Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ioan-Sorin Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Ciprian Aiojoaei în Dosarul nr. 6.794/99/2016 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 160D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocat Dumitru Bogdan Alexoae, cu împuternicire depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 215D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Ioan Morar în Dosarul nr. 4.980/117/2016 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele Curţii, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor ridicate în dosarele de mai sus, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării acestora. 6. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura procesuală propusă. 7. Preşedintele dispune conexarea Dosarului nr. 215D/2018 la Dosarul nr. 160D/2018, primul înregistrat, şi dă cuvântul părţilor prezente pentru susţinerea excepţiei invocate. 8. Reprezentantul convenţional al autorului excepţiei ce constituie obiectul Dosarului nr. 160D/2018 arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 sunt neconstituţionale deoarece suprimă un grad de jurisdicţie în procedura contestării ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept a mandatului de primar. 9. În Dosarul nr. 215D/2018, autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate formulate. 10. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii. Susţine că Legea fundamentală nu impune un dublu grad de jurisdicţie, astfel că opţiunea legiuitorului exprimată în textul legal criticat, de a reglementa un singur grad de jurisdicţie, nu contravine normelor fundamentale invocate, cu atât mai mult cu cât soluţionarea cererii de anulare a ordinului prefectului aparţine competenţei unei instanţe suficient de calificate, şi anume tribunalul - secţia de contencios administrativ. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 11. Prin Încheierea din 15 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.794/99/2016, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ciprian Aiojoaei într-o cauză aflată în recurs, având ca obiect acţiune în anulare a unui act administrativ, şi anume a ordinului Instituţiei Prefectului prin care s-a luat act de încetarea de drept a mandatului de primar. 12. Prin Încheierea din 25 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.980/117/2016, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Morar într-o cauză aflată în recurs, având ca obiect acţiune în anulare a unui act administrativ reprezentat de un ordin emis de Instituţia Prefectului. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, deşi exprimă voinţa legiuitorului conferită de art. 129 din Constituţie de a stabili căile legale de atac, afectează substanţa dreptului de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, cu încălcarea art. 53 din Constituţie. Aceasta deoarece textul criticat elimină calea de atac a recursului împotriva hotărârii primei instanţe prin care se soluţionează cererea de anulare a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept înaintea duratei normale a mandatului de primar. Deşi reglementarea urmăreşte asigurarea celerităţii judecăţii unor asemenea cauze şi are un scop legitim, totuşi nu este respectată cerinţa proporţionalităţii, deoarece măsura eliminării oricărei căi de atac, fiind restrictivă de drepturi, nu este una adecvată, graduală şi care să respecte justul echilibru dintre interesul public, pe de o parte, şi dreptul fundamental al cetăţeanului de a beneficia de un remediu efectiv în faţa instanţelor judecătoreşti, pe de altă parte. Legiuitorul ar fi putut adopta o soluţie mai puţin intruzivă, în sensul de a stabili un termen scurt pentru soluţionarea căii de atac, astfel încât să nu fie afectat accesul liber la justiţie în substanţa sa. De altfel, nici celeritatea, care motivează suprimarea căii de atac a recursului, nu este în mod real justificată în cazul suspendării de drept a primarului, deoarece atribuţiile acestuia pot fi exercitate de către viceprimar, interesul public fiind în continuare protejat. Chiar dacă art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu impune un dublu grad de jurisdicţie în materie civilă, se susţine că dreptul fundamental la o cale de atac este subînţeles şi obligatoriu chiar şi în materia civilă prin prisma celorlalte prevederi internaţionale la care România este parte şi pe care trebuie să le integreze şi să le aplice în dreptul intern. 14. Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 160D/2018, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 215D/2018, consideră că textul legal criticat este constituţional, astfel cum a statuat constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, exemplificativă fiind Decizia nr. 228 din 6 aprilie 2017. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, menţinându-şi punctul de vedere exprimat în acest sens şi în deciziile Curţii Constituţionale nr. 153/2013, nr. 228/2017 şi nr. 229/2017. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007. Ulterior invocării excepţiei, dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, actul normativ abrogator preluând, însă, aceeaşi soluţie juridică în cuprinsul art. 160 alin. (17). Cu toate acestea, în aplicarea considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanţa de contencios constituţional va examina dispoziţiile de lege criticate chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare, deoarece acestea continuă să producă efecte juridice în cauzele în care au fost criticate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. 21. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, în redactarea în vigoare la data sesizării Curţii Constituţionale, aceasta fiind următoarea: "(5) Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă." 22. Se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „De la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, referirile din cuprinsul actelor normative la hotărârea judecătorească «definitivă şi irevocabilă» sau, după caz, «irevocabilă» se vor înţelege ca fiind făcute la hotărârea judecătorească «definitiv㻓. 23. În opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 53 alin. (2) teza finală cu referire la condiţiile de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“ şi ale art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea, prin prisma art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern din Constituţie, sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi ale art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, texte referitoare la dreptul de acces la un tribunal şi la o cale de atac eficientă. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prevederile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, iar prin Decizia nr. 239 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, Decizia nr. 153 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 14 iunie 2013, Decizia nr. 229 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 6 iulie 2017, Decizia nr. 228 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 12 iunie 2017, Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 29 august 2018, Decizia nr. 304 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 31 iulie 2019, Decizia nr. 699 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2020, Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate. 25. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, referitoare la contestarea în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar conţin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie. 26. Curtea a mai arătat că, din raţiuni legate de celeritate în această materie, termenele ce caracterizează această procedură specială sunt mai scurte decât cele întâlnite în procedura de drept comun (contestaţia - formulată în 10 zile de la comunicare şi soluţionată în 30 de zile de către instanţa de contencios administrativ) şi că, tot din aceleaşi considerente, este admisă excepţia de la obligaţia parcurgerii procedurii prealabile, specifică, de altfel, contenciosului administrativ. Totodată, este de remarcat că pe parcursul soluţionării contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ, ambele părţi din litigiu - atât primarul, cât şi prefectul - îşi pot exercita neîngrădit drepturile şi garanţiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate susţine încălcarea accesului liber la justiţie sub toate aspectele sale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 239 din 4 martie 2008, precitată). 27. Curtea a reiterat, în acord cu jurisprudenţa sa, că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac (în acest sens a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). 28. Curtea a mai reţinut că prevederile art. 129 din Constituţie stabilesc dreptul părţilor interesate şi al Ministerului Public de a exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti căile de atac potrivit legii, dar aceasta nu înseamnă reglementarea constituţională a principiului dublului grad de jurisdicţie. Este adevărat că art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentalereglementează dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnată penal, dar, pe de altă parte, nu există obligativitatea extinderii acestui principiu şi în materie civilă. De asemenea noţiunea de „proces echitabil“ nu implică imperios existenţa mai multor grade de jurisdicţie, a unor căi de atac a hotărârilor judecătoreşti (a se vedea în acest sens Decizia nr. 86 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001). 29. În raport cu acestea, Curtea a statuat că necesitatea restabilirii cu maximă celeritate a organelor de conducere la nivelul administraţiei publice locale, în speţă a primarului, reprezintă un argument suficient pentru a justifica măsura constând în derogarea de la regulile procedurale de drept comun ale modalităţilor de exercitare a liberului acces la justiţie, în sensul ca hotărârea primei instanţe - tribunalul, secţia de contencios administrativ - învestite cu soluţionarea contestaţiei împotriva ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar să fie definitivă. Această măsură este una necesară şi adecvată, neputând fi concepută o alta care să afecteze mai puţin dreptul la exercitarea căilor de atac. De asemenea urmăreşte un scop legitim - acela de restabilire a organelor de conducere ale administraţiei publice locale - şi este proporţională cu acest scop (a se vedea spre exemplu Decizia nr. 507 din 17 iulie 2018, precitată). 30. Pentru motivele arătate, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001 nu contravin normelor constituţionale şi celor din actele juridice internaţionale invocate. 31. Întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză. 32. În plus, Curtea reţine că, potrivit art. 69 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, în vigoare la data sesizării sale, mandatul primarului încetează de drept în condiţiile legii statutului aleşilor locali, precum şi (a) dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcţiei datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfăşurarea activităţii în bune condiţii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic şi (b) dacă acesta nu îşi exercită, în mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv. Textul legal amintit face trimitere şi la cazurile prevăzute la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004 [în prezent abrogată prin art. 597 alin. (2) lit. h) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019], care se referă la următoarele situaţii: a) demisie; b) incompatibilitate; c) schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială; d) imposibilitatea de a o fi exercitat pe o perioadă mai mare de 6 luni consecutive, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege; e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate; f) punerea sub interdicţie judecătorească; g) pierderea drepturilor electorale; h) deces. 33. Or, toate aceste cazuri prevăzute de lege pentru încetarea de drept a mandatului primarului înainte de expirarea duratei normale a acestuia sunt situaţii în esenţă incontestabile, fie că sunt stări de fapt (de exemplu, demisie; schimbarea domiciliului într-o altă unitate administrativ-teritorială; imposibilitatea exercitării funcţiei datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfăşurarea activităţii în bune condiţii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic; neexercitarea, în mod nejustificat, a mandatului timp de 45 de zile consecutiv; deces), fie stări de drept, constatate deja printro hotărâre judecătorească definitivă (de exemplu, incompatibilitate; condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate; punerea sub interdicţie judecătorească; pierderea drepturilor electorale). Prin urmare, deşi, aşa cum afirmă unul dintre autorii excepţiei, viceprimarul este înlocuitorul de drept al primarului în situaţiile prevăzute de lege, cazurile de mai sus se raportează fie la o imposibilitate definitivă, fie la una temporară, dar de minimum 45 de zile, în care primarul nu îşi exercită funcţia în care a fost ales, astfel că nu se justifică prelungirea şi mai mult a acestei durate de instabilitate la nivelul conducerii unităţii administrativ-teritoriale, în sensul reglementării unei căi de atac împotriva hotărârii prin care prima instanţă soluţionează contestaţia împotriva ordinului prefectului prin care acesta constată, în temeiul legii, încetarea de drept a mandatului de primar. Aşa cum s-a arătat la paragrafele 26 şi 29, legiuitorul a prevăzut o procedură simplificată şi rapidă pentru soluţionarea acestei contestaţii, specifică contenciosului electoral, tocmai în considerarea deservirii interesului public de stabilizare cât mai urgentă a organelor autorităţilor administraţiei publice locale în urma unui nou scrutin. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ciprian Aiojoaei în Dosarul nr. 6.794/99/2016 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Ioan Morar în Dosarul nr. 4.980/117/2016 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 iunie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
