Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:  DECIZIA nr. 412 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 412 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 119 din 10 februarie 2025
Comenteaza legea

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Constantin Cătălin Ianovici în Dosarul nr. 4.380/314/2019 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.714D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esenţă, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 138 din 21 martie 2023.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 15 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.380/314/2019, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Constantin Cătălin Ianovici într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie încheiat în 2019.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 sunt neconstituţionale şi contravin celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 776 din 28 noiembrie 2017 referitoare la imparţialitatea judecătorilor şi prin Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, paragrafele 177, 187 şi 190, deoarece modalitatea de desemnare a membrilor completului de judecată încalcă dreptul la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la imparţialitatea completului de judecată.
    6. Faptul că desemnarea aleatorie în complete reprezintă soluţia garantării imparţialităţii şi independenţei judecătorilor rezultă şi din Decizia Curţii Constituţionale nr. 633 din 12 octombrie 2018.
    7. Prin urmare, impunerea unor membri în componenţa completelor de judecată pe calea unor acte administrative poate da naştere la presiuni latente asupra membrilor completului, constând în supunerea judecătorilor superiorilor acestora sau în ezitarea ori lipsa de dorinţă a judecătorilor de a-i contrazice pe aceştia (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 22 decembrie 2009, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Parlov-Tkalcic împotriva Croaţiei, paragraful 91).
    8. De asemenea, se arată că prevederile legale invocate, care stabilesc atribuţia colegiilor de conducere ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale celorlalte instanţe de judecată de a reglementa compunerea completelor de judecată, prin raportare la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), ale art. 73 alin. (3) lit. l) teza a doua şi ale art. 126 alin. (1) şi (4).
    9. Se mai arată că din considerentele deciziilor Curţii Constituţionale rezultă că actul Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al instanţelor de judecată, organ administrativ cu caracter colegial, este unul administrativ, indiferent că este vorba despre un act generat pentru modificarea regulamentului sau de un act adoptat în aplicarea acestuia. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actul administrativ se defineşte ca actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Întrucât actul astfel adoptat este unul administrativ, conţinutul său nu poate viza aplicarea şi interpretarea legilor de procedură. În speţă, modul de desemnare a membrilor completelor ţine tocmai de aplicarea normelor procedurale, iar Colegiul de Conducere al Tribunalului Iaşi nu poate prelua atribuţii jurisdicţionale din sfera primară a puterii judecătoreşti
    10. Faţă de această situaţie, actele administrative privind organizarea şi funcţionarea instanţei nu pot stabili compunerea completurilor şi procedura de judecată, cum nici hotărârile judecătoreşti pronunţate nu se substituie actelor administrative, ci controlează legalitatea acestora.
    11. Curtea Constituţională a constatat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţele judecătoreşti, în speţă Tribunalul Iaşi, au, pe lângă activitatea jurisdicţională, şi o activitate administrativă. Această latură administrativă priveşte organizarea şi funcţionarea în concret a instanţei pentru realizarea funcţiei sale jurisdicţionale, fiind reglementată prin lege şi pentru aplicarea legii, printr-un act administrativ unilateral cu caracter normativ, în situaţia dată, regulamentul. Cele două laturi, cea jurisdicţională şi cea administrativă, nu pot interfera între ele, niciuna neputând prelua obiectul de activitate al celeilalte. Faţă de această situaţie, actele administrative privind organizarea şi funcţionarea instanţei nu pot stabili compunerea completurilor şi procedura de judecată, după cum nici hotărârile judecătoreşti pronunţate nu se substituie actelor administrative, ci controlează legalitatea acestora.
    12. În acest context, lipsa reglementării unor compuneri aleatorii ale completelor de judecată şi determinarea acestora prin hotărâri ale Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Iaşi, emise în baza art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, apare ca fiind în gravă contradicţie cu principiul imparţialităţii şi independenţei instanţei şi, în consecinţă, cu dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, se încalcă obligaţia de legiferare prin lege organică şi caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.
    13. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în condiţiile în care completul de judecată este constituit în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, respectiv cu hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Iaşi prin care a fost desemnată compunerea completului, fiind astfel îndeplinite condiţiile de legalitate a constituirii acestuia. Nicio dispoziţie legală nu prevede că este necesară tragerea la sorţi în modalitatea de constituire a completelor colegiale în tribunal. Modalitatea de constituire a completului de judecată nu este de natură, prin ea însăşi, să influenţeze independenţa şi imparţialitatea instanţei. Astfel, compunerea completului de judecată este aceeaşi pentru toate părţile din proces, iar hotărârea pronunţată are aceeaşi putere juridică pentru toate părţile. În ceea ce priveşte aspectul invocat cu privire la principiul imparţialităţii şi al independenţei instanţei, se apreciază că atât Constituţia, cât şi Legea nr. 304/2004 stabilesc, sub aspectul imparţialităţii, dreptul şi obligaţia judecătorilor de a se supune numai legii, activitatea de judecată desfăşurându-se, potrivit legii, strict în limitele cadrului legal. În ipoteza în care există dubii cu privire la imparţialitatea judecătorului în primă instanţă, există mijloace de apărare prevăzute de lege care asigură suficiente garanţii pentru o judecată echitabilă şi imparţială.
    14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, cu următorul cuprins: „Colegiile de conducere stabilesc compunerea completelor de judecată la începutul anului, urmărind asigurarea continuităţii completului. Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.“ La data de 16 decembrie 2022, Legea nr. 304/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022. Însă, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Aşadar, Curtea observă că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate din Legea nr. 304/2004 îşi produc în continuare efectele juridice în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.
    18. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 73 alin. (3) lit. l) teza a doua privind reglementarea numai prin lege organică a instanţelor judecătoreşti, art. 126 alin. (1) şi (4) privind instanţele judecătoreşti şi art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, prin Decizia nr. 71 din 9 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 25 mai 2021, Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, prin Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, prin Decizia nr. 423 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1222 din 20 decembrie 2012, sau prin Decizia nr. 138 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 1 august 2023, constatând constituţionalitatea acestora.
    20. Astfel, prin Decizia nr. 758 din 9 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Prin decizia menţionată, paragrafele 16-20 şi 23, Curtea a observat - referitor la competenţa colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată - că se critică însăşi ideea de învestire ex lege a acestora cu competenţa de a stabili compunerea completelor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completelor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Curtea a apreciat că legiuitorul are opţiunea să stabilească el însuşi organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competenţa de a stabili ele însele compunerea completelor de judecată nu pune nicio problemă de constituţionalitate. Curtea nu are competenţa să cenzureze opţiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curţilor de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completelor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere.
    21. La paragraful 17 al Deciziei nr. 758 din 9 noiembrie 2021, precitată, referitor la modul concret de desemnare a membrilor completului, Curtea a arătat că, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de aducere la îndeplinire a unei măsuri/finalităţi prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ sarcina să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situaţia în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, caz în care se încadrează şi situaţia litigioasă analizată, aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relaţiei dintre un act de reglementare primar şi unul secundar.
    22. La paragrafele 18 şi 19 ale Deciziei nr. 758 din 9 noiembrie 2021, Curtea a subliniat că nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completelor să fie stabilit direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative, astfel că textul criticat nu contravine prevederilor art. 61 şi ale art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie.
    23. Curtea a mai reţinut că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completelor să se facă prin tragere la sorţi sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziţii legale restrictive, una dintre aceste două modalităţi, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza şi în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege.
    24. Prin urmare, pentru argumentele de mai sus, Curtea a constatat că nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti, fiind respectate cerinţele art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, astfel cum se interpretează, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma exigenţelor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    26. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 147 din Constituţie, referitoare la deciziile Curţii Constituţionale, Curtea reţine că acestea nu au relevanţă în cauza de faţă.
    27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Cătălin Ianovici în Dosarul nr. 4.380/314/2019 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii,  DECIZIA nr. 412 din 24 septembrie 2024

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016
x
DESCARCATI GRATUIT
Raportul Special
"5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016