Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Titirişcă │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, excepţie ridicată de Mihai Cerăceanu în Dosarul nr. 25.059/215/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.735D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.751D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, ale art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti şi Banca Comercială Română - S.A. - Sucursala Petroşani în Dosarul nr. 238/278/2016* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.751D/2018 la Dosarul nr. 1.735D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, precum şi de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 15 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 25.059/215/2015, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, precum şi a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018. Excepţia a fost ridicată de Mihai Cerăceanu într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii unui contract de vânzare-cumpărare, aflată în calea de atac a recursului. 8. Prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 238/278/2016*, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, ale art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti şi Banca Comercială Română - S.A. - Sucursala Petroşani într-o cauză având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze inserate într-un contract de credit, aflată în fază de recurs. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu numai că restrânge efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, ci îi oferă şi putere retroactivă, în sensul că, pentru ca o hotărâre să fie supusă recursului, chiar dacă aceasta a fost pronunţată după publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial al României, Partea I, trebuie ca procesul să fi fost început ulterior publicării acestei decizii (adică 20 iulie 2017). Or, o asemenea interpretare îngrădeşte liberul acces la justiţie, justiţiabilii fiind în imposibilitate să exercite o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor pronunţate după publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Legiuitorul nu are îndreptăţirea constituţională de a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă. 10. Se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 28 octombrie 1998, pronunţată în Cauza Perez de Rada Cavanilles împotriva Spaniei, paragraful 43; Hotărârea din 19 decembrie 1997, pronunţată în Cauza Brualla Gomez de la Torre împotriva Spaniei; Hotărârea din 4 aprilie 2001, pronunţată în Cauza Leoni împotriva Italiei, paragraful 23; Hotărârea din 27 august 1993, pronunţată în Cauza Demicoli împotriva Maltei, paragraful 39), potrivit căreia instanţelor de judecată le incumbă obligaţia de a interpreta legislaţia internă. Or, soluţia dată cauzei deduse judecăţii este o consecinţă a interpretării dispoziţiilor legale de către instanţa de judecată, instituţie ce are atribuţii în aplicarea dispoziţiilor legale. În condiţiile în care dispoziţiile legii sunt obligatorii pentru justiţiabili, cu atât mai mult va fi obligatorie dispoziţia instanţei dată ca urmare a interpretării acestor dispoziţii. 11. Totodată, se mai arată că prin neaplicarea Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 se produce o discriminare între persoanele care au invocat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ şi persoanele care nu au invocat aceeaşi excepţie, deşi, în ambele cazuri, cererea de chemare în judecată a fost introdusă în aceeaşi perioadă. Textele legale criticate contravin art. 147 alin. (1) şi (4) coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constituţia României, fiind încălcat principiul ierarhiei normelor de drept, întrucât, atunci când există un conflict între o normă de drept constituţional şi una de drept procesual civil, prevalează cea dintâi. Se mai invocă şi încălcarea art. 126 alin. (3) din Constituţia României cu privire la rolul instanţei supreme, consfinţit atât de Legea fundamentală, cât şi de Codul de procedură civilă, acest rol nefiind realizat, având în vedere pragul stabilit de Legea nr. 2/2013 şi de art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin care se limitează cauzele ce pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 12. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu faptul că, în sistemul actualului Cod de procedură civilă, recursul este o cale de atac extraordinară, exercitându-se doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege. Fiind o cale de atac nedevolutivă, nu este permisă rejudecarea fondului, ci în mod exclusiv analiza legalităţii hotărârii atacate, iar nu şi a temeiniciei acesteia. Pe cale jurisprudenţială, Curtea Constituţională a stabilit că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Se invocă, în acest sens, Decizia nr. 201 din 30 martie 2017. Accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36. Mai mult, Curtea Constituţională a stabilit că nicio dispoziţie cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligaţia legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicţie, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituţie, căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. De asemenea, instanţa constituţională a mai reţinut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părţilor interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă, lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în instanţă echivalând cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiţie devenind astfel un drept iluzoriu şi teoretic. 13. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, în sistemul actualului Cod de procedură civilă, a fost adoptată o concepţie nouă, care se îndepărtează de la cea anterioară (bazată, fără distincţii, pe aplicarea imediată şi generală a legii noi), tocmai pentru a se ţine seama, deopotrivă, de exigenţele principiului preeminenţei dreptului şi securităţii juridice, precum şi de principiul respectării drepturilor şi situaţiilor legalmente dobândite, al respectării aşteptărilor legitime, al egalităţii în faţa legii. Se mai consideră că, potrivit dezlegării menţionate, prin stabilirea datei sesizării instanţei, ca moment procesual de care legea leagă stabilirea regimului căilor de atac cărora le este supusă hotărârea judecătorească, au fost aduse la îndeplinire de către instanţa supremă prerogativele constituţionale înscrise în art. 126 alin. (3) din Constituţia României, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii şi cu principiile care guvernează desfăşurarea procesului civil. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, ale art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. În ceea ce priveşte stabilirea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, s-a statuat cu valoare de principiu că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.006 din 18 decembrie 2006, Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, sau Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017). De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, determinarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate este o operaţiune care, pe lângă existenţa unor condiţionări formale inerente ce incumbă în sarcina autorului acesteia, poate necesita şi o apreciere obiectivă a Curţii Constituţionale, având în vedere finalitatea urmărită de autor prin ridicarea excepţiei. O atare concepţie se impune tocmai datorită caracterului concret al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie (Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, precitată). 18. În prezentele cauze, analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, care tinde în, principal, la critica interpretării dispoziţiilor legale ce au făcut obiectul Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de instanţa supremă, se reţine că obiect al controlului de constituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, precum şi prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. 19. Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin încheierile din 15 octombrie 2018 şi, respectiv, 19 septembrie 2018, dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Întrucât intervenţiile legislative au efecte sub aspectul aplicării în timp a normelor legale criticate, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituţională a stabilit că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, prevederile legale criticate vor fi examinate în redactarea de la data sesizării Curţii Constituţionale. Textele legale criticate au următorul cuprins: - Art. 27 din Codul de procedură civilă: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“; – Art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“; – Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013: „(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018, inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“ 20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul ierarhiei actelor normative, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 126 alin. (3) referitor la rolul instanţei supreme, precum şi ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea stabilesc regula potrivit căreia hotărârile judecătoreşti pronunţate în anumite materii expres şi limitativ enumerate nu sunt supuse recursului. Cu privire la aplicarea în timp a regulii procedurale mai sus menţionate se constată că aceasta se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, aşa cum expres dispune art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. 22. Or, Curtea observă că, în prezentele cauze, procesele în cadrul cărora s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate se află în calea de atac a recursului şi, ca atare, au început anterior datei de 1 ianuarie 2019. Prin urmare, rezultă că, sub aspectul posibilităţii formulării recursului, în speţă sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, care, sub aspect substanţial, au un conţinut identic cu cel cuprins la art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Diferenţa constă în perioada de aplicare în timp, în sensul că aplicarea art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă a fost prorogată pentru procesele începute din data de 1 ianuarie 2019, în timp ce art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 se referă la aceeaşi regulă, dar aplicabilă proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a acestei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. 23. Aşa fiind, dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au legătură cu soluţionarea cauzei pendinte, cerinţă expres stabilită de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 sub aspectul admisibilităţii unei excepţii de neconstituţionalitate. Interpretând dispoziţiile alin. (1) şi (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea a statuat în mod constant că excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale incidente într-o anumită fază procesuală trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cererii în cadrul căreia a fost invocată respectiva excepţie (a se vedea Decizia nr. 748 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015, sau Decizia nr. 704 din 27 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015). Legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Curtea a mai statuat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). 24. Prin urmare, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza a treia din Codul de procedură civilă, aşa cum a procedat şi anterior în situaţii obiectiv identice (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 201 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 12 iulie 2017; Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, sau Decizia nr. 733 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 26 martie 2019). 25. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt neconstituţionale. 26. Prin această decizie, paragrafele 66-78, Curtea a reţinut că, potrivit interpretării date de instanţa supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deşi dispoziţia legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privinţa hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată neconstituţională, aceasta continua să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanţelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii. Curtea a reţinut că o asemenea soluţie interpretativă are semnificaţia prelungirii în timp a efectelor unei norme constatate neconstituţionale, cu consecinţa aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră efectul imediat şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. 27. Prin aceeaşi decizie, paragrafele 80-87, Curtea a reţinut şi încălcarea art. 147 alin. (4) raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, referitoare la principiile egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie. În acest sens, Curtea a reţinut că negarea dreptului la exercitarea căii de atac a recursului, prin inaplicabilitatea dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în configuraţia dată prin constatarea neconstituţionalităţii sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, pentru o anumită categorie de justiţiabili, în funcţie de data începerii procesului, este de natură a bloca, în funcţie de valoarea pretenţiei deduse judecăţii, accesul la calea de atac a recursului, punând ab initio cetăţenii într-o situaţie diferită, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă (a se vedea paragraful 28 din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017). 28. În prezentele cauze, faţă de data sesizării Curţii Constituţionale, care este anterioară publicării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018 (3 ianuarie 2019), şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 29. Sub acest aspect, Curtea mai reţine că, de principiu, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătoreşti conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla spre soluţionare pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 497 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 18 noiembrie 2014, paragraful 32, sau Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016). 30. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, anterior menţionată, a admis excepţia de neconstituţionalitate a acestor prevederi. Având în vedere data pronunţării acestei soluţii, precum şi datele încheierilor de sesizare din prezentele cauze (19 septembrie 2018 şi 15 octombrie 2018), Curtea constată că sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Mihai Cerăceanu în Dosarul nr. 25.059/215/2015 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, precum şi de Banca Comercială Română - S.A. din Bucureşti şi Banca Comercială Română - S.A. - Sucursala Petroşani în Dosarul nr. 238/278/2016* al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu referire la sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, precum şi a prevederilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă, precum şi Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Titirişcă ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
