Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexei Căşuneanu în Dosarul nr. 50/45/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.651D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.219D/2019, nr. 2.780D/2019 şi nr. 2.922D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nela Gheorghe în Dosarul nr. 2.876/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, de Dan-Sebastian Dârvăreanu şi Cezar-Dumitru Dârvăreanu în Dosarul nr. 1.249/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi de Uniunea Scriitorilor din România în Dosarul nr. 19.897/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. 4. La apelul nominal răspunde pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.922D/2019 doamna avocat Simona Boroş, din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dovada îndeplinirii procedurii de citare a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 2.219D/2019 s-a întors la dosar cu menţiunea „destinatar mutat“. Instanţa judecătorească în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a comunicat că până la data soluţionării dosarului nu au fost depuse informaţii cu privire la schimbarea de domiciliu. În aceste condiţii au fost aplicate dispoziţiile art. 172 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale referitoare la schimbarea domiciliului uneia dintre părţi în timpul judecăţii. 6. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că la Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.219D/2019 autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus o cerere de renunţare la judecată. 7. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra incidentului procedural învederat, solicită respingerea cererii, arătând că, odată învestită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea urmează să se pronunţe asupra acesteia. 8. Curtea, deliberând, respinge cererea de renunţare la judecată în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia nu sunt aplicabile „[...] dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la [...] stingerea procesului [...]“. Excepţia de neconstituţionalitate este una de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Constituţiei, iar soluţionarea acesteia este de interes general. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o, cu consecinţa că aceasta nu poate renunţa la soluţionarea excepţiei. 9. În continuare, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul părţii prezente pune concluzii de conexare a cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura propusă. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.219D/2019, nr. 2.780D/2019 şi nr. 2.922D/2019 la Dosarul nr. 1.651D/2019, care a fost primul înregistrat. 10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. Susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. În acest sens, arată că revizuirea, pentru încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este admisibilă, aspect ce rezultă şi din cuprinsul art. 513 alin. (6) din Codul de procedură civilă, care reglementează două situaţii diferite pentru ipoteza în care se admite cererea de revizuire întemeiată pe încălcarea autorităţii de lucru judecat, respectiv este vorba despre anularea hotărârii judecătoreşti atunci când se constată încălcarea efectului negativ al autorităţii de lucru judecat sau despre anularea cu trimitere spre rejudecare atunci când se constată încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat. 11. Mai arată că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat se află în legătură cu considerentele hotărârii judecătoreşti, iar în autoritatea de lucru judecat intră atât considerentele decisive, cât şi cele decizorii. Astfel, pentru a putea anula o hotărâre atunci când încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, este necesar să se cunoască considerentele celei din urmă hotărâri. Astfel partea poate formula revizuire de la momentul la care se cunosc considerentele celei din urmă hotărâri. 12. În fine, mai susţine că au fost formulate numeroase excepţii de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile legale criticate, ceea ce poate fi calificat drept un element de noutate sub aspectul evaluării stării de constituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în precedent, spre exemplu, prin Decizia nr. 17 din 17 ianuarie 2017. 13. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentaţiei instanţei judecătoreşti care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 14. Prin Încheierea din 17 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 50/45/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Alexei Căşuneanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva deciziei civile prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire. 15. Prin Încheierea din 3 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.876/1/2018/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nela Gheorghe într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva deciziei civile prin care a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire. 16. Prin Încheierea din 19 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.249/1/2019/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan-Sebastian Dârvăreanu şi Cezar-Dumitru Dârvăreanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. 17. Prin Încheierea din 30 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 19.897/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Uniunea Scriitorilor din România într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. 18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât termenul impus de legiuitor - care începe să curgă, potrivit textului de lege criticat, de la data pronunţării ultimei hotărâri - nu ar permite să fie supusă controlului judiciar pe calea revizuirii acea hotărâre, deşi încalcă autoritatea de lucru judecat a altei hotărâri. Se arată că, la momentul pronunţării, motivarea este necunoscută, iar redactarea hotărârii poate întârzia peste termenul de recomandare de 30 de zile stabilit în acest sens. Astfel, este imposibilă exercitarea căii de atac a revizuirii în termenul de o lună de la pronunţarea instanţei în cadrul ultimei proceduri, rezonabil fiind ca acest termen să se calculeze de la data comunicării ultimei hotărâri. 19. Aşadar, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd că termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, şi nu de la data comunicării ultimei hotărâri, în condiţiile în care nu se cunosc considerentele pe care se sprijină hotărârea şi în care noile dispoziţii procesual civile prevăd autoritatea de lucru judecat şi pentru considerente. Prin urmare, elementul esenţial în determinarea momentului de la care se socoteşte termenul de o lună în care se poate exercita revizuirea este acela al cunoaşterii înscrisului lato sensu. 20. Se mai arată că dispoziţiile legale criticate creează un tratament discriminatoriu raportat la momentul de la care justiţiabilii pot formula cererea de revizuire, în funcţie de motivul acesteia. Potrivit art. 511 din Codul de procedură civilă, momentul de la care începe să curgă termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii este momentul de la care partea interesată cunoaşte fie conţinutul hotărârii [art. 509 alin. (1) pct. 1, 3, 4, 6 şi 7 din cod], fie momentul cunoaşterii înscrisului doveditor [art. 509 alin. (1) pct. 5 din cod] sau al cunoaşterii încetării împiedicării [art. 509 alin. (1) pct. 9 din cod]. Or, pentru motivul revizuirii reglementat de dispoziţiile legale criticate nu există niciun criteriu obiectiv şi rezonabil pentru justificarea socotirii termenului de o lună de la un alt moment decât cel prevăzut pentru celelalte motive de revizuire, respectiv de la momentul cunoaşterii ultimei decizii, ceea ce presupune comunicarea ultimei decizii. 21. Se mai susţine că dispoziţiile legale criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. 22. Prin urmare, autorii excepţiei arată că dreptul la o cale de atac efectivă este înlăturat prin suprimarea dreptului de a formula revizuire întemeiată pe încălcarea autorităţii de lucru judecat a considerentelor, întrucât nu se cunoaşte motivarea ultimei decizii care a condus la încălcarea considerentelor primei decizii. 23. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.651D/2019, apreciază că dispoziţiile legale criticate nu limitează condiţiile de acces la o instanţă, nu sunt de natură a restrânge drepturi fundamentale, au suficientă precizie şi previzibilitate, astfel că nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nu instituie discriminări şi nu contravin principiului egalităţii de tratament între subiectele de drept, în condiţiile în care Curtea Constituţională a statuat că este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce reiese şi din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. 24. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 2.219D/2019, apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată. 25. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 2.780D/2019, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 26. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 2.922D/2019, apreciază că dispoziţiile legale criticate ar putea ridica probleme de constituţionalitate raportat la momentul de la care începe să curgă termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă. 27. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 29. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 30. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.“ 31. Art. 509 alin. (1) pct. 8, la care face referire textul de lege criticat, consacră posibilitatea revizuirii unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. 32. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind dreptul de acces liber la justiţie astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi a art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 33. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 823 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 martie 2022, a examinat dispoziţiile legale prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză şi a constatat constituţionalitatea acestora. 34. Invocând jurisprudenţa sa în materie (Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, paragrafele 17-19, Decizia nr. 495 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 20 octombrie 2020, paragrafele 19-22, Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020, paragrafele 16-20, sau Decizia nr. 366 din 3 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 iulie 2021), Curtea a reţinut că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, în redactarea pe care textul o avea la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În prezent, prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018, legiuitorul a modificat art. 513 alin. (4) din cod şi a consacrat în mod expres soluţia potrivit căreia, în cazul hotărârilor potrivnice, instanţa de revizuire va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Aşadar, astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale anterior citată, şi înainte de modificarea art. 513 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură civilă, prin Legea nr. 310/2018, efectul admiterii revizuirii îl constituiau anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii. 35. Curtea a mai observat că, în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă (există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri), instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor. 36. Art. 461 alin. (1) din Codul de procedură civilă clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă -, se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. 37. Chiar dacă, în concepţia actuală a Codului de procedură civilă, se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie. 38. Este adevărat că art. 461 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Însă această ipoteză este valabilă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea. Astfel, după cum a observat Curtea, considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată privind aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. 39. În consecinţă, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nici dreptul la apărare, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită. 40. Curtea a mai reţinut că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor. Tot astfel, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu a procedat astfel în scopul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Curtea a constatat că formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate, astfel că stabilirea momentului pronunţării ca început al termenului de introducere a revizuirii nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al revizuentului şi nici dreptul său la un proces echitabil. 41. Din argumentele reţinute în deciziile citate se desprinde ideea că este îndreptăţită stabilirea unui moment diferit de la care începe să curgă termenul pentru introducerea cererii de revizuire - respectiv de la pronunţarea sau de la comunicarea hotărârii a cărei revizuire se doreşte -, în funcţie de motivul pe care aceasta se întemeiază. Nu se poate susţine instituirea unui tratament juridic discriminatoriu între justiţiabilii care exercită calea de atac a revizuirii, întrucât specificul motivelor pentru care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti justifică fixarea unor momente diferite pentru calculul termenului. 42. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 43. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexei Căşuneanu în Dosarul nr. 50/45/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, de Nela Gheorghe în Dosarul nr. 2.876/1/2018/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, de Dan-Sebastian Dârvăreanu şi Cezar-Dumitru Dârvăreanu în Dosarul nr. 1.249/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi de Uniunea Scriitorilor din România în Dosarul nr. 19.897/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
