Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în „grila de salarizare cuprinsă în anexa nr. III: Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Cultură» Unităţi de Cultură , capitolul I: Salarii de bază din instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională, pct. II. Alte instituţii de spectacole sau concerte, la care fac trimitere prevederile art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice“, excepţie ridicată de Claudiu-Florin Ailenei, Bal\'e0zs Ildikó-Gabriella, Alice Boiu, Cristina Bunescu (fostă Călăraşi), Corina Csomortani (fostă Tofănel), Emin Curtgeafar, Attila Demeter, Roxana Bârsan (fostă Curtgeafar), Aneta-Gina Dumitru, Gabriel Dumitru, Alexandra-Maria Enache, Mihaela Gradea, Simona-Maria Gurău, Valentina Guţi, Alexandru Mihai Hamzea, George Hociung, Cornel Homocianu, Raluca Irimia, Izsák Jeno, Liliana Lazăr, Sorin Lazăr, Dănuţ Manea, Laurenţiu Mara, Valeriana-Alina Mara, Marius Adrian Mihăilă, Raluca Ioana Mihălcioiu, Răzvan-Ionel Mureşan, Ovidiu-Cornel Nauncef, Alina-Maria Nauncef, Gheorghe-Ştefan Neagoe, Lucia Neagoe, Ioana-Cristiana Papa, Ciprian Patriche, Dan Pepelea, Nicolae-Vasile Pop, George Popa, Iulian Rusu, Florin Simion, Aurel-Cristian Tancu, Delia Tancu, Tarcsi Szabolcs, Leona-Claudia Varvarichi şi Judith-Christianna Wunderlich în Dosarul nr. 1.125/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.686D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorii excepţiei au transmis la dosar note scrise, prin care susţin neconstituţionalitatea prevederilor cuprinse la punctele I şi II din capitolul I al anexei nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017 şi solicită judecarea cauzei în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că tratamentul juridic diferit stabilit în privinţa diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 9 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.125/62/2019, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în „grila de salarizare cuprinsă în anexa nr. III: Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Cultură» Unităţi de cultură, capitolul I: Salarii de bază din instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională, pct. II. Alte instituţii de spectacole sau concerte, la care fac trimitere prevederile art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice“. Excepţia a fost ridicată de Claudiu-Florin Ailenei, Bal\'e0zs Ildikó-Gabriella, Alice Boiu, Cristina Bunescu (fostă Călăraşi), Corina Csomortani (fostă Tofănel), Emin Curtgeafar, Attila Demeter, Roxana Bârsan (fostă Curtgeafar), Aneta-Gina Dumitru, Gabriel Dumitru, Alexandra-Maria Enache, Mihaela Gradea, Simona-Maria Gurău, Valentina Guţi, Alexandru Mihai Hamzea, George Hociung, Cornel Homocianu, Raluca Irimia, Izsák Jeno, Liliana Lazăr, Sorin Lazăr, Dănuţ Manea, Laurenţiu Mara, Valeriana-Alina Mara, Marius Adrian Mihăilă, Raluca Ioana Mihălcioiu, Răzvan-Ionel Mureşan, Ovidiu-Cornel Nauncef, Alina-Maria Nauncef, Gheorghe-Ştefan Neagoe, Lucia Neagoe, Ioana-Cristiana Papa, Ciprian Patriche, Dan Pepelea, Nicolae-Vasile Pop, George Popa, Iulian Rusu, Florin Simion, Aurel-Cristian Tancu, Delia Tancu, Tarcsi Szabolcs, Leona-Claudia Varvarichi şi Judith-Christianna Wunderlich într-o cauză având ca obiect „obligaţie de a face“. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că se induce un nepermis tratament discriminatoriu, în funcţie de subordonarea instituţiilor de cultură între, pe o parte, salariaţii bugetari din cadrul instituţiilor de concerte şi spectacole subordonate consiliului judeţean sau local, care sunt încadraţi pe grila de salarizare regăsită la pct. II din capitolul I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017 şi, pe de altă parte, salariaţii bugetari din cadrul instituţiilor de concerte şi spectacole subordonate Ministerului Culturii, care sunt încadraţi pe grila de salarizare regăsită la pct. I din capitolul I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, autorii arată că nu se respectă cerinţa de accesibilitate a legii, întrucât Legea-cadru nr. 153/2017 nu stabileşte criteriile de distingere/determinare/identificare a ceea ce legea numeşte „instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională... şi alte instituţii de spectacole ori concerte“ de „Alte instituţii de spectacole sau concerte“ şi nici nu face trimitere la alte acte normative de rang legal care s-ar afla în conexiune cu aceasta, astfel încât să fie indicate în mod concret normele legale care stabilesc categoria „instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională... şi alte instituţii de spectacole ori concerte“, distinct de categoria „Alte instituţii de spectacole sau concerte“. Or, potrivit exigenţelor constituţionale şi normelor de drept european, orice act normativ trebuie formulat cu o precizie suficientă, astfel încât să permită persoanelor interesate, care pot apela la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Sunt invocate, în acest sens, aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la respectarea principiului legalităţii, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin prisma exigenţelor de calitate a legii, astfel cum acestea sunt prevăzute şi de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. De asemenea, se susţine că imprecizia şi lipsa de previzibilitate a normelor criticate afectează demnitatea umană, valoare supremă prevăzută de art. 1 alin. (3) din Constituţie. 7. În speţă, din cauza caracterului lipsit de precizie şi claritate al normelor criticate, aplicarea dispoziţiilor legale criticate este deficitară, cu consecinţa prejudicierii drepturilor autorilor excepţiei. Astfel, aceştia susţin că se ajunge în ipoteza aplicării unui tratament discriminatoriu în raport cu situaţia colegilor lor, ale căror drepturi salariale sunt în mod corect determinate potrivit grilei de salarizare cuprinse la punctul I „Instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională, instituţii de spectacole la care spectacolele se desfăşoară preponderent în limba unei minorităţi, din cadrul filarmonicilor, opere, teatre, teatre lirice sau muzicale, centre naţionale de cultură/artă naţională, Corul Naţional de Cameră Madrigal-Marin Constantin, Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română, precum şi instituţii de spectacole sau concerte din subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi din alte instituţii de spectacole sau concerte“ din capitolul I al anexei nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017. 8. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate se arată că adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017 a vizat echilibrarea sistemului de salarizare a salariaţilor din sistemul public, prin eliminarea discrepanţelor salariale existente în cadrul acestui sistem, şi necesitatea stabilirii aceluiaşi nivel de salarizare pentru funcţii existente în cadrul unei familii ocupaţionale. În acelaşi sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a statuat necesitatea salarizării în sistemul bugetar pe criterii echitabile, fiind invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016. 9. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale atât în raport cu art. 16, cât şi cu art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, diferenţierile în funcţie de instituţiile în care salariaţii îşi desfăşoară activitatea având o justificare determinată de calificarea acelor instituţii ca fiind „instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională“, respectiv „alte instituţii de spectacole sau concerte“. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorii excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile cuprinse în grila de salarizare din anexa nr. III: Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură“ Unităţi de cultură, capitolul I: Salarii de bază din instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională, pct. II Alte instituţii de spectacole sau concerte, şi prevederile art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Din analiza considerentelor încheierii de sesizare şi a notelor scrise ale autorilor excepţiei, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează, în esenţă, sintagma „alte instituţii de spectacole sau concerte“. Această sintagmă este prevăzută atât la pct. I, cât şi la pct. II din capitolul I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017. În consecinţă, având în vedere finalitatea controlului de constituţionalitate, Curtea reţine ca obiect al excepţiei sintagma „alte instituţii de spectacole sau concerte“ cuprinsă la pct. I din capitolul I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017. 14. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind trăsăturile statului şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Sunt invocate şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea generală a discriminării. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt reglementate salarii de bază pentru personalul din sectorul bugetar din familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură“ unităţi de cultură. Anexa menţionată este structurată în 6 capitole care instituie reguli privind salarizarea diferitelor categorii de personal din sectorul bugetar din această familie ocupaţională. Capitolul I este intitulat „Salarii de bază din instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională“ şi cuprinde 2 puncte. Punctul I reglementează în materia salarizării aplicabile în „Instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională, instituţii de spectacole la care spectacolele se desfăşoară preponderent în limba unei minorităţi, din cadrul filarmonicilor, opere, teatre, teatre lirice sau muzicale, centre naţionale de cultură/artă naţională, Corul Naţional de Cameră Madrigal-Marin Constantin, Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română, precum şi instituţii de spectacole sau concerte din subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi din alte instituţii de spectacole sau concerte“, iar punctul II reglementează în materia salarizării cu privire la „Alte instituţii de spectacole sau concerte“. Curtea reţine că punctul II „Alte instituţii de spectacole sau concerte“ are un conţinut identic cu partea finală a punctului I, unde sunt reglementate salariile de bază şi coeficienţii aplicabili în „(...) alte instituţii de spectacole sau concerte“. 16. În acelaşi timp, Curtea observă că cele două puncte, I şi II, instituie valori diferite în ceea ce priveşte salariul de bază corespunzător anului 2022 şi coeficienţii, punctul I reglementând valori superioare. Din această perspectivă, Curtea reţine că opţiunea legiuitorului este aceea de a stabili categorii distincte de personal din sectorul bugetar angajat în instituţiile de spectacole şi concerte, în privinţa cărora regulile de salarizare să fie diferite. Reglementarea unor categorii distincte în cadrul personalului din sectorul bugetar din familia ocupaţională „Cultură“ rezultă şi din analiza prevederilor legale privind salarizarea cuprinse în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, act normativ abrogat potrivit art. 44 pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, lit. a) şi b) din capitolul I din anexa nr. IV Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Cultură“ la Legea-cadru nr. 284/2010 distingeau cu claritate între „Instituţii de spectacole şi concerte“, pe de o parte, şi „Alte instituţii de spectacole sau concerte“, pe de altă parte, precizând în mod expres că în categoria „Instituţii de spectacole şi concerte“ se află „Instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională, din instituţii de spectacole la care spectacolele se desfăşoară preponderent în limba unei minorităţi, din cadrul filarmonicilor, din cadrul operelor, din cadrul teatrelor lirice sau muzicale, din cadrul Corului Naţional de Cameră «Madrigal», din centrele de cultură naţionale, precum şi din instituţiile de spectacole şi concerte din subordinea Consiliului General al Municipiului Bucureşti.“ Aceeaşi concluzie rezultă şi din analiza dispoziţiilor legale care instituie regimul juridic al instituţiilor de spectacole şi concerte. Astfel, art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 2 februarie 2007, prevede că „Instituţiile de spectacole sau concerte se înfiinţează, se organizează şi funcţionează în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale.“, iar art. 8 alin. (2) din acelaşi act normativ dispune că „Încadrarea instituţiilor de spectacole sau concerte existente în categoriile prevăzute la art. 5-7 se face prin hotărâre sau, după caz, prin ordin al autorităţii administraţiei publice locale ori centrale în subordinea căreia funcţionează“. 17. Curtea constată că instituirea unor asemenea diferenţe, în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului şi nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări contrare art. 16 din Constituţie. Însă, opţiunea obiectiv justificată a legiuitorului trebuie să fie transpusă în norme clare, precise şi previzibile. 18. Sub aspectele exigenţelor privind calitatea legii care decurg din dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că „respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă şi previzibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii“. De aceea, „una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative“. Aşadar, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, respectiv să fie clar, precis şi previzibil (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, sau Decizia nr. 183 din 2 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 22 mai 2014). 19. În acelaşi sens, art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispune că: „Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce.“, iar art. 16 alin. (1) teza întâi din acelaşi act normativ prevede că: „în procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative“. 20. Instanţa de control constituţional a statuat că, deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (a se vedea Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, şi Decizia nr. 445 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 30 octombrie 2014). 21. Aplicând aceste considerente în prezenta cauză, Curtea constată că sintagma „alte instituţii de spectacole sau concerte“ cuprinsă la pct. I din capitolul I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017, care reprezintă o reglementare identică cu cea cuprinsă la pct. II din capitolul I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017, încalcă exigenţele de calitate a legii, deoarece are un conţinut echivoc, confuz, ceea ce face ca norma să fie lipsită de claritate şi previzibilitate. Astfel, prin sintagma „alte instituţii de spectacole sau concerte“, reglementată în partea finală a pct. I capitolul I din anexa nr. III la legea-cadru, se instituie un evident paralelism legislativ în raport cu dispoziţiile cuprinse în pct. II din capitolul I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017. Semnificaţia sintagmei „alte instituţii de spectacole sau concerte“ din cuprinsul pct. I apare ca fiind dificil de înţeles, în condiţiile în care ambele puncte, I şi II, care conţin aceeaşi sintagmă, se circumscriu capitolului I din anexa III la Legea-cadru nr. 153/2017, care se referă la Salarii de bază din instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională. În consecinţă, reglementarea de la pct. I apare ca redundantă, nefiind posibilă realizarea unei distincţii faţă de reglementarea de la pct. II. 22. Rezultă că formularea sintagmei menţionate este rezultatul unei erori, care însă nu trebuie să se perpetueze şi să creeze confuzie în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea legii. Din contră, asemenea erori trebuie corectate, pentru că redactarea deficitară echivalează cu lipsa îndeplinirii condiţiilor calitative pentru a putea permite executarea legii şi poate genera efecte severe în aplicarea ei. Astfel, chiar dacă angajatorul, prin ordonatorul de credite, este cel ce stabileşte in concreto înţelesul sintagmei în discuţie, în vederea stabilirii salariului de bază, se ridică problema de a determina elementele care vor sta la baza aprecierii acestuia. Or, în condiţiile unui paralelism legislativ, aprecierea nu poate fi decât una subiectivă şi, în consecinţă, discreţionară. Prin urmare, din cauza lipsei sale de claritate, precizie şi previzibilitate, sintagma „alte instituţii de spectacole sau concerte“ cuprinsă la pct. I din capitolul I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017 creează premisa normativă ca stabilirea salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar angajat în „alte instituţii de spectacole sau concerte“ să implice recurgerea la procedee arbitrare, care pot determina, contrar art. 16 din Constituţie, stabilirea unui tratament juridic egal pentru situaţii obiectiv diferite sau un tratament juridic diferit pentru situaţii identice. 23. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că sintagma „alte instituţii de spectacole sau concerte“ cuprinsă la pct. I din capitolul I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie în componenta sa privitoare la calitatea legii, destinatarii normei neavând posibilitatea obiectivă de a-şi adapta conduita la ipoteza normei juridice analizate. 24. În ceea ce priveşte noţiunea de „instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională“, cuprinsă în titlul capitolului I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi pct. I din capitolul I din anexa nr. III la acelaşi act normativ, criticată, de asemenea, în raport cu sintagma „alte instituţii de spectacole şi concerte“, sub aspectul lipsei de claritate şi precizie, Curtea observă că prin Legea nr. 157/2021 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole sau concerte, precum şi desfăşurarea activităţii de impresariat artistic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 8 iunie 2021, sunt stabilite criterii şi reguli referitoare la recunoaşterea, stabilirea şi acordarea statutului de instituţie publică de importanţă naţională. În consecinţă, Curtea constată că, analizate în acest context legislativ, aspectele referitoare la caracterul imprecis al noţiunii de „instituţii de spectacole sau concerte naţionale ori de importanţă naţională“ nu mai subzistă, criticile fiind, sub acest aspect, neîntemeiate. 25. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, care consacră demnitatea omului ca valoare supremă, Curtea constată că, prin conţinutul reglementărilor pe care le cuprind, acestea nu au relevanţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Claudiu-Florin Ailenei, Balàzs Ildikó-Gabriella, Alice Boiu, Cristina Bunescu (fostă Călăraşi), Corina Csomortani (fostă Tofănel), Emin Curtgeafar, Attila Demeter, Roxana Bârsan (fostă Curtgeafar), Aneta-Gina Dumitru, Gabriel Dumitru, Alexandra-Maria Enache, Mihaela Gradea, Simona-Maria Gurău, Valentina Guţi, Alexandru Mihai Hamzea, George Hociung, Cornel Homocianu, Raluca Irimia, Izsák Jeno, Liliana Lazăr, Sorin Lazăr, Dănuţ Manea, Laurenţiu Mara, Valeriana-Alina Mara, Marius Adrian Mihăilă, Raluca Ioana Mihălcioiu, Răzvan-Ionel Mureşan, Ovidiu-Cornel Nauncef, Alina-Maria Nauncef, Gheorghe-Ştefan Neagoe, Lucia Neagoe, Ioana-Cristiana Papa, Ciprian Patriche, Dan Pepelea, Nicolae-Vasile Pop, George Popa, Iulian Rusu, Florin Simion, Aurel-Cristian Tancu, Delia Tancu, Tarcsi Szabolcs, Leona-Claudia Varvarichi şi Judith-Christianna Wunderlich în Dosarul nr. 1.125/62/2019 al Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi constată că sintagma „alte instituţii de spectacole sau concerte“ cuprinsă la pct. I din capitolul I din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice este neconstituţională. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Braşov - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
