Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Dumitru-Daniel Şerban în Dosarul nr. 24.239/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.161D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere Decizia nr. 422 din 29 septembrie 2022, prin care Curtea Constituţională a răspuns unor critici identice, formulate de acelaşi autor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 24 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 24.239/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Dumitru-Daniel Şerban într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acţiunea privind anularea raportului întocmit de comisia de disciplină din cadrul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, raport vizând o sesizare formulată în temeiul Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care exceptează de la controlul judecătoresc rapoartele comisiilor de disciplină prin care s-au respins cererile de suspendare/recuzare a membrilor comisiilor respective. Astfel, arată că Legea nr. 188/1999 stabileşte, in terminis, că încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora. Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare şi propunerea sancţiunii disciplinare aplicabile funcţionarilor publici se constituie comisii de disciplină. În dezvoltarea Legii nr. 188/1999, Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină atribuie comisiei de disciplină competenţa de a cerceta faptele reclamate ca abateri disciplinare de către persoanele care se consideră vătămate şi de a emite un raport asupra acestora, prin care să propună fie sancţionarea disciplinară a funcţionarului vinovat, fie clasarea sesizării. Însă, deşi există posibilitatea atacării în justiţie a măsurii sancţionării, o asemenea posibilitate nu este recunoscută de către instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte raportul cu propunerea de clasare, indiferent dacă acesta este flagrant nelegal sau nefondat. Se invocă, în acest sens, două hotărâri judecătoreşti. 6. Se arată, în esenţă, că există un precedent judiciar în sensul imposibilităţii contestării rapoartelor comisiilor de disciplină de respingere a cererilor de suspendare (recuzare) a membrilor respectivelor comisii, cereri echivalente celor de recuzare a judecătorilor. În acest sens, se menţionează că pot fi atacate în justiţie soluţiile asupra cererilor de recuzare a judecătorilor, însă nu şi soluţiile asupra cererilor de suspendare (recuzare) a membrilor comisiilor de disciplină, pe care nu îi poate îndepărta nimeni din cadrul comisiilor, ei având, în aparenţă, un statut superior magistraţilor. În acest context, se invocă Decizia nr. 836 din 14 decembrie 2017, paragraful 20, Decizia nr. 166 din 16 martie 2017, paragraful 16, şi Decizia nr. 754 din 31 octombrie 2006, prin care Curtea Constituţională a statuat că cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii. 7. Se afirmă că cererea de suspendare-recuzare a membrilor comisiei de disciplină a fost respinsă prin Raportul nr. 156 din 28 iunie 2018, a cărui anulare a solicitat-o în instanţă, care a considerat că nu pot fi atacate în justiţie aceste rapoarte, respingând cererea ca inadmisibilă. Însă trebuia să fie recunoscut dreptul de a supune controlului unei instanţe de judecată, în cadrul unui proces echitabil, legalitatea şi temeinicia raportului de respingere a cererii de suspendare-recuzare, vădit aberant şi nelegal. În acest context, se menţionează că Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2007 prevede expres că suspendarea mandatului membrului comisiei de disciplină poate fi solicitată de orice persoană care sesizează existenţa uneia dintre situaţiile enumerate. 8. Se mai susţine că Legea nr. 188/1999 trebuie să admită rolul de filtru al instanţelor judecătoreşti şi în ceea ce priveşte rapoartele comisiei de disciplină, dacă aceste propuneri au la bază derapaje grave ale comisiei, pentru a remedia abuzurile acesteia, cu posibilitatea instanţei de a dispune refacerea cercetării disciplinare. Altminteri, dacă nu ar exista nicio posibilitate de a ataca rapoartele, ar însemna că se pot respinge aceste cereri în mod discreţionar şi cu orice fel de motivare sau chiar fără a motiva. Dacă au certitudinea că nu le sunt controlate de nimeni rapoartele, membrii comisiei sunt, indirect, îndemnaţi să emită asemenea rapoarte, prin care să se protejeze între ei. Astfel, membrii comisiei nici nu vor putea fi traşi vreodată la răspundere pentru emiterea cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, beneficiind astfel de impunitate şi devenind superiori chiar magistraţilor, din această perspectivă. In extremis, se ajunge ca membrii comisiilor să aibă libertate deplină şi nelimitată de a examina sau nu orice cerere de suspendare-recuzare şi de a scrie orice în rapoartele lor. Exercitarea pur discreţionară a atribuţiilor generează, la rândul ei, abuzuri. De asemenea, aşa cum titularul sesizării disciplinare poate ataca la instanţa judecătorească un act de sancţionare (nu numai funcţionarul sancţionat putând ataca acest act), cu atât mai mult acelaşi titular al sesizării ar trebui să poată ataca şi raportul de respingere a cererii de suspendare-recuzare. Totodată, refuzul comisiei de disciplină, disimulat într-un raport de respingere, trebuie să poată fi atacat la instanţa de contencios administrativ, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în caz contrar fiind afectat principiul statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituţie, sens în care se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 582 din 20 iulie 2016 şi nr. 80 din 16 februarie 2014, precum şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. 9. Se menţionează, în esenţă, că atitudinea discreţionară a comisiei de disciplină nu întruneşte nici exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie şi nici pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind evidente lipsa de imparţialitate şi conflictul de interese în care s-au aflat membrii acesteia ce trebuiau suspendaţi-recuzaţi, sens în care se invocă Hotărârea din 24 mai 2005, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Buzescu împotriva României. 10. Se apreciază, în esenţă, că interpretând legea în sensul că rapoartele emise de comisiile de disciplină nu pot fi deferite justiţiei, prima instanţă - Tribunalul Bucureşti - a încălcat dreptul la un proces echitabil, sens în care se invocă deciziile nr. 650 din 10 iunie 2008, nr. 523 din 9 octombrie 2014, nr. 298 din 1 martie 2011, nr. 831 din 14 decembrie 2017, nr. 381 din 31 mai 2018, nr. 397 din 3 iulie 2014 şi nr. 643 din 1 noiembrie 2016, prin care Curtea Constituţională, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit că, indiferent dacă sesizările disciplinare sunt admise sau respinse (de exemplu, în cazul medicilor, notarilor, executorilor judecătoreşti, magistraţilor), există o cale de atac fie la un organ disciplinar superior (în cazul medicilor), fie la o instanţă judecătorească. Interpretarea instanţelor române în sensul că rapoartele comisiilor de disciplină nu pot fi cenzurate reprezintă o barieră care împiedică justiţiabilul să obţină soluţionarea pe fond a cauzei sale, încălcând astfel dreptul la un proces echitabil, drept care trebuie să fie efectiv, sens în care se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 11. Se susţine, în esenţă, că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie, care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative, din moment ce raportul de respingere a cererii de suspendare-recuzare a membrilor comisiei de disciplină este un act definitiv (nu necesită aprobare) şi produce efecte juridice vătămătoare, fiind vădit nelegal. 12. În final, se menţionează că, dintr-o jurisprudenţă constantă a instanţelor de la Luxemburg rezultă că administraţia trebuie, în prezenţa unui incident incompatibil cu ordinea şi cu liniştea serviciului, să intervină cu toată energia necesară şi să răspundă cu rapiditatea şi cu solicitudinea impuse de împrejurările din speţă pentru stabilirea faptelor şi pentru adoptarea, în cunoştinţă de cauză, a măsurilor adecvate. Revine instituţiei în cauză sarcina de a adopta măsurile adecvate, în special procedând la o anchetă pentru a stabili faptele aflate la originea plângerii, în colaborare cu autorul acesteia (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă din 21 aprilie 1993, Tallarico/Parlamentul European, T-5/92, punctul 31, sau Hotărârea Tribunalului de Primă Instanţă din 5 decembrie 2000, Campogrande/Comisia, T-136/98, punctul 42). 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele criticate corespund cerinţelor impuse de Legea fundamentală, ele neaducând limitări drepturilor consacrate la nivel constituţional, din perspectiva accesului la justiţie şi a exercitării controlului jurisdicţional al actelor administrative. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu următoarea redactare: - Art. 76 alin. (1): „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.“; – Art. 80: „Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.“ 18. Curtea reţine că, în prezent, dispoziţii din Legea nr. 188/1999 au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, însă soluţiile legislative criticate ale art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 se regăsesc, într-o redactare identică, în art. 491 (Răspunderea în solidar cu autoritatea sau cu instituţia publică) alin. (1), respectiv în art. 495 (Căi de atac) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Ca atare, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate din Legea nr. 188/1999 îşi produc în continuare efectele juridice în cauză, astfel că acestea constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. 19. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative. De asemenea, se invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate fac parte din capitolul VIII: Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici din Legea nr. 188/1999 şi instituie accesul la justiţie al oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim împotriva autorităţii ori instituţiei publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv ori la un interes legitim [art. 76 alin. (1)] şi accesul la justiţie al funcţionarului public nemulţumit de sancţiunea aplicată (art. 80). 21. De asemenea, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică aceste dispoziţii, în măsura în care exceptează de la controlul judecătoresc rapoartele comisiilor de disciplină prin care s-au respins cererile de suspendare/recuzare a membrilor comisiilor respective. În cauză, cererea de chemare în judecată, având ca obiect anularea raportului comisiei de disciplină din cadrul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor prin care s-au respins cererile de suspendare/ - recuzare a membrilor respectivei comisii, întemeiată pe prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care reglementează controlul judecătoresc al actelor administrative, a fost respinsă de instanţa de fond ca inadmisibilă. 22. Analizând susţinerile autorului excepţiei, Curtea reţine că, în realitate, acesta este nemulţumit de calificarea dată de prima instanţă judecătorească raportului întocmit de o comisie de disciplină din cadrul unei instituţii publice, şi anume de faptul că acest act nu a fost considerat un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, care ar putea fi supus cenzurii instanţelor de contencios administrativ. 23. Prin urmare, Curtea constată că analiza admisibilităţii cererilor de anulare a rapoartelor comisiilor de disciplină privind cererile de suspendare/recuzare a membrilor comisiilor de disciplină privind abaterile disciplinare săvârşite de funcţionarii publici nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti, principiile specifice materiei contenciosului administrativ fiind în sensul asigurării accesului la instanţă în beneficiul persoanei vătămate de un act administrativ, astfel cum este definită aceasta la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. 24. Astfel, interpretarea normelor de lege este operaţiunea de stabilire a conţinutului şi a sensului la care acestea se referă şi este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii la situaţia de fapt concretă din cauză, instanţa de judecată fiind ţinută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice. Aşa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudenţa sa, interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii. Oricât de clar ar fi textul unei dispoziţii legale - se arată în Hotărârea din 22 noiembrie 1995 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009, sau Decizia nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010). 25. Ca atare, problema de drept invocată de autorul excepţiei şi dedusă spre soluţionare Curţii Constituţionale este, în realitate, una de interpretare şi de aplicare a legii la cazul concret dedus judecăţii instanţei care a sesizat Curtea Constituţională. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 26. În final, Curtea observă că în acelaşi sens s-a pronunţat prin Decizia nr. 422 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1270 din 29 decembrie 2022. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Dumitru-Daniel Şerban în Dosarul nr. 24.239/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
