Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Marius Andrei Volintiru în Dosarul nr. 6.587/63/2014* al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 2.061D/2016 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, tatăl acestuia, Cornel-Teodor Volintiru, cu procură specială depusă la dosar. Lipseşte partea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, partea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă principiul egalităţii în drepturi şi dreptul la un proces echitabil, deoarece sunt confuze şi susceptibile a fi aplicate în mod arbitrar de către judecători. Opţiunea legiuitorului în privinţa stabilirii condiţiilor de exercitare a căilor de atac trebuie să asigure mecanisme efective, nu iluzorii. De aceea, argumentul soluţionării cu celeritate a cauzelor în materia contenciosului administrativ nu subzistă, atât timp cât aceasta afectează dreptul la un proces echitabil şi principiul aflării adevărului. De altfel, sensul dispoziţiilor constituţionale ale art. 129 este cel al posibilităţii legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a căilor de atac, şi nu de a suprima aceste căi. Depune note scrise. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea din 3 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 6.587/63/2014*, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Marius Andrei Volintiru cu prilejul rejudecării cauzei având obiect anularea unui act administrativ. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin caracterul confuz, contradictoriu, imprecis şi imprevizibil, limitează nejustificat accesul la justiţie al cetăţeanului şi dau posibilitatea instanţelor învestite cu soluţionarea recursului să facă abuzuri, cunoscând că nu mai există posibilitatea efectuării controlului judecătoresc de către o altă instanţă. În ceea ce priveşte lipsa de claritate şi precizie a normei, mai arată că aceasta nu este „pe înţelesul tuturor judecătorilor, pentru situaţia în care al doilea recurs este declarat de părţi diferite din dosar“. 8. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Constată că autorul excepţiei nu a motivat pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie, instanţa judecătorească reţine că, în speţă, nu se poate vorbi de un conflict între legea naţională şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, ca atare, nici de încălcarea normelor sus-menţionate din Constituţie. Liberul acces la justiţie, ca drept fundamental, nu este un drept absolut, ci unul care comportă anumite limite, stabilite astfel încât să respecte criteriile de legitimitate şi proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele alese. De asemenea, instanţa judecătorească constată că prevederile legale criticate nu conţin dispoziţii discriminatorii în sensul art. 16 din Constituţie, ci se aplică, în egală măsură, tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de normele legale. Dispoziţiile legale prin care se reglementează recursul reprezintă norme de procedură, stabilite prin lege, potrivit art. 126 din Constituţie. Reţine că, în realitate, nemulţumirea autorului excepţiei faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 constă în faptul că, în rejudecarea cauzei după casarea cu reţinere, este lipsit de dreptul de a supune controlului judecătoresc hotărârea care soluţionează fondul cauzei. Or casarea cu reţinere de către instanţa de recurs provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa urmând a statua atât în fapt, cât şi în drept. Instanţa judecătorească mai apreciază că nici dreptul la apărare nu este încălcat. Invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 462 din 17 septembrie 2014 şi nr. 423 din 8 iulie 2014. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că prevederile legale criticate răspund pe deplin exigenţelor de claritate şi previzibilitate a normelor juridice, acestea impunând soluţionarea cu celeritate a căilor de atac formulate în materia contenciosului administrativ şi fiscal. În cazul admiterii recursului şi casării sentinţei, fondul cauzei va fi examinat din nou, fie chiar de către instanţa de recurs [prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 impun un control judecătoresc deplin asupra actului administrativ, stabilind că instanţa de control judiciar va rejudeca litigiul în fond], fie de către prima instanţă, după casarea cu trimitere. În acest cadru procesual, partea interesată va avea posibilitatea de a-şi realiza o apărare eficientă, neputând fi reţinută critica referitoare la încălcarea dreptului de acces liber la justiţie ori a dreptului la apărare. Subliniază că, exceptând cauzele penale, nicio dispoziţie constituţională sau reglementare internaţională nu stabileşte gradele de jurisdicţie şi numărul căilor de atac care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribuţiile exclusive ale legiuitorului naţional, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.520 din 15 noiembrie 2011. 11. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă. Reţine că stabilirea de către legiuitor a procedurii de soluţionare a recursului intră în competenţa sa exclusivă, potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, şi că prevederile legale criticate sunt clar formulate, respectând exigenţele privind calitatea şi previzibilitatea legii şi dreptul părţilor la apărare. Consideră că autorul excepţiei este de fapt nemulţumit de soluţia instanţei de a reţine cauza spre rejudecare, soluţie care, în opinia sa, „echivalează cu declararea din oficiu a recursului de către Curtea de Apel Craiova în numele şi pentru ANAF“ (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală). Or în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instituţiile publice sau instanţele judecătoreşti. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. 54 pct. 4 din titlul IV al Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, care au următorul cuprins: „În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanţă. În cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.“ 15. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate reprezintă norme procedurale, adoptate de legiuitor cu privire la soluţionarea recursului formulat în cauzele de contencios administrativ. Astfel, prin derogare de la regimul de drept comun prevăzut în Codul de procedură civilă, în contenciosul administrativ, recursul este, în toate cazurile, suspensiv de executare, aşadar hotărârea pronunţată în primă instanţă, potrivit legii contenciosului administrativ, nu poate fi pusă în executare. În cazul admiterii recursului, instanţa casează sentinţa şi rejudecă procesul în fond. Casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă este permisă o singură dată în cursul unui proces, în două cazuri expres şi limitativ prevăzute în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi anume atunci când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca fondul şi când judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului. Casarea cu trimitere nu se poate dispune dacă judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, în acest caz urmând ca instanţa de recurs să caseze sentinţa şi să rejudece litigiul în fond (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 141 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 7 mai 2015). 17. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut, de asemenea, că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care recursul este admis, fondul cauzei va fi examinat din nou, fie chiar de către instanţa de recurs, fie de către prima instanţă, după casarea cu trimitere sau ca urmare a constatării că prima instanţă nu a judecat fondul. Partea interesată va avea astfel posibilitatea de a-şi realiza o apărare eficientă, beneficiind de garanţiile unui proces echitabil (a se vedea Decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 6 februarie 2015). 18. Faptul că, în materia contenciosului administrativ, este permisă o singură casare cu trimitere spre rejudecare în situaţia în care prin hotărârea casată nu a fost evocat fondul este justificat de exigenţa soluţionării cu celeritate a procesului dedus judecăţii. Accesul la un judecător, caracteristic dreptului la un proces echitabil, este pe deplin asigurat. Dacă prima instanţă a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului - situaţie posibilă atunci când, de exemplu, s-a pronunţat în temeiul unei excepţii procesuale, a omis să soluţioneze o cerere ori s-a pronunţat cu privire la altceva decât ceea ce i s-a cerut -, instanţa de recurs va casa sau va modifica în tot ori în parte hotărârea primei instanţe şi i-o va trimite în vederea rejudecării. Dacă şi împotriva soluţiei pronunţate ca urmare a rejudecării partea nemulţumită declară recurs, instanţa superioară va reţine cauza pentru a judeca pe fond, chiar dacă prima instanţă nu a intrat nici de această dată pe fondul litigiului (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.520 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2012). 19. În acord cu cele statuate în jurisprudenţa sa, Curtea precizează că, în aplicarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 şi 129, este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti şi modalitatea de exercitare a căilor de atac, iar principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea celor interesaţi de a le exercita, în condiţiile stabilite prin lege, astfel încât accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia. Niciun text din Constituţie nu garantează dreptul la două grade de jurisdicţie. Chiar şi reglementările internaţionale în domeniul drepturilor omului, respectiv art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, garantează dreptul la dublul grad de jurisdicţie exclusiv în materie penală, nu şi în cauzele de natură administrativă. Legiuitorul are îndreptăţirea constituţională de a considera materia contenciosului administrativ ca fiind una aparte, cu reguli specifice, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac. 20. De asemenea, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii (a se vedea spre exemplu Decizia nr. 423 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 septembrie 2014). 21. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de faţă, Curtea constată că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine indispensabil exercitării în condiţii optime a acestor drepturi constituţionale şi înfăptuirii justiţiei. 22. Distinct de cele de mai sus, referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că normele legale supuse controlului de constituţionalitate au un conţinut clar şi precis din punctul de vedere al rigorii normative şi sunt aplicabile în mod nediscriminatoriu tuturor destinatarilor, fără a distinge în vreun fel în funcţie de partea care are în cauză calitatea procesuală de recurent. Prin urmare, nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor constituţionale care consacră principiul obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi egalitatea în drepturi. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marius Andrei Volintiru în Dosarul nr. 6.587/63/2014* al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 iunie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
