Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└───────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate privind Legea pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare (Pl-x nr. 21/2022), obiecţie formulată de un număr de 52 de deputaţi. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.795 din 9 iunie 2022 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.455A/2022. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine că legea criticată a fost adoptată în lipsa fişei financiare, iar expunerea de motive nu conţine nicio menţiune referitoare la impactul financiar al acesteia. Nici iniţiatorii, nici Camerele Parlamentului nu au solicitat Guvernului întocmirea fişei financiare, singura solicitare adresată acestuia fiind de a transmite punctul său de vedere privind susţinerea sau respingerea propunerii legislative. În sensul necesităţii stabilirii sursei de finanţare pentru cheltuielile angajate şi al solicitării fişei financiare sunt invocate Avizul Consiliului Legislativ nr. 41/2022, Opinia Consiliului Fiscal din 23 noiembrie 2021, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 56 din 5 februarie 2020. Totodată, sunt menţionate prevederile art. 30 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi ale art. 15 alin. (1) lit. a) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010. 4. Se mai susţine că reglementarea criticată încalcă principiul bicameralismului, întrucât compararea celor două forme ale legii adoptate la nivelul celor două Camere relevă nu doar faptul că la Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, au fost adoptate o serie de amendamente care nu au fost puse în discuţia Senatului şi care au condus la o configuraţie semnificativ diferită între cele două forme ale legii, ci chiar că au fost discutate două proiecte de lege total diferite din perspectiva conţinutului. Astfel, în timp ce la Senat se discuta despre statutul funcţionarului public şi salarizarea unitară a acestuia, la Camera Deputaţilor au fost aduse amendamente care schimbă însăşi esenţa actului normativ, iar discuţia s-a axat pe introducerea unor sporuri pentru anumite categorii de angajaţi, eliminându-se Senatul din procesul legislativ. Soluţia constituţională pentru această situaţie era expres precizată în Constituţie, respectiv întoarcerea proiectului la Senat pentru discutarea amendamentelor aduse la Camera Deputaţilor, traseu constituţional care nu a fost realizat. Totodată, sunt indicate textele care au fost incluse în lege la nivelul Camerei Deputaţilor, prin excluderea Senatului din procesul de legiferare, şi se concluzionează că amendamentele adoptate imprimă nu doar deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate, ce duc la configuraţii semnificativ diferite ale acestora, ci indică faptul că legea adoptată de Camera Deputaţilor este o cu totul altă lege decât cea adoptată de Senat. 5. Se consideră că legea criticată încalcă şi art. 1 alin. (3) şi (5), art. 75 şi art. 76 alin. (3) din Constituţie referitor la desfăşurarea procedurii parlamentare de adoptare a legilor, întrucât raportul favorabil al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a fost primit la data de 30 mai 2022, iar proiectul de lege a fost înscris pe ordinea de zi şi votat de către plenul Camerei Deputaţilor la data de 31 mai 2022. 6. Se mai susţine că legea criticată contravine art. 1 alin. (5) şi art. 76 din Constituţie referitor la procedura de adoptare a legilor, întrucât, ulterior adoptării legii, prin intermediul unei note transmise de preşedintele de şedinţă la data de 7 iunie 2022, au fost operate două modificări asupra legii adoptate în şedinţa Camerei Deputaţilor, având în vedere faptul că, în ceea ce priveşte raportul depus, s-a constatat, pe de o parte, că acesta nu cuprinde amendamentul de la art. II din lege în redactarea aprobată în cadrul şedinţei Comisiei, iar, pe de altă parte, că acesta cuprinde o trimitere greşită. Astfel, forma adoptată de Camera Deputaţilor diferă faţă de cea trimisă la promulgare, iar prima dintre cele două intervenţii asupra textului legii schimbă scopul acesteia, pentru că adaugă funcţiile de demnitate publică şi asimilate acestora în categoria celor ale căror indemnizaţii se măresc. Se concluzionează că încălcarea art. 76 din Constituţie s-a produs cu privire la însăşi raţiunea textului, aceea de a norma modalitatea de manifestare a autorităţii legislative, conducând implicit şi la încălcarea prevederilor art. 61 din Constituţie. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiecţia de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere. 8. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Cu privire la încălcarea art. 61 alin. (2), coroborat cu art. 75 din Constituţie referitor la principiul bicameralismului, se arată că, prin raportare la forma adoptată de Senat, legea criticată conţine dispoziţii de modificare şi completare a Legii-cadru nr. 153/2017, iar intervenţiile legislative realizate sub forma amendamentelor admise la Camera decizională nu reprezintă soluţii normative care, sub aspectul fondului reglementării, să se îndepărteze considerabil de conceptele edictate de către Senat. Cazul de faţă nu reflectă o îndepărtare de la intenţia iniţiatorului, sancţionată de Curtea Constituţională prin jurisprudenţa sa, ci, mai degrabă, o analiză temeinică efectuată de Camera Deputaţilor, în virtutea atribuţiilor sale de Cameră decizională, şi a plenitudinii sale de competenţă. Practic, ambele Camere s-au pronunţat asupra formei iniţiatorului, având în vedere că Senatul a adoptat propunerea legislativă în forma care i-a fost înaintată, potrivit art. 75 alin. (2) teza a treia din Constituţia României, republicată. Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, a adoptat proiectul de lege cu modificări şi completări, prin raportare la textele adoptate de prima Cameră sesizată. Faţă de cele expuse, criticile formulate nu pot fi reţinute. 10. Cu privire la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că argumentele prezentate de autori adaugă ipoteze circumstanţiale din perspectivă interpretativă, care excedează intenţiei avute în vedere de Parlament prin legea adoptată. Astfel, înlocuind sintagma „Prin excepţie de la prevederile alin. (1)“ cu sintagma „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2)“ nu se schimbă sensul normei juridice, ci se întăreşte trimiterea la funcţiile de demnitate publică şi cele asimilate acestora, lucru deja reglementat la alin. (4^1) cu privire la cele două forme de „indemnizaţii“ acordate acestei categorii de personal plătit din fonduri publice. 11. Autorii sesizării invocă totodată o critică referitoare la îndreptarea unei erori materiale survenite în redactarea raportului comisiei sesizate în fond. În fapt, Comisia pentru muncă şi protecţie socială a semnalat în plenul Camerei Deputaţilor existenţa unei erori materiale cu privire la o normă de trimitere cuprinsă în textul proiectului de lege în forma adoptată de comisie. Astfel, nota de rectificare menţionată corectează o eroare materială cuprinsă în raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, respectiv o omisiune care se corelează cu dispoziţia descriptivă a alin. (4^3) al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Conform normelor de tehnică legislativă se asigură, în acest mod, punerea în acord a normei de trimitere cu reglementarea conţinută. 12. Totodată, invocarea unei eventuale neclarităţi nu intră în sfera exercitării controlului de neconstituţionalitate, ci se circumscrie procesului de interpretare şi aplicare a legii. 13. Se apreciază că actul normativ criticat respectă în ansamblul său cerinţele privind claritatea, precizia şi previzibilitatea normelor juridice. Textul este clar, întrucât în conţinutul său nu se regăsesc pasaje obscure sau soluţii normative contradictorii, este precis, fiind redactat într-un stil specific normativ dispozitiv, care prezintă norma instituită fără explicaţii sau justificări, prin folosirea cuvintelor în înţelesul lor curent din limba română; conceptele şi noţiunile utilizate sunt configurate în concordanţă cu dreptul pozitiv, iar stabilirea soluţiilor normative este departe de a fi ambiguă, acestea fiind redate previzibil şi univoc, cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Neîncălcând niciuna dintre prevederile cadrului normativ referitor la tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile criticate sunt, deci, constituţionale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 14. Se arată că modificările aduse normelor în vigoare se circumstanţiază evoluţiei realităţilor economice şi sociale din România. În acest sens, ca expresie a poziţiei sale preeminente în sistemul autorităţilor publice ale României, Parlamentul poate interveni asupra legislaţiei în scopul asigurării ordinii juridice necesare, în exercitarea suveranităţii naţionale rezultate din alegerile generale. 15. Cu privire la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, se arată că, urmărind fişa actului, Senatul a solicitat în data de 5 octombrie 2021 punctul de vedere al Guvernului şi informarea Guvernului asupra implicaţiilor bugetare, în conformitate cu prevederile art. 111 alin. (1) din Constituţie, precum şi fişa financiară, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea responsabilităţi fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, şi ale art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, pentru propunerea legislativă, înregistrată la Senat cu nr. B438 din 5 octombrie 2021. Netransmiterea fişei financiare în termenul legal de către autoritatea publică căreia îi incumbă obligaţia de a întocmi acest document nu poate constitui un impediment în continuarea procedurii de legiferare. 16. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. 17. La dosarul cauzei, Federaţia „Solidaritatea sanitară din România“ din Bucureşti a depus un înscris sub titulatura de amicus curiae, prin care solicită Curţii Constituţionale respingerea, ca neîntemeiată, a obiecţiei de neconstituţionalitate. 18. La termenul de judecată fixat pentru data de 6 iulie 2022, Curtea a dispus amânarea începerii dezbaterilor asupra cauzei pentru data de 21 septembrie 2022, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Obiectul controlului de constituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Legea pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare. 20. Textele constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi calitatea legii, ale art. 61 privind rolul Parlamentului, ale art. 75 şi 76, ambele privind procedura de adoptare a legilor, şi ale art. 138 alin. (5) privind stabilirea sursei de finanţare a cheltuielilor bugetare. (1.) Admisibilitatea obiecţiei de neconstituţionalitate 21. În prealabil examinării obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea are obligaţia verificării condiţiilor de admisibilitate a acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanţa constituţională, precum şi a obiectului controlului de constituţionalitate. Dacă primele două condiţii se referă la regularitatea sesizării instanţei constituţionale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competenţă, astfel încât urmează să fie cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia dintre ele are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiţii (Decizia Curţii Constituţionale nr. 66 din 21 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018, paragraful 38). 22. Obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie atât sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, întrucât a fost formulată de un număr de 52 de deputaţi, cât şi sub aspectul obiectului controlului de constituţionalitate, fiind vorba despre o lege adoptată, dar nepromulgată încă. 23. Cu privire la termenul în care poate fi sesizată instanţa de contencios constituţional, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, acesta este de 5 zile de la data depunerii legii adoptate la secretarii generali ai celor două Camere ale Parlamentului, respectiv de două zile, începând de la acelaşi moment, dacă legea a fost adoptată în procedură de urgenţă. Totodată, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Legea fundamentală, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor înainte de promulgarea acestora, care, potrivit art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, se face în termen de cel mult 20 de zile de la primirea legii adoptate de Parlament, iar, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, în termen de cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare. 24. Propunerea legislativă a fost adoptată de Senat la 2 februarie 2022 [fiind adoptată tacit ca urmare a depăşirii termenului prevăzut de art. 75 alin. (2) din Constituţie], după care a fost transmisă Camerei Deputaţilor, care a adoptat-o, în calitate de Cameră decizională, la data de 31 mai 2022. La data de 7 iunie 2022, legea adoptată a fost depusă în vederea exercitării dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii, la data de 9 iunie 2022 a fost înregistrată prezenta obiecţie de neconstituţionalitate, iar la data de 14 iunie 2022 legea a fost trimisă la Preşedintele României pentru promulgare. 25. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în termenul de protecţie de 5 zile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, astfel că urmează a se constata că aceasta este admisibilă. 26. În consecinţă, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. (2.) Analiza obiecţiei de neconstituţionalitate (2.1.) Criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 61 alin. (2) şi art. 75 din Constituţie 27. În jurisprudenţa sa, cu privire la principiul bicameralismului, Curtea a dezvoltat o veritabilă „doctrină“ a bicameralismului şi a modului în care acest principiu este reflectat în procedura de legiferare. Ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului român şi de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a ţării, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut şi de cealaltă Cameră (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 53). Legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, drept care autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră (Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, Decizia nr. 355 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 8 iulie 2014, paragraful 38, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, paragraful 39, Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragraful 29, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragraful 32, sau Decizia nr. 393 din 5 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 16 iulie 2019, paragraful 66). Ca urmare, dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului. Aşa fiind, modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce proiectului de lege sau propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului (Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 53). 28. Stabilind limitele principiului bicameralismului, Curtea a apreciat că aplicarea acestuia nu poate avea ca efect deturnarea rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate. Este de netăgăduit că principiul bicameralismului presupune atât conlucrarea celor două Camere în procesul de elaborare a legilor, cât şi obligaţia acestora de a-şi exprima prin vot poziţia cu privire la adoptarea legilor (Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 55). 29. Curtea a stabilit două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura parlamentară, se încalcă principiul bicameralismului: pe de o parte, existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului şi, pe de altă parte, existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea celor două criterii este de natură a afecta principiul care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziţie privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, paragraful 29, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 54). 30. Aşadar, bicameralismul nu înseamnă ca ambele Camere să se pronunţe asupra unei soluţii legislative identice, în Camera decizională putând exista abateri inerente de la forma adoptată de Camera de reflecţie, desigur, fără schimbarea obiectului esenţial al proiectului de lege/propunerii legislative. A nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecţie ar însemna limitarea rolului său constituţional, iar caracterul decizional ataşat acesteia devine iluzoriu. S-ar ajunge la un veritabil mimetism, în sensul că cea de-a doua Cameră se va identifica, în ceea ce priveşte activitatea sa legislativă, cu prima Cameră, neputându-se îndepărta în niciun fel de la soluţiile legislative pentru care a optat prima Cameră, ceea ce este contrar, până la urmă, chiar ideii de bicameralism. Prin urmare, nu se poate susţine încălcarea principiului bicameralismului, atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea/proiectul de lege în forma sa însuşită de Camera de reflecţie. În acest sens, modificările aduse formei adoptate de Camera de reflecţie trebuie să cuprindă o soluţie legislativă care păstrează concepţia de ansamblu a acesteia şi să fie adaptate în mod corespunzător, prin stabilirea unei soluţii legislative alternative/complementare care nu se abate de la forma adoptată de Camera de reflecţie, în condiţiile în care aceasta este mai cuprinzătoare sau mai bine articulată în cadrul ansamblului legii, cu realizarea anumitor coroborări inerente oricărei modificări (Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, paragrafele 37 şi 38, Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 21 iulie 2017, paragraful 45, şi Decizia nr. 412 din 20 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 11 iulie 2019, paragraful 57). 31. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că la nivelul Camerei decizionale au fost operate mai multe modificări faţă de forma adoptată de Camera de reflecţie. Astfel, au fost adoptate pct. 2 şi 3 ale art. I, precum şi art. II. Întrucât aceste modificări vizează legea salarizării, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017, şi legea salarizării personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2022, respectiv art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, rezultă că ele reglementează cu privire la un corp unitar de norme juridice privind salarizarea. În aceste condiţii, urmează a se verifica dacă deosebirea de conţinut juridic faţă de forma adoptată în prima Cameră sesizată (formă care a vizat numai Legea-cadru nr. 153/2017) este majoră sau dacă configuraţia juridică a legii adoptate este semnificativ diferită. 32. În acest context, Curtea observă că există un grad de abatere ridicat al formei adoptate de Camera Deputaţilor faţă de cea adoptată de Senat, noul text al pct. 2 şi 3 ale art. I referindu-se la salarizarea unor funcţii neavute în vedere în forma legii adoptată de Senat, funcţii ce fac parte dintr-o familie ocupaţională diferită de cea avută în vedere de Camera de reflecţie. Astfel, Camera de reflecţie a avut în vedere familia ocupaţională „Învăţământ“, iar cea decizională a adăugat şi funcţii specifice familiei ocupaţionale „Administraţie“. Prin urmare, pct. 2 şi 3 ale art. I consacră o soluţie legislativă neavută în vedere de Camera de reflecţie, care se îndepărtează de forma adoptată de aceasta. O astfel de abatere poate fi calificată ca fiind majoră, ceea ce atrage în mod implicit o configuraţie semnificativ diferită a legii faţă de forma adoptată în Camera de reflecţie. 33. Totodată, prin introducerea art. II, care se referă la salarizarea întregului personal plătit din fonduri publice pentru anul 2022, se constată că, în mod evident, Camera decizională a adăugat un conţinut normativ nou şi semnificativ diferit legii adoptate, aspect care a dus şi la modificarea titlului legii. Dacă în forma adoptată de Camera de reflecţie legea se referea la salarizarea personalului didactic care îndeplineşte funcţia de diriginte, profesor/antrenor grupa de performanţă din cadrul cluburilor sportive şcolare sau cluburilor sportive universitare, la învăţătorii, educatoarele, institutorii, profesorii pentru învăţământul primar, la profesorii pentru învăţământul preşcolar care urmau să beneficieze de o creştere salarială de 10%, art. II se referă la întreg spectrul personalului bugetar, la creşterea indemnizaţiilor de încadrare lunară de care aceştia beneficiază. Or, o asemenea modificare nu putea fi adoptată numai de Camera decizională, neavând vreo legătură de complementaritate/conexitate cu soluţia legislativă adoptată iniţial de Camera de reflecţie. 34. De altfel, o parte dintre majorările preconizate prin art. II criticat a fost realizată ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2022 pentru completarea art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 29 august 2022, act normativ care se aplică din luna august 2022. 35. Având în vedere cele expuse, Curtea constată că prin adoptarea pct. 2 şi 3 ale art. I şi a art. II din lege a fost încălcat principiul bicameralismului prevăzut de art. 61 alin. (1) coroborat cu art. 75 din Constituţie. (2.2.) Criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 1 alin. (5) şi art. 76 din Constituţie 36. Curtea observă că autorii obiecţiei critică faptul că a fost încălcată procedura parlamentară de adoptare a legilor prin faptul că între data depunerii raportului şi cea a adoptării legii a existat un termen de doar o zi, ceea ce ar contraveni considerentelor de principiu cuprinse în Decizia nr. 261 din 5 mai 2022. Situaţia învederată nu este, însă, una comparabilă cu cea constatată prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, în care întreaga procedură parlamentară s-a desfăşurat într-o singură zi în condiţiile în care legea era adoptată în procedură comună, cu încălcarea unei exigenţe constituţionale expres stabilite în art. 76 alin. (3). Or, critica formulată nu relevă decât aspecte de procedură parlamentară, fără relevanţă constituţională. 37. Cu privire la critica referitoare la încălcarea procedurii parlamentare de adoptare a legilor prin modificarea textului legii printr-o erată, Curtea reţine că în cuprinsul eratei, depusă la pagina 22 din dosarul Curţii Constituţionale (intitulată Notă Plx 21/2022), s-au făcut referiri la faptul că art. II din lege nu cuprinde un amendament adoptat în cadrul şedinţei „comisiei“ şi că în cuprinsul său există o trimitere greşită la un anumit text. Având în vedere, însă, faptul că s-a constatat neconstituţionalitatea legii prin raportare la principiul bicameralismului, iar această neconstituţionalitate a vizat şi art. II, în ansamblul său, analiza criticii formulate nu mai prezintă relevanţă, astfel că instanţa constituţională nu o va mai analiza pe fond. (2.3.) Criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 138 alin. (5) din Constituţie 38. Conform fişei legislative a propunerii legislative (intitulată în redactarea iniţiatorului „pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice“), ca urmare a hotărârii Biroului permanent al Senatului din şedinţa din data de 15 noiembrie 2021, au fost solicitate: a) punctul de vedere al Guvernului şi informarea Guvernului asupra implicaţiilor bugetare, în conformitate cu art. 111 alin. (1) din Constituţie; b) fişa financiară, în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, şi art. 15 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 4 iunie 2020. Prin urmare, cele arătate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate - în sensul că nu ar fi fost solicitată fişa financiară - nu se susţin. 39. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 şi ale art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 septembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
