Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi ale art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Viorel Păun în Dosarul nr. 17.438/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.451D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că se invocă o situaţie discriminatorie care nu subzistă, situaţiile juridice în care se află vânzătorul sau cumpărătorul fiind diferite. În acelaşi sens, se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 155 din 17 martie 2022. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 2.189 din 26 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 17.438/302/2018, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi ale art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Viorel Păun într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate induc ideea că autorul excepţiei ar fi în continuare proprietarul autovehiculului vândut şi expun cetăţenii de bună-credinţă la sancţiuni din partea statului pentru fapte pe care nu le comit, aşa încât sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât cetăţenii care vând maşini nu mai sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, cu cetăţenii care cumpără maşini. Legislaţia în materie, respectiv art. 11 din Codul rutier, prevede obligaţia proprietarului unei maşini de a proceda la înmatricularea acesteia, iar statul este obligat să urmărească îndeplinirea acestei obligaţii. În schimb, statul a ales să transfere obligaţia înmatriculării autovehiculului înstrăinat asupra vânzătorului, care nu are nicio posibilitate să procedeze în acest sens, întrucât cumpărătorul este cel care trebuie să prezinte întreaga documentaţie în vederea înmatriculării. 6. Se menţionează şi încălcarea art. 20 din Constituţie, în condiţiile în care cerinţele previzibilităţii, clarităţii şi caracterului accesibil al legii au fost consacrate în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar dispoziţiile criticate nu respectă aceste cerinţe. 7. În final, se invocă încălcarea dreptului de petiţionare şi a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, în măsura în care prezentarea dovezilor care atestă faptul că nu a săvârşit contravenţia nu sunt suficiente pentru retragerea sancţiunii, ci este necesară formularea unei plângeri contravenţionale în faţa instanţei. 8. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, instanţa constată că nu este vorba despre două situaţii egale cărora li s-a aplicat un tratament juridic diferenţiat, având în vedere că la momentul înstrăinării unui autovehicul sunt prevăzute obligaţii diferite în sarcina vânzătorului, dar şi a cumpărătorului, fără a crea un tratament inechitabil între cele două categorii. Mai mult, potrivit art. 24 alin. (2) lit. d) din Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii şi eliberarea autorizaţiei de circulaţie provizorie sau pentru probe a vehiculelor, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. De asemenea, din momentul încheierii sale, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, iar Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor prevede o cale specială de atac pentru procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, respectiv plângerea contravenţională. În consecinţă, prezumţia poate fi răsturnată doar în cadrul unui proces în faţa instanţei de judecată, iar nu ca urmare a retragerii sancţiunii aplicate de către emitentul procesului-verbal. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Constituţie, instanţa reţine că norma constituţională conferă persoanei care a fost sancţionată contravenţional posibilitatea de a formula plângere contravenţională în faţa instanţelor de judecată, în situaţia în care procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este nelegal sau netemeinic. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002: "(1) În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;" – Art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002: „Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare şi a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.“; – Art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002: „În cazul utilizatorilor români, dacă se constată prin intermediul sistemelor de camere video lipsa rovinietei valabile sau a peajului valabil, în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, personalul care efectuează controlul conform alin. (2) lit. c) pct. (ii) constată săvârşirea contravenţiei, încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi aplică sancţiunea contravenţională.“; – Art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate constituit de Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente de înmatriculare transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 90 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.“ 13. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, în componenta privind claritatea şi previzibilitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 51 alin. (1) privind dreptul de petiţionare şi art. 52 alin. (1) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin Decizia nr. 155 din 17 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 2 iunie 2022, Decizia nr. 348 din 20 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 18 august 2021, Decizia nr. 315 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 29 octombrie 2019, Decizia nr. 370 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 24 august 2018, şi Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, instanţa de contencios constituţional constatând conformitatea acestor norme cu prevederile Legii fundamentale. 15. Astfel, cu privire la art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, prin Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, şi Decizia nr. 370 din 31 mai 2018, precitată, paragraful 21, Curtea Constituţională a apreciat ca neîntemeiată critica potrivit căreia sancţiunea pentru nerespectarea obligaţiei de a deţine rovinietă pentru circulaţia pe reţeaua de drumuri naţionale din România aplicată persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, iar nu conducătorului auto, ar conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii de persoane. Curtea a reţinut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie ca aceasta să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă îi aparţine. 16. Cu privire la prezumţia legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate utilizatori, prin Decizia nr. 370 din 31 mai 2018, precitată, paragraful 22, şi Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, precitată, paragrafele 13-16, Curtea Constituţională a statuat că aceasta este o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancţionată contravenţional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârşirii contravenţiei, nu întrunea condiţiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi a fi sancţionată în consecinţă. 17. Prin aceleaşi decizii, Curtea Constituţională a reţinut că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat şi că, deşi în limbajul comun termenul „utilizator“ poate evoca acea persoană care conduce la un moment dat autovehiculul, legiuitorul a oferit o definiţie legală, circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Astfel, acesta a optat pentru stabilirea obligaţiei de plată a tarifului de utilizare în sarcina celui înscris în certificatul de înmatriculare, în considerarea faptului că, teoretic, acelaşi autovehicul poate fi folosit, temporar şi succesiv, de mai multe persoane. Or, ar fi avut loc o relativizare a obligaţiei plăţii acestui tarif în ipoteza în care legiuitorul ar fi conferit responsabilitatea plăţii persoanei care era conducător al autovehiculului la momentul depistării acestuia în trafic fără a fi fost achitat acest tarif. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătăţirea calităţii reţelei de drumuri naţionale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuţia fiecărui deţinător legal de autovehicule (proprietar sau titular al unui contract de leasing), soluţia legislativă aleasă fiind optimă pentru realizarea finalităţii menţionate şi constituind, în fapt, una dintre modalităţile prin care statul îşi duce la îndeplinire obligaţia stabilită în textul constituţional menţionat. 18. Referitor la prevederile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, prin Decizia nr. 370 din 31 mai 2018, precitată, paragraful 24, şi Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, şi Decizia nr. 303 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 31 iulie 2013, Curtea a constatat că instituirea responsabilităţii achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români şi cei străini nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional nu are semnificaţia uniformităţii, astfel încât dacă situaţiilor egale trebuie să le corespundă un tratament egal, situaţiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. Situaţia evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcţie de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor. 19. Totodată, nu se poate reţine nici critica de neconstituţionalitate a art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, întrucât această dispoziţie se aplică tuturor utilizatorilor români surprinşi de sistemele de camere video circulând fără rovinietă valabilă sau peajul valabil, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. 20. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 14/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 23 august 2017, prin Decizia nr. 35 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 23 aprilie 2018, paragrafele 22 şi 23, Curtea a reţinut că în cazul transmiterii vehiculului în proprietatea altei persoane, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi pentru emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului. Curtea a reţinut că situaţia de fapt particulară din litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate - determinată de faptul că, la câteva zile după încheierea vânzării-cumpărării, cumpărătorul, la rândul său, a vândut acelaşi autoturism altei persoane, care a circulat cu autovehiculul pe drumurile publice fără a deţine rovinietă, amenda contravenţională fiindu-i aplicată autoarei excepţiei, deoarece aceasta încă figura înscrisă în Registrul naţional de evidenţă a vehiculelor ca fiind proprietară - nu este o problemă de constituţionalitate a textelor de lege criticate, ci o chestiune de aplicare a legii de către instanţa judecătorească, ce trebuie să soluţioneze litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Ca atare, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 35 din 23 ianuarie 2018, precitată, îşi păstrează, mutatis mutandis, valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. Mai mult, la paragraful 24 al deciziei menţionate, Curtea a reţinut că, în noua reglementare, potrivit art. 11 alin. (4^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în situaţia în care noul proprietar nu solicită transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în termenul prevăzut de lege, înmatricularea vehiculului se suspendă de drept până la data transcrierii transmiterii dreptului de proprietate, iar, potrivit alin. (4^6) al aceluiaşi articol, autoritatea competentă să efectueze înmatricularea, respectiv Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, înregistrează suspendarea înmatriculării în Registrul naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate, iar datele referitoare la suspendare se şterg după 5 ani de la data încetării acesteia. 22. Având în vedere cele anterior referite, Curtea a respins ca neîntemeiată critica privind încălcarea art. 51 şi 52 din Constituţie, constatând că niciunul dintre textele de lege criticate nu împiedică persoana sancţionată să se adreseze instanţelor de judecată pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. 23. De altfel, prin Decizia nr. 4 din 5 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 7 mai 2018, instanţa supremă a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 8 alin. (1), raportat la art. 7 şi art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea de utilizator şi de subiect activ al contravenţiei constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, iar dovada transmiterii dreptului de proprietate se face potrivit dreptului comun. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 25. În final, cu privire la indicarea temeiurilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 20, Curtea constată că aceasta nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autor. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 374 din 5 iulie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1216 din 19 decembrie 2022, paragraful 18, şi Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Aşadar, având în vedere caracterul general al textelor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio altă critică de neconstituţionalitate. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Păun în Dosarul nr. 17.438/302/2018 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (1) şi ale art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi ale art. 11 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
