Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 121 alin. (1) şi art. 123 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local Archiş, judeţul Arad, în Dosarul nr. 3.308/108/2016 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 2.834D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care precizează că prevederile legale criticate dau expresie atribuţiilor consiliilor locale de a gestiona, în virtutea principiului autonomiei locale, în numele şi în interesul colectivităţilor pe care le reprezintă, treburile publice locale, iar o atare gestionare nu poate opera decât în condiţii de totală transparenţă şi egalitate pentru toţi cetăţenii din comunitate. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 981 din 6 noiembrie 2007. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.308/108/2016, Tribunalul Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 121 alin. (1) şi art. 123 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local Archiş, judeţul Arad, într-o cauză având obiect anularea unui act administrativ. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă principiul autonomiei locale, deoarece împiedică autorităţile administraţiei publice locale să dispună liber de bunurile aflate în domeniul lor privat, dreptul acestora fiind limitat la concesionare, închiriere sau vânzare, în timp ce dreptul comun, reprezentat prin Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, este înlăturat. În speţă, Consiliul Local Archiş, judeţul Arad, nu poate acorda cu titlu gratuit, prin contract de comodat, un apartament, ca facilitate pentru un cadru didactic, deoarece bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale pot face obiectul dreptului comun, doar dacă prin lege nu se dispune altfel. Or, legea permite doar închirierea, concesionarea sau vânzarea unor asemenea bunuri. 6. Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 981 din 6 noiembrie 2007. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 121 alin. (1) şi art. 123 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea observă că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 121 alin. (2) şi art. 123 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, astfel încât reţine ca obiect al excepţiei aceste prevederi legale, care au următorul cuprins: - art. 121 alin. (2): „Bunurile ce fac parte din domeniul privat sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.“; – art. 123 alin. (1): „Consiliile locale şi consiliile judeţene hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului public sau privat, de interes local sau judeţean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judeţean, în condiţiile legii.“ 12. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 120 referitor la principiile de bază ale administraţiei publice locale şi art. 121 privind autorităţile comunale şi orăşeneşti. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în speţă, problema care se impune a fi analizată, din punctul de vedere al constituţionalităţii prevederilor art. 121 alin. (2) şi art. 123 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, este aceea a încălcării principiului autonomiei locale, având în vedere că, de lege lata, nu este posibil un transfer cu titlu gratuit al folosinţei bunurilor din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale către o persoană fizică. 14. Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate stabilesc regimul juridic al bunurilor aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi instituie limitativ categoriile de acte juridice care pot avea ca obiect asemenea bunuri. Astfel, domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri mobile şi imobile, altele decât cele prevăzute în domeniul public, şi, potrivit dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, este supus dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel. Cu alte cuvinte, în privinţa bunurilor ce aparţin domeniului privat al unităţilor administrativ-teritoriale, regula este cea a aplicării regimului juridic de drept comun, reprezentat de Codul civil, excepţiile fiind strict reglementate de lege. 15. Referitor la invocarea prevederilor art. 121 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că aceste dispoziţii sunt dezvoltate, la nivel infraconstituţional, de art. 23 alin. (1) şi art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001. Astfel, consiliul local este un organ deliberativ cu caracter colegial, prin care se realizează autonomia locală în comune, oraşe şi municipii. În acest sens, în calitate de autoritate a administraţiei publice locale, consiliul local exercită atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv comune, oraşe şi municipii. Pe de altă parte, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte. Rezultă aşadar că, în calitatea sa de autoritate deliberativă a administraţiei publice locale, consiliul local nu are personalitate juridică şi, prin urmare, nu poate avea patrimoniu propriu, astfel încât nu poate exercita drepturi şi obligaţii proprii în cadrul raporturilor juridice. Dimpotrivă, unitatea administrativ-teritorială, în calitatea sa de subiect de drept public titular de patrimoniu, în sensul de drepturi şi obligaţii pe care le exercită în legătură cu bunurile din domeniul său public sau privat, este reprezentată în cadrul raporturilor juridice de către consiliul local, acesta din urmă exercitând drepturile şi asumându-şi obligaţiile existente în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale. 16. De asemenea, Curtea reţine că principiul autonomiei locale consacrat la nivel constituţional prin art. 120 alin. (1) nu justifică existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal de funcţionare a consiliilor locale, a cărui respectare este obligatorie (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010). În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, referitor la pretinsa încălcare a principiului autonomiei locale, că acest principiu nu presupune totală independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării, dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. În acest sens, art. 121 alin. (2) din Constituţie prevede: „Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe“ (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004). 17. În aceste condiţii, Curtea constată că autorităţile administraţiei publice locale nu au totală independenţă nici în privinţa exercitării dreptului de proprietate privată al unităţilor administrativ-teritoriale. 18. Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie stabilesc că limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce înseamnă că prin lege pot fi stabilite anumite limite, restricţionări, inclusiv în privinţa atributelor dreptului de proprietate privată (dispoziţie, folosinţă, posesie), pentru apărarea intereselor sociale şi economice generale, esenţial fiind ca prin aceste restricţii să nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Or, prin prevederile legale criticate, legiuitorul tocmai în acest sens reglementează, stabilind o derogare de la dreptul comun în privinţa circulaţiei juridice a bunurilor aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale. 19. În aceste condiţii, Curtea constată că instituirea, prin lege, a unor reguli derogatorii de la dreptul comun este justificată de caracteristica unităţilor administrativ-teritoriale, titulare ale dreptului de proprietate privată, de a fi atât persoane juridice civile, cât şi de drept public, direct implicate în asigurarea respectării intereselor colectivităţilor pe care autorităţile administraţiei publice locale le reprezintă. 20. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că stabilirea regimului juridic al domeniului privat aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale reprezintă o opţiune a legiuitorului, astfel încât este constituţională soluţia legislativă potrivit căreia bunurile aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale pot fi date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, concesionate ori închiriate. În plus, Curtea reţine că bunurile aflate în domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale pot fi vândute prin licitaţie publică [art. 123 alin. (2) din Legea nr. 215/2001] sau date în folosinţă gratuită, pe termen limitat, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice (art. 124 din lege). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Consiliul Local Archiş, judeţul Arad, în Dosarul nr. 3.308/108/2016 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi constată că prevederile art. 121 alin. (2) şi art. 123 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia a III-a de contencios administrativ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
