Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Calor - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.021/302/2018/a3 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.824D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.937D/2019 şi nr. 3.419D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respectiv ale art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Corina Dodoiu în Dosarul nr. 8.206/3/2018/a2.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi de Ioan Lucian Mânzat în Dosarul nr. 2.296/85/2019/a1 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.937D/2019 şi nr. 3.419D/2019 la Dosarul nr. 1.824D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că nu este motivată în raport cu textele legale criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Decizia civilă nr. 915A din 20 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.021/302/2018/a3, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Excepţia a fost invocată de Societatea Calor - S.R.L. din Bucureşti în cadrul soluţionării apelului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, apel în cadrul căruia s-a pus în discuţia părţilor calificarea căii de atac exercitate. 8. Prin Încheierea din 3 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 8.206/3/2018/a2.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Excepţia a fost invocată de Corina Dodoiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate. 9. Prin Încheierea din 18 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.296/85/2019/a1, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992. Excepţia a fost invocată de Ioan Lucian Mânzat într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 nu pot fi în vigoare şi aplicate simultan, deoarece se exclud unele pe altele. În situaţia în care este atacată hotărârea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, calea de atac este fie recursul, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, fie apelul, conform art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012. 11. Se mai arată că sintagma „de la pronunţare“ din cuprinsul dispoziţiilor legale criticate este neconstituţională în măsura în care acelaşi text impune pronunţarea unei încheieri motivate. Referitor la sintagma criticată susţine că aceasta este discriminatorie, întrucât se instituie o obligaţie excesivă care încalcă rigoarea juridică a dispoziţiilor legale ce reglementează recursul, partea necunoscând motivele avute în vedere de instanţa de judecată atunci când respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Persoanele care formulează excepţii de neconstituţionalitate sunt discriminate în raport cu alţi justiţiabili care nu ridică astfel de excepţii, dar în privinţa cărora termenul de declarare a recursului curge de la comunicarea hotărârii. 12. Prin obligativitatea declarării căii de atac în 48 de ore de la pronunţare, şi nu de la comunicare, având în vedere că declararea căii de atac a recursului implică, sub sancţiunea nulităţii, indicarea motivelor de nelegalitate, potrivit art. 488 din Codul de procedură civilă, prevederile legale criticate sunt neconstituţionale. 13. În fine, se mai susţine că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, de 48 de ore de la pronunţare, este imposibil de respectat, atât timp cât se pronunţă o soluţie în camera de consiliu, fără citarea sau încunoştinţarea părţilor. Mai arată că dispoziţiile alin. (4) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 se contrazic, fiind astfel încălcat dreptul la apărare. 14. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respectiv ale art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, şi ale art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, care au următorul cuprins: - Art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este «definitivă», de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este «supusă recursului» sau că «poate fi atacată cu recurs» ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.;" – Art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992: "(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanţa de judecată va trimite Curţii Constituţionale şi numele părţilor din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.(5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." 19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, astfel cum se interpretează potrivit art. 20 alin. (1) din Constituţie şi prin prisma art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 31 - Dreptul la informaţie, art. 35 - Dreptul la mediu sănătos, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 46 - Dreptul la moştenire, art. 47 - Nivelul de trai, art. 51 - Dreptul la petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 73 - Categorii de legi, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 129 - Folosirea căilor de atac, art. 136 - Proprietatea şi art. 154 - Conflictul temporal de legi. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale sunt criticate dintr-o dublă perspectivă, respectiv din perspectiva calificării căii de atac ca fiind apel sau recurs, precum şi din perspectiva momentului de la care curge termenul de declarare a căii de atac şi a duratei acestuia. 21. În ceea ce priveşte calificarea căii de atac, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că este vorba de o cale de atac pe care legiuitorul a conceput-o, distinct de orice calificare procesual civilă sau penală, numai în privinţa hotărârilor judecătoreşti prin care se respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Prin urmare, acest recurs este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele şi caracteristicile proprii recursului din Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală. De asemenea, Curtea a constatat că, dat fiind faptul că textul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 este aplicabil atât în materie procesual civilă, cât şi penală, acesta îşi menţine natura juridică de cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcţie de reglementările proprii procedurii penale sau civile. De aceea, această cale de atac cu o fizionomie juridică proprie nu poate fi considerată nici recurs în sensul propriu al termenului prevăzut de Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală şi nici apel, contestaţie sau plângere în sensul Codului de procedură penală. Mai mult, Curtea a reţinut că aceeaşi cale de atac nu poate purta denumiri diferite în funcţie de procedura civilă sau penală în care intervine. Curtea a mai constatat că obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanţei ierarhic inferioare cu privire la soluţia pe care aceasta a adoptat-o, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivată de neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale prin prisma acestor condiţii (Decizia nr. 321 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 20 iulie 2017, paragrafele 21 şi 22). 22. Referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac, respectiv de la momentul pronunţării hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi la durata acestuia, în jurisprudenţa Curţii, spre exemplu Decizia nr. 586 din 8 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 24 februarie 2020, s-a reţinut că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reprezintă norme de procedură, pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii de neconstituţionalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Aşadar, această procedură face posibilă doar pronunţarea în situaţiile date asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de judecată având rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi. Natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni, legiuitorul a instituit şi regulile speciale de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singura cale de atac împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea dreptului de acces la instanţă, la folosirea căilor de atac sau a dreptului la apărare. Curtea a mai observat că pregătirea, în condiţiile legii, a căilor de atac promovate reprezintă obligaţia părţii interesate, care trebuie să manifeste diligenţă în acest sens. Instanţa de judecată în faţa căreia este invocată excepţia de neconstituţionalitate realizează un control al condiţiilor de admisibilitate a acesteia în exercitarea rolului său de filtru, fără a o putea respinge pe motive care se referă la temeinicia sau netemeinicia acesteia, aspecte care ţin de resortul instanţei de contencios constituţional, ci doar cu privire la motivele care privesc îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate. Prin urmare, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate privi exclusiv condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar recursul împotriva încheierii se va limita la aceste aspecte, care nu necesită consideraţii teoretice sau interpretări de amploare ori documentări care să îl pună în dificultate pe autorul excepţiei. 23. Aşadar, respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale poate avea loc exclusiv pentru motivele expres şi limitativ enumerate în Legea nr. 47/1992. Acestea sunt pur obiective, fiind strict legate de îndeplinirea unor condiţii procedurale, astfel încât autorul excepţiei, în cererea de recurs pe care o formulează, va trebui să demonstreze că excepţia de neconstituţionalitate respinsă ca inadmisibilă îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. De altfel, dezvoltarea pe larg a motivelor poate fi făcută şi prin concluzii scrise sau susţineri orale. 24. În concluzie, părţile nu pot invoca faptul că nu cunosc motivele pe care instanţa şi-a întemeiat soluţia respingerii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale atunci când excepţia este considerată inadmisibilă. 25. Dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 nu pot veni în contradicţie cu prevederile alin. (5) ale aceluiaşi articol, care reglementează soluţia de respingere ca inadmisibile a acelor excepţii care nu îndeplinesc cerinţele legii şi stabilesc calea de atac şi condiţiile de exercitare a acesteia împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale. 26. Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Calor - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.021/302/2018/a3 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Corina Dodoiu în Dosarul nr. 8.206/3/2018/a2.1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi de Ioan Lucian Mânzat în Dosarul nr. 2.296/85/2019/a1 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 11 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
