Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 406 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 406 din 24 septembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 96 din 3 februarie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena     │-                 │
│Chiorean           │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ionel Dănuţ Ciobanu în Dosarul nr. 1.688/2/2020/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în acelaşi dosar, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.504D/2020.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esenţă, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, consideră că stabilirea obligaţiei achitării taxelor judiciare de timbru şi a cuantumului acestora intră în competenţa legiuitorului, regula fiind aceea a timbrării acţiunilor, iar excepţiile fiind posibile doar în măsura în care sunt prevăzute de legiuitor. Referitor la criticile aduse art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, apreciază că interpretarea diferită a instanţelor de judecată în ceea ce priveşte timbrarea acţiunii de anulare a hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nu este o problemă de constituţionalitate, o practică neunitară putând fi dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin mecanismul recursului în interesul legii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 17 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.688/2/2020/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIIIa contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost ridicată de Ionel Dănuţ Ciobanu, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a taxei de timbru, reclamantul introducând o acţiune prin care a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, constatarea discriminării, plata de despăgubiri şi publicarea în presă a hotărârii instanţei, acţiune formulată în temeiul art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, autorul acesteia susţine că taxa de timbru de 350 lei a fost stabilită nelegal, în temeiul art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, deoarece cererea privind anularea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării priveşte un act în domeniul discriminării, trebuind, astfel, să fie scutită de taxa de timbru. Or, o altfel de încadrare reprezintă clar o îngrădire de acces liber la justiţie. Nu există raţionament juridic şi nici motive temeinice pentru a se impune o taxă judiciară de timbru de 350 lei, căci acţiunea care priveşte discriminarea este scutită de taxă de timbru judiciar.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, instanţa de judecată - autoare a acesteia - susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în cazul în care se interpretează că este necesară achitarea unei taxe judiciare de timbru de către persoana care se consideră discriminată.
    7. Astfel, instanţa arată că în cadrul Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 există două tipuri de acţiuni cu o sferă care se suprapune în mare parte, în care cea prevăzută de art. 20 este interpretată de instanţe ca taxabilă, iar cea prevăzută de art. 27 este gratuită. Această reglementare diferită pentru aceeaşi situaţie a persoanei care se consideră discriminată nu este corectă. Dacă cel discriminat sesizează mai întâi organul administrativ jurisdicţional - Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, atunci alege o cale care nu prevede expres o taxă judiciară de timbru. În schimb, pentru accesul la instanţă împotriva hotărârii Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, conform art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, instanţele îi pun în vedere acestuia taxa judiciară de timbru, conform normelor din materia contenciosului administrativ. Astfel, dacă cel discriminat sesizează mai întâi instanţa, alegând o cale directă de acces la instanţă, împotriva aceleiaşi discriminări, atunci acţiunea sa este scutită de taxe, conform art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000.
    8. Instanţa de judecată consideră că, dată fiind calitatea de persoană care se consideră discriminată, în aceeaşi situaţie faptică, indiferent de calea aleasă, partea nu ar trebui să aibă un acces la instanţă îngreunat de taxe judiciare de timbru în cazurile de discriminare, atunci când alege (uneori fără pregătire juridică) art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 (existând cazuri sociale sau situaţii când părţi discriminate la locul de muncă nu pot achita 350 lei la fond). Astfel, indiferent de calea aleasă de persoana discriminată, art. 20 sau 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, accesul la instanţă ar trebui să fie gratuit pentru oricare dintre cele două temeiuri juridice, pentru persoana care se consideră discriminată.
    9. Prin urmare, instanţa de judecată consideră că art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 afectează accesul la instanţă prevăzut de art. 21 din Constituţie, în cazul în care se interpretează că este necesară achitarea unei taxe judiciare de timbru de către persoana care se consideră discriminată.
    10. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată, fiind evident că reglementarea taxei de timbru în materia contenciosului administrativ este o condiţie de acces la instanţă, stipulată de legiuitor şi care nu reprezintă o piedică deosebită prin cuantumurile impuse, pentru anularea unor acte emise de autorităţi publice, întrucât accesul la instanţă nu este întotdeauna gratuit.
    11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    12. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neîntemeiată, deoarece nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţii judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie; în acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
    13. Cât priveşte dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, Avocatul Poporului consideră că acestea sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie, în măsura în care interpretarea lor presupune achitarea taxei judiciare de timbru. Astfel, persoanele care se consideră discriminate se pot prevala de art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, sesizând instanţa de contencios administrativ împotriva hotărârii Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, situaţie în care, deşi textul legal nu cuprinde nicio referire la achitarea taxei de timbru, conform practicii judiciare, instanţele stabilesc achitarea acesteia, sau pot sesiza în temeiul art. 27 din acelaşi act normativ instanţele de judecată, potrivit dreptului comun, situaţie în care cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi nu este condiţionată de sesizarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Situaţiile diferite în care se află persoanele circumscrise aceleiaşi categorii trebuie să fie întemeiate în esenţă pe un criteriu obiectiv şi raţional pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic. Or deosebirea de tratament aplicat persoanelor al căror obiect al sesizării instanţelor de judecată vizează discriminări întemeiate pe Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, în speţă în cazul instanţelor de contencios administrativ prin achitarea taxei judiciare de timbru, iar în cazul instanţelor de drept comun prin scutirea de taxă, este nejustificată şi contrară art. 16 alin. (1) din Constituţie. Ca atare, având în vedere că aplicarea taxei judiciare de timbru în materia acţiunilor în contencios administrativ vizează aspecte de interpretare a legii de către instanţele judecătoreşti, Avocatul Poporului apreciază ca lipsită de raţionament obiectiv diferenţierea persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, respectiv persoane care se consideră discriminate şi solicită restabilirea situaţiei anterioare discriminării, care sesizează instanţele de judecată, fie de drept comun, fie de contencios administrativ. În acest sens, se invocă jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale referitoare la principiul egalităţii în faţa legii. Prin urmare, consideră că interpretarea textului art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 în sensul achitării taxei judiciare de timbru pentru acţiunile formulate în contencios administrativ de către persoanele considerate discriminate, în situaţia în care urmează calea administrativ-jurisdicţională a sesizării Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, încalcă principiul egalităţii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi este de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, în condiţiile în care pentru acelaşi raţionament acţiunile formulate în faţa instanţelor de drept comun, tot de către persoane considerate discriminate, sunt scutite de plata taxei de timbru. În final arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că atunci când textul de lege supus controlului, prin redactarea sa contradictorie, dă posibilitatea unor interpretări diferite şi doar una dintre aceste interpretări este conformă Constituţiei, în vederea asigurării supremaţiei Legii fundamentale, se impune intervenţia instanţei constituţionale pentru înlăturarea oricărei posibile interpretări a legii care este de natură să nesocotească dispoziţiile constituţionale. Tot astfel, Curtea a sancţionat neconstituţionalitatea unor texte de lege în interpretarea dată acestora de autorităţile publice însărcinate cu aplicarea acestora (a se vedea deciziile nr. 223 şi nr. 224 din 13 martie 2012).
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, precum şi dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014. Dispoziţiile criticate au următoarea redactare:
    - Art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013:
    "În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămaţi în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:
    a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoaşterea dreptului pretins, precum şi pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverinţe sau a oricărui altui înscris - 50 lei;
    b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei.;"

    – Art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000:
    "(1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei.
(2) Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director prevăzut la art. 23 alin. (1).
(3) Prin cererea introdusă potrivit alin. (1), persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării.
(4) Colegiul director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenţei discriminării, cu citarea obligatorie a părţilor. Citarea se poate face prin orice mijloc care asigură confirmarea primirii. Neprezentarea părţilor nu împiedică soluţionarea sesizării.
(5) Acţiunea de investigare întreprinsă de Colegiul director se desfăşoară la sediul instituţiei sau în alt loc stabilit de acesta.
(6) Persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice.
(7) Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.
(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării.
(9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
(10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu."

    17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. De asemenea, se susţine că aceste dispoziţii contravin şi prevederilor art. 7 privind egalitatea, art. 8 privind dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente şi art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
    18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 (care instituie taxele judiciare de timbru pentru cererile introduse în materia contenciosului administrativ) este nemulţumit de aplicarea în speţă a taxei judiciare de timbru aferente cererilor în contencios administrativ, susţinând că cererea sa trebuia scutită de taxa judiciară de timbru. Or, în realitate, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 critică aplicarea textului legal supus controlului în cauza sa, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti care au competenţa constituţională de a aplica legea. Astfel, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.
    20. Curtea reţine că instanţa de judecată - autoare a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 - susţine că, dată fiind calitatea de persoană care se consideră discriminată, indiferent de calea procedurală aleasă - art. 20 sau 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 - accesul la instanţă al acestei persoane ar trebui să fie gratuit pentru oricare dintre cele două temeiuri juridice.
    21. Cu privire la aceste susţineri, Curtea observă că, în cadrul Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, sunt prevăzute două tipuri de acţiuni pentru persoanele care se consideră discriminate. Pe de o parte, în art. 27 este reglementată acţiunea directă adresată instanţei judecătoreşti, acţiune pentru care legea prevede în mod expres că este scutită de taxa de timbru. Astfel, dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 instituie posibilitatea persoanei vătămate de a sesiza direct instanţa judecătorească, stabilind că persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi nu este condiţionată de sesizarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani şi curge de la data săvârşirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 10 din 23 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 5 iulie 2016, paragrafele 25 şi 26, textul art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 concretizează, în realitate, condiţiile procedurale şi mijlocul procesual de antrenare a răspunderii civile (lato sensu) - în opoziţie cu răspunderea penală şi contravenţională, menţionate la art. 2 alin. (11) din acelaşi act normativ - ce poate fi angajată pentru acte/fapte discriminatorii, semnificaţia sa fiind aceea că orice persoană care se consideră discriminată are asigurată întotdeauna calea unei acţiuni în faţa instanţei de judecată pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare. Totodată, la paragraful 50 al deciziei susmenţionate, instanţa supremă a stabilit că persoana care se consideră discriminată are deschisă - prin norma cuprinsă în art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 - chiar calea unei acţiuni în realizare, care este aceea în repararea prejudiciului cauzat prin actul/faptul ilicit discriminatoriu şi în restabilirea situaţiei anterioare. În consecinţă, s-a decis că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, instanţa competentă să soluţioneze cererile pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare este judecătoria sau tribunalul, după caz, ca instanţe de drept civil, în raport cu obiectul învestirii şi valoarea acestuia, cu excepţia cererilor în care discriminarea a survenit în contextul unor raporturi juridice guvernate de legi speciale şi în care protecţia drepturilor subiective se realizează în faţa unor jurisdicţii speciale, cazuri în care cererile vor fi judecate de aceste instanţe, potrivit dispoziţiilor legale speciale.
    22. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 prevăd că persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Acesta soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Prin cererea introdusă, persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării. Hotărârea Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării, se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării. Potrivit art. 20 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, hotărârea Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.
    23. Astfel cum a statuat şi instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 749 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2016, paragrafele 23-29, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie, termenul „facultativ“, din cuprinsul normei fundamentale invocate, caracteristic jurisdicţiilor speciale administrative, semnifică faptul că persoana interesată poate alege între a se adresa direct instanţelor judecătoreşti sau, mai întâi, jurisdicţiei administrative speciale şi, ulterior, dacă este nemulţumită de soluţie, instanţelor judecătoreşti. Procedurile administrativ-jurisdicţionale constituie, aşadar, o măsură de protecţie a persoanei. Curtea a constatat că, în condiţiile în care legiuitorul constituant derivat din anul 2003 a introdus caracterul facultativ al acestor jurisdicţii, implicit, a dat posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct instanţei judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 80 din 16 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 7 aprilie 2014, paragraful 65). Ca atare, semnificaţia termenului „facultativ“, în înţelesul normei constituţionale evocate, este aceea că, pentru soluţionarea unui conflict, persoana care consideră că drepturile sau libertăţile sale au fost vătămate are posibilitatea de a opta fie pentru calea administrativ-jurisdicţională, fie direct pentru calea judecătorească. Alegând calea administrativ-jurisdicţională, persoana care se consideră vătămată are în continuare deschisă posibilitatea de a contesta soluţia dată de autoritatea administrativ-jurisdicţională în faţa unei instanţei judecătoreşti, fiind asigurat astfel liberul acces la justiţie. Aşadar, caracterul facultativ al jurisdicţiilor administrative speciale este o garanţie a accesului liber la justiţie, alegerea - electa una via - aparţinând persoanei care se consideră vătămată în drepturile sale. Reţinând că procedura desfăşurată în faţa unui organ administrativ-jurisdicţional este asemănătoare cu cea specifică instanţelor judecătoreşti, desfăşurată însă distinct de aceasta, Curtea a precizat, la paragraful 27 al Deciziei nr. 749 din 4 noiembrie 2015, precitată, că demararea unei acţiuni de sesizare a instanţei judecătoreşti sau a jurisdicţiei administrative speciale presupune un interes, care, fără îndoială, aparţine persoanei care se consideră vătămată în drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime.
    24. Având în vedere acestea, Curtea constată că cele două tipuri de acţiuni puse la dispoziţia persoanei care se consideră discriminată, prevăzute de art. 20 şi 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, au natură juridică diferită, acţiunea prevăzută la art. 20 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 fiind o acţiune în contencios administrativ, de anulare a unui act administrativ, şi anume a hotărârii Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
    25. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate îşi construieşte argumentaţia plecând de la compararea acţiunii directe la instanţa judecătorească (prevăzută de art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000) cu acţiunea în contencios administrativ, de anulare a unui act administrativ [prevăzută de art. 20 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000], criticând faptul că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres scutirea de la plata taxei judiciare de timbru şi pentru cea din urmă acţiune. În acest sens, Curtea a arătat, în jurisprudenţa sa, că neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis (Decizia nr. 122 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004), iar examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele (Decizia nr. 33 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 5 iunie 2003).
    26. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că principiul accesului liber la justiţie implică, între altele, adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale (Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).
    27. Raportând cele prezentate mai sus la speţa de faţă, Curtea constată că legiuitorul şi-a respectat competenţa constituţională de a legifera măsuri care să permită accesul la justiţie al persoanei care se consideră discriminată, persoană care are la dispoziţie două tipuri de acţiuni cu natură juridică diferită, prevăzute de art. 20 şi 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000. Faptul că legiuitorul nu a reglementat în mod expres scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru acţiunea în anularea hotărârii Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (ci a stabilit că aceasta se atacă la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii, şi anume potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, legea generală în materia contenciosului administrativ) nu îngrădeşte accesul liber la justiţie al persoanei care se consideră discriminată.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ionel Dănuţ Ciobanu în Dosarul nr. 1.688/2/2020/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu, de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.688/2/2020/a1 al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Ioana Marilena Chiorean

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 406 din 24 septembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"