Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de George Daniel Subţirelu în Dosarul nr. 1.837/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 177D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.921D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Andrei Tinu în Dosarul nr. 23.843/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.921D/2019 la Dosarul nr. 177D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, invocând, în acest sens, Decizia nr. 828 din 11 decembrie 2018. Arată că textul legal criticat are ca finalitate prevenirea tentativelor de tergiversare a cauzelor prin invocarea abuzivă în cadrul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare a unor motive ce ar fi putut fi invocate şi pe calea apelului sau recursului. Accesul liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Decizia civilă nr. 6.513 din 22 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.837/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de George Daniel Subţirelu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 8. Prin Încheierea din 21 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 23.843/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Andrei Tinu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, potrivit dispoziţiei legale criticate, o instanţă de recurs necompetentă absolut şi care a respins excepţia propriei sale necompetenţe poate pronunţa o hotărâre considerată a fi valabilă şi care va putea fi pusă în executare, deoarece soluţia pronunţată de către instanţa de recurs nu mai poate fi supusă controlului judecătoresc pe calea contestaţiei în anulare. De asemenea, se arată că în ipoteza în care partea află de cazul de incompatibilitate a judecătorului care a soluţionat cauza abia după pronunţarea hotărârii, dispoziţia legală criticată este neconstituţională, întrucât exercitarea căii de atac a contestaţiei în anulare este condiţionată de invocarea acestui incident procedural în timpul procesului. 10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere caracterul extraordinar al căii de atac declarate în cauză, precum şi condiţiile strict şi limitativ prevăzute de lege în ceea ce priveşte exercitarea contestaţiei în anulare. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Arată, în esenţă, că reglementarea unei condiţii procedurale în sensul invocării în cadrul fondului litigiului a unei excepţii nu constituie o limită a liberului acces la justiţie. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 teza finală, respectiv art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă. Având în vedere critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;“. 16. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) şi prin prisma art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 24 - Dreptul la apărare şi ale art. 47 - Dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate au mai fost analizate prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză, instanţa constituţională constatând constituţionalitatea acestora. Prin Decizia nr. 828 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 5 aprilie 2019, Curtea a reţinut că textul legal criticat are ca finalitate prevenirea tentativelor de tergiversare a cauzei, prin invocarea abuzivă în cadrul căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare a unor motive care ar fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului. Odată invocate excepţiile pe calea apelului sau a recursului, aceste motive urmează a fi cenzurate de către instanţă, care se va pronunţa asupra lor, astfel încât numai nepronunţarea asupra acestor motive dă posibilitatea părţii interesate să le invoce în cadrul contestaţiei în anulare. 18. În privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.921D/2019 la Dosarul nr. 177D/2019, care a fost primul înregistrat. 19. Faptul că o anumită dispoziţie procedurală nu reglementează toate ipotezele care pot apărea în practică nu reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil al părţilor, care au posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile acestuia, prin propunerea, încuviinţarea şi administrarea probelor pertinente şi utile cauzei, în condiţiile stabilite de legiuitor. 20. De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit art. 10 şi 12 din Codul de procedură civilă, „părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia“, iar „drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi“. Totodată, dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă consacră rolul activ al judecătorului în soluţionarea cauzei, acesta având îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. 21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 22. Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 24 din Constituţie, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 23. De altfel, Curtea reţine că pentru cazurile de incompatibilitate ale judecătorului, prevăzute la art. 41 din Codul de procedură civilă, grefierul de şedinţă întocmeşte un referat chiar înainte de primul termen de judecată [art. 43 alin. (1) din Codul de procedură civilă], ceea ce dă ocazia părţilor să ia cunoştinţă de această împrejurare cel mai târziu la acest moment, având, astfel, posibilitatea formulării unei cereri de recuzare înaintea începerii oricărei dezbateri, aşa cum prevede art. 44 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În schimb, dacă motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după acest moment, al începerii dezbaterilor, cererea de recuzare, potrivit art. 44 alin. (2) din Codul de procedură civilă, trebuie formulată de îndată ce partea le-a cunoscut. Prin urmare, motivele de incompatibilitate pot fi invocate pe tot parcursul procesului, însă din dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Codul de procedură civilă rezultă că momentul până la care poate să apară motivul de incompatibilitate şi partea să-l cunoască şi să formuleze cererea de recuzare este pronunţarea hotărârii judecătoreşti. Astfel, cererea de recuzare nu este o acţiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, iar stabilitatea hotărârilor judecătoreşti este condiţionată de pronunţarea lor în condiţiile legii, finalitatea contestaţiei în anulare fiind tocmai aceea de a se remedia neregularităţile privind competenţa şi procedura de judecată prevăzute de lege. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de George Daniel Subţirelu în Dosarul nr. 1.837/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Andrei Tinu în Dosarul nr. 23.843/3/2019 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1 teza finală din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 septembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
