Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel-Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Societatea Ask - Shipping 92 Co, Delaware, Statele Unite ale Americii, prin mandatar Societatea Askila Shipping - S.R.L. din Constanţa, şi de Ziad Jindi în Dosarul nr. 11.196/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.695 D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Curtea ia act de prezenţa domnului Dalati Bassam, traducător autorizat de limba arabă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, reglementând cu claritate atât conduita interzisă, cât şi destinatarul normei, respectiv compania de transport, iar nu angajaţii acesteia, astfel cum susţine autorul. Excepţia nu este motivată prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (12) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, din această perspectivă fiind inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea nr. 15.948 din 20 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.196/212/2016/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia a fost ridicată de Societatea Ask - Shipping 92 Co, Delaware, Statele Unite ale Americii prin mandatar Societatea Askila Shipping - S.R.L. din Constanţa, şi de Ziad Jindi, într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată că art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu defineşte în mod neechivoc şi previzibil nici latura subiectivă a presupusei contravenţii, nici latura obiectivă, după cum nu lămureşte procedura în cadrul căreia fapta ilicită ar urma să fie constatată. Termenul „aducerea“ este neclar, legiuitorul având în vedere probabil „introducerea“ pe teritoriul României a persoanelor menţionate. Termenul conturează aparent doar un element subiectiv sub forma intenţiei, şi nu a culpei. Interpretat în această manieră, el se poate suprapune peste fapta de complicitate a persoanelor fizice din cadrul companiilor de transport sau chiar a persoanelor juridice, la trecerea ilegală a frontierei de către cetăţeni străini. Textul este deficitar şi pentru că nu explică procedura de constatare a contravenţiei, şi anume dacă este competent organul constatator să reţină săvârşirea unui fals de orice natură, şi în ce cadru legal. 7. Totodată, dacă se interpretează că textul reglementează săvârşirea faptei din culpă, atunci articolul respectiv reglementează culpa unei terţe persoane, şi nu a contravenientului însuşi. O culpă personală a contravenientului nu există decât dacă acesta trebuia şi putea să cunoască faptul introducerii pe teritoriul României a unui străin, fără documente legale ori cu documente false sau falsificate. Or, companiile de transport nu au nicio obligaţie legală sau contractuală de a verifica autenticitatea unor documente de trecere a frontierei, după cum nu au nici competenţa de a face acest lucru. Angajatorul nu poate fi tras la răspundere pentru faptele angajaţilor. 8. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, determinarea obiectului juridic al laturii subiective şi al laturii obiective a contravenţiei putându-se realiza pe cale de interpretare, în temeiul art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, cu referire la art. 16 din Codul penal. 9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, interpretarea şi aplicarea textului de lege este atributul instanţei judecătoreşti, iar criticile formulate nu intră în sfera de analiză a pretinsei neconstituţionalităţi existente între textul de lege şi norma constituţională. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu modificările aduse prin Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011, având următorul cuprins: „Este interzisă aducerea în România de către companiile de transport aeriene, navale sau terestre a străinilor fără documente de trecere a frontierei, cu documente sau vize false ori falsificate sau ascunşi în mijloacele de transport ori care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. a) şi b).“ 14. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textul de lege criticat aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), sub aspectul cerinţelor de claritate şi previzibilitate ale legii, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii, art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării şi art. 124 alin. (2), potrivit căruia „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“. Sunt, de asemenea, încălcate şi dispoziţiile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7 „Nicio pedeapsă fără lege“, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 49 alin. (1) teza întâi privind principiul legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că fapta prevăzută de textul de lege criticat este calificată drept contravenţie, de art. 134 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, potrivit căruia „Sunt considerate contravenţii următoarele fapte: 1. nerespectarea de către transportator a interdicţiilor prevăzute la art. 7 alin. (1)“, şi sancţionată conform art. 135 din acelaşi act normativ, potrivit căruia: „Contravenţiile prevăzute la art. 134 se sancţionează după cum urmează: […] d) cu amendă de la 8.000 lei la 15.000 lei, cea prevăzută la pct. 1, calculată pentru fiecare străin transportat.“ 16. În ceea ce priveşte criticile formulate de autorii excepţiei, referitoare la lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea reţine că acestea nu pot fi primite deoarece problema supusă controlului, şi anume dacă angajatorul poate verifica falsurile din documentele celor pe care-i angajează este o problemă de fapt care se examinează în concret de instanţa de judecată şi excedează controlului de constituţionalitate. În acest cadru, instanţa poate să verifice dacă angajatorul a întreprins diligenţele corespunzătoare şi necesare pentru a se asigura că persoana în cauză a fost angajată cu respectarea cerinţelor legale şi pe baza documentelor pe care persoana le prezintă la angajare. 17. Curtea reţine, de asemenea, că în dreptul naţional ramura dreptului contravenţional se evidenţiază distinct de ramura dreptului penal. Faptele care constituie contravenţii au un grad de pericol social mai redus; sub aspectul vinovăţiei, în Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 „legea generală“ în materie contravenţională, nu se face distincţie între intenţie şi culpă, sancţiunile contravenţionale sunt sancţiuni administrative, iar procedura de constatare a săvârşirii unei contravenţii este mai puţin complexă, atât ca desfăşurare, cât şi ca durată în timp, în raport cu cercetarea penală. 18. Prin urmare, Curtea reţine că poate fi considerată ca fiind întemeiată o excepţie de neconstituţionalitate bazată pe compararea structurii contravenţiei cu aceea a infracţiunii, în urma căreia ar rezulta lipsa de congruenţă între cele două categorii de fapte. 19. Cât priveşte critica referitoare la o „confuzie“ între contravenţia reglementată de textul de lege criticat şi complicitatea la săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 262 alin. (1) din Codul penal, Curtea observă că încadrarea faptei în categoria contravenţiei sau infracţiunii este o problemă de aplicare a textelor de lege de către organele abilitate, iar nu de constituţionalitate. 20. În ceea ce priveşte critica referitoare la neclaritatea procedurii de constatare şi sancţionare a contravenţiei săvârşite, Curtea observă că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece, potrivit art. 137 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002: „Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor […]“, aşadar procedura este cea reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. 21. Cu privire la vinovăţia şi răspunderea contravenţională a unui persoane juridice, Curtea a reţinut că, potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în condiţiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii. 22. Pentru considerentele expuse, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile autorilor referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) şi art. 23 alin. (12) din Constituţie. 23. Referitor la criticile privind încălcarea art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, precum şi a art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că acestea nu sunt motivate şi nu pot fi supuse analizei Curţii Constituţionale. 24. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 49 alin. (1) teza întâi din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată Societatea Ask - Shipping 92 Co, Delaware, Statele Unite ale Americii, prin mandatar Societatea Askila Shipping - S.R.L. din Constanţa, şi de Ziad Jindi în Dosarul nr. 11.196/212/2016/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
