faţa celei de-a doua instanţe sau, dacă a fost invocată, instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia şi că ar fi inadmisibilă atunci când autoritatea de lucru judecat a fost invocată şi a fost respinsă de instanţă. În opinia autorilor excepţiei, s-ar aduce astfel o gravă atingere ordinii de drept şi securităţii raporturilor juridice deja stabilite definitiv între părţi prin rezolvarea unor chestiuni litigioase care au intrat sub efectul puterii de lucru judecat şi, totodată, ar echivala cu o împiedicare a realizării actului de justiţie prin intermediul instanţelor de judecată, care sunt chemate să analizeze respectarea sau nerespectarea principiului autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri judecătoreşti, atât în privinţa dispozitivului, cât şi în privinţa considerentelor. Se mai arată că revizuirea a fost instituită ca remediu procesual tocmai pentru a se asigura evitarea oricărei erori judiciare care ar putea duce la încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti, indiferent de modul în care s-ar ajunge la această încălcare: fie nepronunţarea, fie pronunţarea greşită de către instanţă asupra autorităţii de lucru judecat invocate. Or, de vreme ce legiuitorul a prevăzut posibilitatea revizuirii hotărârii care încalcă autoritatea de lucru judecat, în lipsa oricărei prevederi contrare, este evident că admisibilitatea revizuirii hotărârii nu vizează doar situaţia în care instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat, ci şi situaţia în care instanţa s-a pronunţat asupra acesteia, fiind obligatoriu a se verifica dacă soluţia reprezintă sau nu o gravă eroare de judecată, pentru a preîntâmpina ca hotărârea pronunţată să dobândească nelegal autoritate de lucru judecat. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând, în esenţă, că, potrivit art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de revizuire poate doar anula cea din urmă hotărâre, spre deosebire de celelalte cazuri de revizuire în care poate schimba în tot sau în parte hotărârea. Prin urmare, legiuitorul a avut în vedere efectul extinctiv al autorităţii de lucru judecat, iar nu efectul pozitiv, dorit de revizuenţi. Totodată, arată că, spre deosebire de apel şi recurs, revizuirea este o cale de atac de retractare, prin care nu se poate tinde la efectuarea unui nou control judiciar în cauză, ci doar la reanalizarea cauzei din perspectiva unor elemente ce nu au fost avute în vedere de către judecător. Or, interpretarea dorită de revizuenţi ar presupune ca prin revizuire să se realizeze un control al modului de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat de către instanţa a cărei hotărâre este atacată, ceea ce este incompatibil cu natura acestei căi de atac. Odată ce printr-o hotărâre definitivă se soluţionează, în tot sau în parte, chiar şi o excepţie procesuală sau un alt incident, această soluţie se bucură de autoritate de lucru judecat conform art. 430 alin. (1) din Codul de procedură civilă şi nu mai poate fi pusă în discuţie în faţa unei alte instanţe. Prin urmare, pentru a fi incident cazul de revizuire invocat, este necesar ca excepţia să nu fi fost invocată în faţa primei instanţe ori, dacă a fost, să nu fi fost analizată de aceasta. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât în cauză se pune în discuţie interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, ceea ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor părţilor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;“. 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind caracterul de stat de drept al statului român şi principiul legalităţii şi ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare, în acest sens putând fi menţionate Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020 (paragrafele 17 şi 18), sau Decizia nr. 346 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 19 noiembrie 2020 (paragrafele 16 şi 17). Astfel, referitor la criticile de neconstituţionalitate privitoare la imposibilitatea de a utiliza calea de atac a revizuirii în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă atunci când nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile definitive potrivnice, Curtea a observat că art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii. 17. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. 18. Curtea a mai reţinut că art. 461 alin. (2) din acelaşi cod reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluţia pronunţată de instanţă în cazul încuviinţării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri şi, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare. 19. În ceea ce priveşte considerentele prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (aşa-numitele considerente decizorii), Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată prin deciziile menţionate şi considerentele pe care aceasta se sprijină îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. Sub aspectul susţinerii referitoare la admisibilitatea revizuirii hotărârii în situaţia în care în cauză a fost deja ridicată excepţia autorităţii de lucru judecat, iar instanţa s-a pronunţat asupra acesteia, dar a respins-o, Curtea apreciază că aceasta nu se poate constitui într-o critică de neconstituţionalitate, ci reprezintă o problemă de aplicare a legii la cauză, revenind instanţei învestite cu judecarea acesteia să verifice dacă o astfel de soluţie reprezintă sau nu o gravă eroare de judecată, aşa cum afirmă autoarele excepţiei. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gelu Manea, Carmen Manea şi Silvia Bănică în Dosarul nr. 9.013/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi constată că prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
