Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 105/35/2017 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 998D/2017. 2. La apelul nominal lipseşte partea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 67 din 29 ianuarie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Sentinţa penală nr. 34/PI din 13 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 105/35/2017, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu ocazia soluţionării unei contestaţii la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală încalcă principiul legalităţii şi dreptul la un proces echitabil, întrucât liberarea condiţionată se dispune de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Arată că, în acest mod, judecătoria devine instanţă de executare specială, în condiţiile în care dispoziţiile art. 553 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd că hotărârea instanţei penale, rămasă definitivă la prima instanţă de judecată sau la instanţa ierarhic superioară ori la instanţa de apel, se pune în executare de către prima instanţă de judecată, ceea ce înseamnă că instanţa de executare de drept comun este prima instanţă de judecată. Menţionează că toate incidentele care apar în cursul executării hotărârii penale definitive, potrivit prevederilor art. 598 şi 599 din Codul de procedură penală - care fac trimitere la cele ale art. 597 alin. (1) şi (6) din cod - coroborate cu dispoziţiile art. 553 alin. (1) din acelaşi cod, se soluţionează de către instanţa de executare de drept comun. Consideră că analizarea antecedentelor penale ale persoanei condamnate - în vederea formării convingerii instanţei că aceasta s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate -, respectiv a infracţiunilor săvârşite, a urmărilor produse, a gravităţii faptei şi a pericolului social pe care îl prezintă inculpatul, nu poate fi realizată de către o instanţă necompetentă material. Arată că un complet de judecătorie - instanţă care nu are în competenţă judecarea fondului cauzei - în practică, nu s-a confruntat cu probleme de natură juridică şi faptică de competenţa instanţelor ierarhic superioare pentru a putea face aprecieri depline în privinţa acordării sau nu a liberării condiţionate pentru un anumit condamnat. Ca atare, apreciază că nu se justifică instituirea unei reguli speciale, derogatorii de la normele de competenţă în materie de executare a hotărârilor penale. Consideră că legiuitorul - după definirea regulilor care stau la baza stabilirii competenţelor instanţelor de judecată - încalcă respectivele reguli şi stabileşte un alt organ judiciar competent material decât cel care ar trebui să soluţioneze cererile şi propunerile de liberare condiţionată, ceea ce aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Totodată, având în vedere faptul că fondul cauzei poate fi judecat de către tribunal, curte de apel sau chiar de către instanţa supremă -, iar cererea/propunerea de liberare condiţionată este soluţionată în toate cazurile de către judecătorie, instanţă ierarhic inferioară, apreciază că persoana interesată nu poate beneficia de o judecare echitabilă a cauzei. Astfel, o instanţă de judecată ierarhic inferioară face aprecieri asupra antecedentelor penale ale condamnatului care privesc gravitatea faptei, modul de comitere şi împrejurările cauzei, precum şi pericolul pe care condamnatul îl prezintă pentru ordinea publică, fiind încălcate prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţie. 6. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece stabilirea competenţei unei anumite instanţe de a judeca cererea de liberare condiţionată nu afectează liberul acces la justiţie al persoanei condamnate. Totodată, normele privind competenţa instanţelor judecătoreşti, gradele de jurisdicţie, precum şi căile de atac constituie reguli de procedură, a căror reglementare se face, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, numai prin lege. Prin urmare, stabilirea competenţei de judecată în materia liberării condiţionate reprezintă opţiunea legiuitorului. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „(1) Liberarea condiţionată se dispune, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere.“ 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, respectiv a prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală - care vizează instanţa competentă să dispună liberarea condiţionată, la cererea sau la propunerea făcută potrivit dispoziţiilor legii privind executarea pedepselor - nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, speţa având ca obiect judecarea unei contestaţii la executare, prin care contestatorul a solicitat să se constate incidenţa prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, respectiv existenţa unei cauze de stingere a pedepsei. 13. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea dispoziţiilor de lege criticate în cauza dedusă judecăţii, cât şi pertinenţa excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele impuse de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Prin urmare, condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificată, în primul rând, prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 329 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 14 septembrie 2017, paragraful 14, Decizia nr. 462 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 25 septembrie 2017, paragraful 13, Decizia nr. 783 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 26 martie 2018, paragraful 13, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 18, şi Decizia nr. 339 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 28 august 2018, paragraful 18). 14. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 105/35/2017 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 iunie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
