Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 410 din 19 iunie 2018  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 410 din 19 iunie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 750 din 30 august 2018

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Varujan Vosganian în Dosarul nr. 21.619/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului nr. 2.538D/2016 al Curţii Constituţionale.
    2. La apelul nominal răspund autorul excepţiei, Varujan Vosganian, prin avocatul Mădălina Cioran din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi părţile Marius Tucă şi Neguţa Tucă, prin avocatul Ştefania Ionescu din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate, sens în care arată că obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru pentru partajul bunurilor comune ale soţilor, aplicabilă şi în cazul creditorilor unuia din soţi, indiferent de cuantumul creanţei, aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie. Astfel, nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între obligarea la plata taxei judiciare de timbru în cazul partajului solicitat de unul dintre creditori, în acest caz, şi prestarea serviciului public al justiţiei. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.202 din 5 octombrie 2010. Susţine, de asemenea, încălcarea prevederilor art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece plata anticipată a taxei judiciare de timbru, al cărei cuantum este ridicat, determină un transfer injust de proprietate din patrimoniul creditorului, care trebuie să avanseze şi cheltuielile de executare. Consideră totodată că prevederile legale criticate sunt contrare art. 16 din Constituţie, deoarece instituie un tratament juridic identic pentru persoane aflate în situaţii juridice distincte: coproprietarii sau proprietarii devălmaşi, care în urma partajului dobândesc bunul în proprietate exclusivă, şi creditorii unor asemenea proprietari, care, în urma partajului, pot exercita dreptul de urmărire asupra bunului partajat, în vederea recuperării creanţei, fără a deveni titularii dreptului de proprietate asupra bunului.
    4. Avocatul părţilor solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 16, art. 21 şi art. 44 din Constituţie. Arată că accesul liber la justiţie nu este un drept absolut şi că stabilirea obligaţiei de plată a unor taxe judiciare de timbru nu aduce atingere acestui drept. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu Decizia nr. 504 din 20 aprilie 2010 şi Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010.
    5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia taxelor judiciare de timbru.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    6. Prin Încheierea din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 21.619/299/2016, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Varujan Vosganian într-o cauză având ca obiect partajul unor bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece impun obligaţia de a achita o taxă de timbru, calculată prin raportare la valoarea masei partajabile, nu numai la acţiunea formulată de coproprietari, ci şi la acţiunea prin care creditorul unuia dintre soţi solicită partajarea bunurilor comune ale pârâţilor, în măsura necesară pentru acoperirea creanţei deja constatate printr-un titlu executoriu. Astfel, nu există nicio proporţionalitate între asigurarea serviciului public al justiţiei şi obligaţia de plată a unei taxe de timbru calculate prin raportare la valoarea masei partajabile, indiferent de obiectul cererii în legătură cu această masă. Substanţa dreptului de liber acces la justiţie este atinsă prin aceea că reclamantul creditor este obligat să avanseze o sumă considerabilă, care se adaugă celorlalte cheltuieli de judecată (precum onorariile experţilor şi avocaţilor), în scopul de a obţine numai atribuirea unor bunuri către soţul debitor şi posibilitatea de a proceda ulterior (cu plata cheltuielilor de executare aferente) la executarea acestora.
    8. Autorul susţine şi încălcarea dreptului de proprietate privată, având în vedere instituirea unui cuantum atât de ridicat al taxei judiciare şi a obligaţiei de plată anticipată a taxei de timbru. Or, fiind vorba despre realizarea unui drept de proprietate asupra creanţei recunoscute deja în favoarea creditorului reclamant printr-un titlu executoriu, statul este obligat să ia măsurile necesare pentru a asigura realizarea acestui drept, având evident obligaţia de a nu pune piedici în acest demers.
    9. De asemenea, susţine că plata taxei de timbru la valoarea întregii mase partajabile este injustă, de vreme ce rezultatul partajului nu va fi exclusiv partajarea bunurilor comune în măsura necesară realizării creanţei. Dacă creanţa reclamantului creditor este mai mică, taxa de timbru trebuie evident raportată la această creanţă, de vreme ce pentru restul valorii din masa partajabilă nu se dispune oricum nicio măsură în procedura partajului.
    10. În final, autorul excepţiei consideră că prevederile art. 5 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt discriminatorii, deoarece nu disting între partajul realizat la cererea coproprietarilor sau a proprietarilor devălmaşi şi partajul realizat la cererea creditorilor. În cazul cererii de partaj între soţi, aceştia dobândesc în proprietate exclusivă anumite bunuri sau sume, în timp ce în cazul cererii de partaj la cererea unui creditor urmăritor al unuia dintre soţi, creditorul nu obţine în proprietate nimic din masa partajabilă. Singura consecinţă a admiterii unei asemenea acţiuni este stabilirea bunurilor atribuite soţului debitor, asupra cărora poate continua executarea silită.
    11. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale. Astfel, textul de lege criticat nu contravine art. 16 din Constituţie, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie sau în considerarea altor criterii. În ceea ce priveşte critica de nesocotire a art. 21 din Constituţie, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 44 din Constituţie, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 56 alin. (2) din Legea fundamentală, instanţa judecătorească apreciază că textul de lege criticat stabileşte, în mod clar, taxele ce trebuie achitate în materie cererilor de partaj, reclamantul în prezenta cauză având posibilitatea, în situaţia în care acestea sunt împovărătoare, să solicite acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, precum şi scutiri sau eşalonări, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Prin urmare, nu sunt încălcate accesul liber la justiţie, dreptul de proprietate şi dreptul la un proces echitabil. Accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul putând impune taxe judiciare de timbru fixe sau la valoare în funcţie de obiectul litigiului. De asemenea, taxa judiciară de timbru nu este datorată pentru dobândirea unui bun, ci în vederea realizării actului de justiţie. Instanţa mai reţine că nu se poate realiza un tratament privilegiat pentru creditori în situaţia în care obiectul dedus judecaţii este partajul judiciar pentru sistarea stării de devălmăşie. Dacă nu s-ar acorda acelaşi tratament juridic pentru acelaşi obiect, proprietatea debitorilor ar putea fi pusă în pericol prin accesul la actul de justiţie dat în condiţii de inechitate între cei interesaţi de promovarea unor acţiuni de sistare a stării de devălmăşie (creditori ai unuia dintre soţi, respectiv soţii sau foştii soţi). Taxa judiciară de timbru trebuie aplicată cu privire la întregul bun supus partajării, întrucât efectul juridic al hotărârii judecătoreşti este acelaşi, respectiv sistarea stării de devălmăşie, indiferent cine este titularul cererii de chemare în judecată, creditorii putând să îşi recupereze cheltuielile judiciare efectuate prin reţinerea din masa partajabilă, în cadrul procedurii execuţionale pornite.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    13. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 109 din 6 martie 2014.
    14. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 504 din 20 aprilie 2010 şi nr. 948 din 6 iulie 2010.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
    "Cererile în materia partajului judiciar se taxează astfel: (…)
    f) cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia - 3% din valoarea masei partajabile.“"

    18. În opinia autorului excepţiei, prevederile art. 5 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor, şi art. 1 din Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi convenţie, privind interzicerea generală a discriminării.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea statuând constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 41 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, şi Decizia nr. 673 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2016.
    20. Astfel, Curtea a reţinut că art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 preia, în esenţă, reglementarea cuprinsă iniţial în art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, abrogată prin art. 58 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în ceea ce priveşte modul de taxare a cererilor în materia partajului judiciar. În această materie, Curtea s-a mai pronunţat, în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, Decizia nr. 1.058 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 27 septembrie 2011, sau Decizia nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010, şi a reţinut că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.
    21. Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea cazurilor şi modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, ca de altfel şi a cuantumului lor, este o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală. Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare, cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 din Constituţie.
    22. De asemenea, Curtea a subliniat faptul că taxa judiciară de timbru în materia partajului nu este datorată pentru dobândirea unui bun, ci în vederea realizării actului de justiţie. În acest sens sunt şi prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora taxele judiciare de timbru sunt datorate de către toate persoanele fizice şi juridice şi reprezintă plata serviciilor prestate de către instanţele judecătoreşti, precum şi de către Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
    23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    24. Distinct de acestea, Curtea precizează că prevederile art. 353 alin. (2) din Codul civil stabilesc posibilitatea creditorului personal al unuia dintre soţi ca, după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, să ceară partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanţei sale. Potrivit art. 680 din Codul civil, partajul are efect constitutiv de drepturi, astfel încât fiecare coproprietar/proprietar devălmaş devine proprietarul exclusiv al bunurilor sau, după caz, al sumelor de bani ce i-au fost atribuite. O asemenea reglementare vizează protejarea drepturilor creditorului faţă de acele situaţii în care debitorii ar refuza plata creanţei, s-ar sustrage sau s-ar afla în imposibilitatea efectuării unei plăţi directe a acesteia. Totodată, faptul că, în urma partajului, bunul intră în proprietatea exclusivă a debitorului determină un activ patrimonial, de natură să permită creditorului recuperarea creanţei sale. În aceste condiţii, Curtea constată că susţinerea unei pretinse discriminări a creditorilor, prin obligarea acestora la plata taxei judiciare de timbru pentru cererile de partaj, este neîntemeiată, aceştia având propriul interes în satisfacerea creanţei.
    25. De asemenea, Curtea reiterează că plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. Totodată, în situaţia în care justiţiabilul nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, tocmai ca o garanţie a liberului acces la justiţie, prin art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 legiuitorul a instituit posibilitatea ca persoanele fizice să poată beneficia de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind autorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
    26. De asemenea, obligaţia de a plăti cheltuielile de judecată, inclusiv taxele judiciare de timbru, incumbă părţii care pierde procesul, în condiţiile art. 453 din Codul de procedură civilă.
    27. Aşa fiind, Curtea Constituţională nu reţine criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la prevederile art. 21, art. 44 şi art. 56 din Legea fundamentală, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Varujan Vosganian în Dosarul nr. 21.619/299/2016 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că prevederile art. 5 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 iunie 2018.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Simina Popescu-Marin


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016