Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Elena Vasile şi Cornelia Jalba în Dosarul nr. 5.313/3/2016** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 2.462D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarele excepţiei, doamna avocat Ilinca Siteanu, membru în Baroul Bucureşti, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celeilalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a transmis la dosar concluzii scrise prin care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentatului autoarelor excepţiei, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În argumentarea acestei solicitări susţine că Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 nu acoperă şi situaţia cererilor de restituire cu privire la care au fost emise decizii de către entităţile învestite de lege, dar nu făcuseră, încă, obiectul unor litigii soluţionate de instanţele de judecată, deşi efectele juridice ale notificărilor şi ale deciziilor emise au fost deja consumate. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în susţinerea acestui punct de vedere, jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 21 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.313/3/2016**, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Elena Vasile şi Cornelia Jalba, într-o cauză civilă având ca obiect obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despăgubire pentru imobile revendicate şi pentru care a fost parcursă procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, în raport cu vechea reglementare oferită de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, care stabilea un interval de timp maxim de 60 de zile în care entitatea notificată era obligată să se pronunţe prin dispoziţie/decizie, termenele introduse de art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013, aplicabile atât la nivel de procedură administrativă, cât şi dosarelor deja înregistrate pe rolul instanţelor de judecată, tergiversează în mod nejustificat soluţionarea cererilor de retrocedare formulate de către persoanele îndreptăţite. Un efect direct al textelor criticate se concretizează în pronunţarea unor soluţii de respingere, ca prematur introduse, a acţiunilor împotriva entităţilor învestite de lege, formulate de persoanele îndreptăţite, în situaţia în care reclamantul se adresează instanţei de judecată înainte de expirarea noilor termene. În motivarea excepţiei se face referire la cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 şi Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, decizii prin care a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 şi, respectiv, art. 34 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Se arată că această soluţie tranşează însă numai problematica persoanelor îndreptăţite care sesizaseră deja instanţa de judecată cu cereri în justiţie împotriva entităţilor notificate. Apreciază că, de vreme ce, în justificarea soluţiei pronunţate, Curtea a sancţionat aplicarea retroactivă a legii civile asupra unor efecte juridice deja consumate, în sfera acestora poate fi considerată a fi cuprinsă şi situaţia persoanelor care au sesizat în termen legal entităţile învestite de lege, în procedura administrativă. Se susţine că, deşi cele statuate de către Curtea Constituţională vizează în mod direct dosarele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, acestea trebuie să producă în mod indirect consecinţe juridice şi asupra celorlalte categorii de acţiuni în justiţie aparţinând materiei retrocedării, cum ar fi şi cererile de chemare în judecată formulate ulterior intrării în vigoare a legii. Arată că formularea ambiguă a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 165/2013 a condus în practică la refuzul de a soluţiona dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu toate că acestea vizează persoanele îndreptăţite cărora deja li se emiseseră dispoziţii de către entităţile notificate sau propuneri de acordare a unor despăgubiri în baza legilor funciare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. În aceste condiţii, principiul neretroactivităţii legii civile este încălcat prin refuzul de soluţionare a acestor dosare, dar şi prin respingerea, ca premature, a acţiunilor având ca obiect obligarea autorităţii administrative să emită titlul de despăgubire, formulate de persoanele îndreptăţite cărora deja le-au fost emise dispoziţii de către entităţile notificate sau propuneri de acordare de despăgubiri în baza legilor funciare la data intrării în vigoare a legii. Consideră că este, din această perspectivă, inadmisibil ca soluţionarea procedurii administrative, finalizată cu emiterea deciziei de acordare de măsuri reparatorii, să fie guvernată de legea sub imperiul căreia a fost formulată şi soluţionată cererea şi emisă, totodată, decizia, dar punerea acesteia în aplicare prin emiterea titlului de despăgubire să fie guvernată de prevederile unei legi prin retroactivitatea acesteia asupra unei situaţii consumate. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, respectiv prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014. 11. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, arătând că Legea nr. 165/2013 nu face altceva decât să refuze supravieţuirea dispoziţiilor anterioare în materia restituirii proprietăţilor incompatibile noii reforme instituite de legiuitor şi să reglementeze termene diferite de soluţionare a dosarelor de despăgubire şi de plată a acestora. Astfel, dispoziţiile criticate nu se aplică retroactiv, ci de la data intrării lor în vigoare, asupra unor situaţii în curs de soluţionare şi nici nu îngrădesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru valorificarea drepturilor pretinse. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile reprezentantului autoarelor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Având în vedere că acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar aceasta vizează obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de succesoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, să soluţioneze un dosar de despăgubire care, la momentul intrării în vigoare a legii, era deja înregistrat la Secretariatul acestei comisii, rezultă că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 4 teza întâi şi cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut: - Art. 4 teza întâi: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...).“; – Art. 34 alin. (1): „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni“. 15. În opinia autoarelor excepţiei, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivităţii legii, şi la art. 21, referitor la accesul liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, invocată în motivarea prezentei excepţii, a reţinut că aplicarea retroactivă a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este de natură să rupă echilibrul procesual, cu consecinţa încălcării dreptului la un proces echitabil, sub aspectul egalităţii armelor în procesul civil. Art. 33 din Legea nr. 165/2013 are în vedere entităţile învestite de lege cărora li se adresau notificările formulate în vederea retrocedării imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în timpul regimului comunist, entităţi care, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, erau obligate să soluţioneze aceste notificări în termen de 60 de zile de la înregistrarea lor. Prin dispoziţiile de lege examinate de Curtea Constituţională prin decizia amintită, legiuitorul a acordat entităţilor învestite un nou termen de soluţionare, suplimentar faţă de cel iniţial, şi care a început să curgă la un interval de timp considerabil după expirarea celui stabilit prin Legea nr. 10/2001. În acest nou context normativ, persoanele care se considerau îndreptăţite, reclamante în acţiuni introduse în justiţie ca urmare a nerespectării termenului de 60 de zile de către entitatea învestită de lege cu soluţionarea notificării, erau puse în situaţia de a nu mai putea continua demersurile judiciare, declanşate conform normelor în vigoare la momentul introducerii acţiunii, drept care Curtea a stabilit că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. 17. Prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, de asemenea invocată în motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea a observat că nu aceeaşi este, însă, situaţia prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Acestea reglementează situaţia dosarelor înregistrate pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, instituţie pentru care legea nu stabilise niciun termen pentru soluţionarea dosarelor primite de la entităţile învestite de lege. Curtea a reţinut că termenele prevăzute de art. 34 alin. (1) se aplică de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fără să influenţeze situaţiile născute sub imperiul vechii reglementări. Aceasta, deoarece Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor nu i se oferă un nou termen pentru soluţionare, aşa cum se întâmpla în cazul entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, ci se stabileşte pentru prima dată un termen în care aceasta este obligată să soluţioneze dosarele. Prin Decizia nr. 269 din 7 iulie 2014, paragraful 40, Curtea a observat că există o diferenţă de situaţie juridică reglementată de cele două articole, respectiv art. 33 alin. (1) şi art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. În primul caz este vorba despre o procedură epuizată, încheiată, pentru care exista un termen de soluţionare în sarcina entităţii învestite (60 de zile de la înregistrarea notificării). În cazul art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 se are, însă, în vedere o procedură în curs de desfăşurare, care se referă la dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosare care se află, încă, în lucru, chiar dacă, în lipsa unor termene legale de soluţionare, s-au introdus acţiuni în instanţă ca urmare a trecerii unui interval de timp apreciat ca nerezonabil de către persoanele îndreptăţite. Aşadar, Curtea a statuat că nu poate fi reţinută critica referitoare la pretinsa retroactivitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1), întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. 18. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile art. 21 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 891 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 4 martie 2016, paragrafele 20 şi 21, că instituirea, prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, a unor termene înăuntrul cărora entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor au obligaţia de a le soluţiona cererile şi după a căror expirare persoana interesată are posibilitatea de a se adresa instanţei competente nu contravine accesului liber la justiţie. Invocându-se jurisprudenţa anterioară în materie, prin decizia menţionată s-a arătat că necesitatea împlinirii termenelor introduse prin Legea nr. 165/2013, în cadrul procedurii administrative de restituire a imobilelor preluate abuziv, reprezintă o condiţionare a accesului liber la justiţie, fără a reprezenta o încălcare a acestui drept constituţional. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei sale, a unui drept subiectiv ori procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 754 din 20 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 23 octombrie 2012). 19. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este pe deplin aplicabil raţionamentul dezvoltat de Curtea Constituţională în Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2014, prin care a observat că prevederile criticate din Legea nr. 165/2013 nu au efecte pentru trecut, ci sunt aplicabile doar din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Instanţa de contencios constituţional a subliniat că diferenţa faţă de cele reţinute prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care Curtea a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii, este dată, în circumstanţele cauzei de faţă, de momentul sesizării instanţei de judecată cu soluţionarea plângerii împotriva refuzului nejustificat al entităţii învestite de lege de a răspunde la notificarea formulată de autorul excepţiei în baza Legii nr. 10/2001. Astfel, la momentul introducerii acţiunii în justiţie era deja în vigoare Legea nr. 165/2013, astfel că reclamantul avea cunoştinţă - în virtutea prezumţiei cunoaşterii legii, rezultantă a principiului nemo censetur ingnorare legem -, de faptul că aceasta este cea care guvernează raporturile juridice puse în discuţie. Ca atare, instanţa de judecată urma să soluţioneze procesul în baza unor norme a căror existenţă era cunoscută încă de la începutul procesului, neintervenind pe parcursul desfăşurării acestuia şi nefiind, aşadar, de natură să rupă echilibrul procesual între părţile adverse prin crearea unei situaţii mai avantajoase doar pentru una dintre acestea. Prin urmare, Curtea a considerat (paragraful 16) că nu poate reţine critica referitoare la pretinsa retroactivitate a textului menţionat, întrucât legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Aşadar, dispoziţiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare. Prin decizia menţionată, Curtea a mai observat că instituirea unor noi termene în care entităţile învestite trebuie să soluţioneze notificările depuse la acestea, respectiv dosarele de despăgubire înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, se înscrie în raţiunea pentru care legea însăşi a fost concepută, aceea de a crea un mecanism care să confere eficienţă procesului reparatoriu al măsurilor abuzive de preluare a unor imobile în timpul regimului comunist, asigurându-se, în acelaşi timp, şi certitudinea finalizării acestuia. 20. Prin Decizia nr. 891 din 17 decembrie 2015, mai sus citată, paragrafele 22-26, Curtea a făcut referire la Decizia nr. 5 din 16 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 aprilie 2015, pronunţată de Înalta Curte Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care instanţa supremă a reţinut că termenele introduse prin Legea nr. 165/2013 au ca scop eficientizarea procedurilor administrative şi, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în acelaşi timp un scop legitim şi existând un raport de proporţionalitate rezonabil între scopul urmărit şi mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Înalta Curte a remarcat că măsurile instituite prin Legea nr. 165/2013 au fost apreciate pozitiv şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 119, a arătat că legiuitorul român a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă şi a prevăzut posibilitatea unui control jurisdicţional care permite instanţelor să verifice nu numai legalitatea deciziilor administrative, ci şi să se subroge autorităţilor administrative prin pronunţarea, dacă este cazul, a unei decizii de restituire a bunului sau de acordare a unor compensaţii. Totodată, având în vedere marja de apreciere a statului român şi garanţiile aferente prin instituirea unor reguli clare şi previzibile, însoţite de termene imperative şi de un control judiciar efectiv, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că Legea nr. 165/2013 oferă, în principiu, un cadru accesibil şi efectiv pentru soluţionarea cererilor (paragraful 121) şi, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga şi eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluţionare definitivă a pretenţiilor, o atare situaţie excepţională este inerentă complexităţii factuale şi juridice vizând restituirea proprietăţilor preluate abuziv, aşa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei şi nici contrare drepturilor garantate de Convenţie, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce priveşte durata rezonabilă a procedurii (paragrafele 129 şi 131). 21. În fine, prin Decizia nr. 560 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 18 august 2015, Curtea a observat (paragraful 20) că, similar situaţiei examinate prin Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014, nu poate fi susţinută pretinsa retroactivitate, în condiţiile în care este vorba despre o cerere formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. În acest caz, eventuala respingere a plângerii ca prematur introdusă (iar nu ca „devenită prematură“, anomalie juridică sancţionată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014) nu este consecinţa intrării în vigoare, pe parcursul derulării procesului, a unor noi dispoziţii legale, ci este rezultatul nerespectării unui cadru legal preexistent la momentul învestirii instanţei de judecată cu soluţionarea plângerii, care impunea introducerea acţiunii în condiţiile respectării anumitor termene. 22. Cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile citate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Vasile şi Cornelia Jalba în Dosarul nr. 5.313/3/2016** al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că prevederile art. 4 teza întâi şi cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
