Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Dimitrie │- judecător │
│Bogdan Licu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Benke Károly │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58, 205, 208, 209, ale art. 256 alin. (2), ale art. 257 alin. (3) şi (4) şi ale art. 258 din Legea nr. 11/2024 privind statutul grefierilor şi al altor categorii de personal care ocupă funcţii de specialitate în cadrul instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea şi al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, precum şi a legii, în ansamblul său, excepţie ridicată de Curtea de Apel Ploieşti şi de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 3.243/2/2024 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice, respectiv în Dosarul nr. 480/42/2024 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.746D/2024 şi nr. 1.868D/2024. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 septembrie 2024, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus conexarea Dosarului nr. 1.868D/2024 la Dosarul nr. 1.746D/2024, iar, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 19 septembrie 2024, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin încheierile din 27 mai 2024 şi 5 iunie 2024, pronunţate în dosarele nr. 3.243/2/2024 şi nr. 480/42/2024, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58, 205, 208, 209, ale art. 256 alin. (2), ale art. 257 alin. (3) şi (4) şi ale art. 258 din Legea nr. 11/2024 privind statutul grefierilor şi al altor categorii de personal care ocupă funcţii de specialitate în cadrul instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea şi al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, precum şi a legii, în ansamblul său, excepţie ridicată de Curtea de Apel Ploieşti şi de Curtea de Apel Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri prin care se solicită constatarea refuzului nejustificat al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) de a da curs cererii de adoptare a unei hotărâri de principiu pentru interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii din Legea nr. 11/2024 şi obligarea CSM la adoptarea hotărârii de principiu menţionate. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 205 alin. (3) lit. a) şi b), alin. (4) lit. a), b) şi c), alin. (5) şi alin. (6) lit. a) din Legea nr. 11/2024 reglementează atribuţii ale grefierului judiciar care se suprapun cu cele ale asistentului judecătorului prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 393/2023 privind statutul asistentului judecătorului. De asemenea, dispoziţiile art. 205 alin. (3) lit. c) şi d) şi alin. (4) lit. d) din Legea nr. 11/2024 se circumscriu atribuţiei prevăzute cu caracter general pentru asistentul judecătorului, reglementată la art. 40 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 393/2023. Se apreciază că aceste dispoziţii au caracter imprevizibil, întrucât nu stabilesc o delimitare clară între atribuţiile grefierului judiciar şi ale asistentului judecătorului, ceea ce afectează activitatea completurilor de judecată, a preşedinţilor de instanţă în exercitarea actului managerial, precum şi a grefierului judiciar şi a asistentului judecătorului. Asemenea reglementări conduc la o practică administrativă neunitară în ceea ce priveşte stabilirea atribuţiilor grefierului judiciar şi ale asistentului judecătorului. Reglementarea atribuţiilor grefierului judiciar este confuză, marcată de suprapuneri şi, în acelaşi timp, incompletă prin raportare la rolul declarat al acestei categorii de personal. Deşi grefierul judiciar pare a fi conceput ca o categorie de personal superioară celei a grefierului de şedinţă, legea omite să prevadă expres atribuţia grefierului judiciar de a participa la şedinţele de judecată, ceea ce creează incertitudini în legătură cu posibilitatea exercitării acestei atribuţii de către grefierul judiciar. În acelaşi timp, o eventuală interpretare potrivit căreia grefierul judiciar nu participă la şedinţele de judecată ar conduce la afectarea activităţii de judecată, care ar fi lipsită de aportul actualilor grefieri de şedinţă, care vor fi numiţi în funcţia de grefier judiciar. De asemenea, se arată că art. 205 alin. (3) lit. e) din legea criticată este neconstituţional, întrucât nu circumstanţiază atribuţiile pe care le vizează, în sensul că nu precizează dacă grefierului judiciar îi sunt conferite atribuţii pe care în prezent le exercită judecătorul sau doar atribuţiile pe care în prezent le exercită grefierul desemnat la compartimentul respectiv. Rezultă că art. 205 din legea analizată încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 5. Art. 208 şi 209 din Legea nr. 11/2024 omit să reglementeze aspectele esenţiale ce vizează statutul funcţiilor de grefier de şedinţă, grefier şi specialist IT, din perspectiva conţinutului raportului de muncă al acestor categorii profesionale. În condiţiile în care nu se prevede nicio atribuţie concretă pentru aceste funcţii, legea relativizează un element esenţial al statutului acestor categorii profesionale, lăsând la latitudinea CSM stabilirea deplină a acestui element prin acte cu forţă juridică inferioare legii, ceea ce este contrar jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie. Astfel, independent de textul legii, atribuţiile acestor funcţii pot fi stabilite şi, după caz, modificate, prin hotărâri ale CSM. Rezultă o stare de impredictibilitate, contrară art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Se mai subliniază că delegarea unei competenţe care aparţine în exclusivitate legiuitorului către o altă autoritate publică, precum CSM, încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Se încalcă, astfel, art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie. 6. Suplimentar, se mai arată că lipsa de predictibilitate şi siguranţă juridică este accentuată prin corelarea art. 209 cu art. 256 alin. (2) din Legea nr. 11/2024, din moment ce acestea prevăd doar transformarea funcţiei de grefier documentarist, grefier statistician, grefier registrator şi grefier arhivar în funcţia de grefier, fără a reglementa cu privire la atribuţiile asociate funcţiei de grefier şi fără a realiza o corelare cu atribuţiile aferente funcţiilor transformate. Desfiinţarea funcţiei de grefier documentarist face imposibilă funcţionarea compartimentului de documentare din cadrul curţilor de apel, structură prevăzută de art. 127 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară. 7. Se mai semnalează deficienţe de tehnică legislativă cu privire la art. 257 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 11/2024 în sensul că, pe de o parte, nu reglementează cu privire la procedura şi la probele concursului ce trebuie să fie organizat în ipoteza în care funcţiile pe care se solicită reîncadrarea sunt mai puţine în raport cu numărul cererilor depuse, iar, pe de altă parte, există o lipsă de unitate de viziune legislativă între grefierii care îndeplinesc condiţiile de numire şi cei care nu îndeplinesc aceste condiţii, aceştia din urmă putând fi menţinuţi în funcţie, pe când primii trebuie să promoveze un concurs. Se apreciază că o eventuală opţiune a legiuitorului de a lăsa exclusiv în domeniul legislaţiei secundare reglementarea procedurii de organizare şi desfăşurare şi a probelor acestui concurs ar fi criticabil din perspectiva jurisprudenţei Curţii Constituţionale, potrivit căreia aspectele esenţiale ale raportului de muncă în ceea ce priveşte ocuparea posturilor trebuie reglementate prin lege organică, iar nu prin acte administrative cu caracter inferior legii. 8. Cu referire la art. 258 din Legea nr. 11/2024, se arată că acesta nu stabileşte modul în care se determină numărul posturilor de grefier, întrucât nu indică criteriul concret la care se raportează cota de 10% alocată grefierilor judiciari. Totodată, se indică faptul că există o inconsistenţă terminologică în textul criticat referitoare la folosirea termenului de „grefier“. Se concluzionează că art. 258 din Legea nr. 11/2024 încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. 9. Art. 58 din legea criticată nu reglementează soluţii explicite referitoare la entităţile care trebuie să organizeze concursul pentru ocuparea posturilor de grefier judiciar sau de grefier de şedinţă care sunt vacante temporar. Norma de trimitere la procedura de selecţie a grefierilor, agenţilor procedurali şi şoferilor este inaplicabilă, din moment ce grefierii judiciari şi grefierii de şedinţă sunt selectaţi printr-o procedură derulată la nivel naţional şi cu alte probe de concurs. Aceleaşi aspecte sunt reliefate cu privire la specialiştii IT a căror procedură de recrutare nu se poate concilia cu cea reglementată pentru grefieri, agenţi procedurali şi şoferi. 10. Se mai arată că din coroborarea art. 58 şi 259 din legea criticată rezultă consecinţe discriminatorii între persoanele care ocupă posturi temporar vacante în aceeaşi instanţă, unele putând fi numite în funcţie pe durată nedeterminată, iar altele pe durată determinantă, fără să existe criterii obiective care să justifice alegerea uneia sau alteia dintre cele două proceduri de concurs. Se subliniază că aspectele pe care reglementarea primară a omis să le stabilească nu ar putea fi prevăzute nici la nivelul legislaţiei secundare, din moment ce aspectele esenţiale referitoare la ocuparea posturilor trebuie reglementate prin lege organică, iar nu prin acte administrative cu caracter inferior legii. Rezultă că art. 58 din legea criticată încalcă art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16, art. 61 alin. (1) şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie. 11. Aceste vicii punctuale de neconstituţionalitate, coroborate cu faptul că legea abundă în reglementări neclare, conduc la neconstituţionalitatea legii în ansamblul său. Se subliniază că nereglementarea prin lege a aspectelor de principiu ale atribuţiilor funcţiei de grefier judiciar, grefier de şedinţă, grefier şi specialist IT, coroborată cu importanţa şi volumul activităţii aferente funcţiei, conduce la concluzia că CSM este cel care va decide ce reprezintă fiecare dintre aceste funcţii şi ce atribuţii îi revin fiecăreia, fără niciun cadru de principiu stabilit de legea organică, având oricând posibilitatea de a trece unele dintre aceste atribuţii din domeniul de competenţă al unei funcţii în domeniul de competenţă al altei funcţii. 12. Procedurile de selecţie în aceste funcţii apar ca lipsite de orice finalitate în condiţiile în care sunt realizate pentru funcţii fără conţinut. Însăşi procedurile de selecţie sunt criticabile din perspectiva cerinţelor de calitate a legii; în acest sens, se arată că dispoziţiile art. 82 alin. (3) şi ale art. 95 alin. (3) din Legea nr. 11/2024 cuprind reglementări neclare cu privire la componenţa comisiilor de concurs, putându-se înţelege că din comisiile de elaborare a subiectelor pot face parte şi reprezentanţi ai organizaţiilor profesionale sau sindicale reprezentative ale profesiei în calitate de observatori, fapt care ar constitui o vulnerabilitate majoră pentru buna desfăşurare a concursului, din perspectiva asigurării confidenţialităţii subiectelor. Sunt semnalate necorelări redacţionale în privinţa art. 7 lit. d) şi art. 157 alin. (1) din legea analizată, care, pe de o parte, cuprind reglementări inaplicabile numirii în funcţia de grefier judiciar, iar, pe de altă parte, validează o situaţie de conflict de interese cu referire la atribuţiile preşedintelui de instanţă la care se realizează transferul. Cu titlu exemplificativ, se mai arată că art. 38 alin. (1) din lege cuprinde sintagma „fiecare disciplină“ în condiţiile în care concursul în discuţie se referă la o singură disciplină sau cuprinde sintagma „media notelor obţinute“, deşi este vorba despre o singură lucrare, aspect ce exclude posibilitatea acordării mai multor note şi realizării unei medii. Mai mult, art. 33 alin. (1) din lege face referire la constituirea unor subcomisii pentru proba scrisă, deşi nu există mai multe discipline de concurs. 13. Astfel, legea, în ansamblul său, îşi pierde aptitudinea de a reglementa în mod corespunzător un segment esenţial şi covârşitor, ca volum, din activitatea instanţelor, ceea ce este contrar art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16, art. 61 alin. (1) şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie. 14. În final, se subliniază că aspecte multiple de neclaritate a legii au potenţialul să afecteze major activitatea instanţelor în toate componentele sale, de la drepturile persoanelor vizate de Legea nr. 11/2024 până la exercitarea actului managerial de către preşedinţii instanţelor, de care depinde inclusiv înfăptuirea justiţiei. 15. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Textele criticate, precum şi legea, în ansamblul său, sunt formulate într-o manieră imprecisă, neclară, nu sunt corelate cu alte acte normative, ceea ce determină imposibilitatea punerii sale în aplicare. Art. 205 din lege generează o suprapunere de competenţe între grefierul judiciar şi asistentul judecătorului, încălcând, astfel, art. 16 din Constituţie. Se consideră că prevederile criticate contravin şi principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât permit ca aspecte esenţiale privitoare la statutul anumitor funcţii din cadrul instanţelor judecătoreşti să fie stabilite prin acte de reglementare secundară. Se încalcă, astfel, art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1) şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 18. La dosarul cauzei, cele 15 curţi de apel şi Curtea Militară de Apel Bucureşti, precum şi un colectiv de grefieri din raza Curţii de Apel Iaşi, în calitate de amicus curiae, au depus înscrisuri prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial din Timişoara, în calitate de amicus curiae, a depus un înscris prin care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 58, 205, 208, 209, ale art. 256 alin. (2), ale art. 257 alin. (3) şi (4) şi ale art. 258 din Legea nr. 11/2024 privind statutul grefierilor şi al altor categorii de personal care ocupă funcţii de specialitate în cadrul instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea şi al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 12 ianuarie 2024, precum şi legea, în ansamblul său. Textele legale punctual criticate au următorul cuprins: - Art. 58: "(1) Pentru ocuparea posturilor de specialist criminalist, de tehnician criminalist, inclusiv pentru ocuparea posturilor alocate personalului din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, prevăzut la art. 2 alin. (1), care sunt vacante temporar, dispoziţiile art. 32-40 se aplică în mod corespunzător.(2) Personalul prevăzut la art. 2 alin. (1), încadrat pe bază de concurs pe posturi vacante temporar, poate fi definitivat în funcţie, pe un post vacant, în baza unor criterii de apreciere a performanţelor profesionale, avându-se în vedere vechimea minimă în specialitate, competenţa profesională şi activitatea profesională deosebită, evaluată cu calificativul «foarte bine» la ultima evaluare profesională. Numirea în funcţie se face de către persoanele competente potrivit art. 60." – Art. 205: "(1) Grefierul judiciar realizează activităţi specifice, potrivit sarcinilor trasate de judecători, sub îndrumarea şi coordonarea acestora.(2) Grefierul judiciar îndeplineşte atribuţii nejurisdicţionale referitoare la judecata în primă instanţă şi în căile de atac.(3) În ceea ce priveşte judecata în primă instanţă, grefierul judiciar îndeplineşte următoarele atribuţii: a) întocmeşte un sumar al situaţiei de fapt expuse în cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională, întâmpinare sau actul de sesizare a instanţei; b) identifică problemele de drept incidente în cauză, din punctul de vedere al legislaţiei aplicabile, practicii judiciare relevante, inclusiv al deciziilor Curţii Constituţionale, al deciziilor obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene; c) verifică cadrul procesual, respectiv: ţine evidenţa persoanelor audiate ca martori şi a adreselor acestora; verifică alte elemente necesare stabilirii cadrului procesual în vederea realizării procedurii de citare pentru primul termen de judecată; d) propune completului de judecată cuantumul taxei judiciare de timbru datorat potrivit legii pentru cererile şi acţiunile introduse la instanţele judecătoreşti; e) îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege în procedura de dobândire a personalităţii juridice a asociaţiilor şi fundaţiilor şi de modificare a statutului ori a beneficiarului real al acestora; f) întocmeşte referatul privind situaţia materială a solicitantului ajutorului public judiciar, la solicitarea instanţei, în condiţiile legii; g) ia măsuri, din dispoziţia preşedintelui completului de judecată, pentru efectuarea de către grefierul de şedinţă şi grefieri a tuturor lucrărilor necesare bunei desfăşurări a şedinţei de judecată; h) îndrumă activitatea grefierului de şedinţă.(4) În ceea ce priveşte judecata în căile de atac, grefierul judiciar îndeplineşte următoarele atribuţii: a) elaborează o sinteză a hotărârii supuse căii de atac; b) elaborează o sinteză a motivelor invocate în căile de atac, a argumentelor formulate, precum şi a probelor propuse; c) prezintă problemele de drept incidente în cauză şi realizează documentarea cu privire la legislaţia aplicabilă, doctrina şi jurisprudenţa relevantă; d) verifică elementele necesare stabilirii cadrului procesual în vederea realizării procedurii de citare; e) îndeplineşte orice alte sarcini date de către judecători, precum şi atribuţiile prevăzute la alin. (3) lit. b).(5) În ceea ce priveşte pregătirea următoarelor termene de judecată, grefierul judiciar realizează documentarea problemelor de drept invocate de părţi, din punctul de vedere al jurisprudenţei, doctrinei sau al altor hotărâri judecătoreşti cu caracter obligatoriu care sunt incidente în cauză.(6) După finalizarea dezbaterilor, grefierul judiciar îndeplineşte următoarele atribuţii: a) realizează verificări în dosar, la indicaţia judecătorilor în vederea obţinerii lămuririlor necesare pentru pronunţarea soluţiei; b) ţine evidenţa hotărârilor relevante ale judecătorilor, pentru actualizarea portalului instanţelor de judecată şi pentru procedura evaluării periodice a activităţii." – Art. 208: „Grefierul de şedinţă participă la şedinţele de judecată şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege şi de Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.“; – Art. 209: „Grefierii, specialiştii IT, specialiştii criminalişti, tehnicienii criminalişti, agenţii procedurali şi şoferii îndeplinesc atribuţiile prevăzute în Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea sau orice alte atribuţii stabilite prin legi sau regulamente în sarcina lor.“; – Art. 256 alin. (2): „(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, funcţiile de grefier documentarist, grefier statistician, grefier arhivar şi grefier registrator se desfiinţează şi se transformă în funcţii de grefier.“; – Art. 257 alin. (3) şi (4): "(3) În cazul în care numărul grefierilor care solicită reîncadrarea pe noile funcţii de grefier de şedinţă sau de grefier principal este mai mare decât numărul de posturi prevăzute pentru aceste noi funcţii, reîncadrarea se va face în urma unui concurs organizat la nivelul curţii de apel, respectiv al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau al parchetului de pe lângă curtea de apel.(4) Persoanele care nu îndeplinesc, la data intrării în vigoare a prezentei legi, condiţiile de studii prevăzute pentru funcţia de grefier de şedinţă sau grefier principal, sunt menţinute pe aceste funcţii până la data eliberării din funcţie într-una dintre modalităţile prevăzute de lege.“;" – Art. 258: "(1) Numărul posturilor de grefier judiciar nu poate depăşi 10% din numărul total al posturilor de grefier în cadrul instanţelor judecătoreşti şi nu poate fi mai mic de 1 grefier judiciar la 5 judecători în cadrul fiecărei instanţe judecătoreşti.(2) Pe o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin excepţie de la prevederile art. 7 lit. b), pentru numirea în funcţia de grefier judiciar se vor lua în considerare şi perioadele cât persoana a îndeplinit funcţia de grefier.(3) Pe o perioadă de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin excepţie de la prevederile art. 65 alin. (5) lit. a), pentru a putea participa la concursul pentru promovarea în funcţii de conducere de prim-grefier, grefier-şef, grefier-şef secţie, grefier-şef direcţie, grefier-şef serviciu, grefier-şef cabinet se vor lua în considerare şi perioadele cât persoana a îndeplinit funcţia de grefier." 21. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul de drept, separaţia puterilor în stat şi calitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului şi ale art. 73 alin. (3) lit. l) privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti şi a Ministerului Public prin lege organică. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit art. 276 alin. (1) din Legea nr. 11/2024, această lege „intră în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării, cu excepţia art. 261 care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării“. Astfel, legea a intrat în vigoare la 12 iulie 2024, iar art. 261 din lege la 15 ianuarie 2024. Art. 261 prevede următoarele: "(1) Regulamentele prevăzute de prezenta lege se emit în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului articol şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.(2) În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului articol se adoptă sau, după caz, se modifică ori se completează regulamentele de ordine interioară ale instanţelor judecătoreşti şi ale parchetelor de pe lângă acestea, în acord cu cele stabilite de prezenta lege.(3) Persoanele încadrate pe funcţia de grefier, potrivit prezentei legi, care îndeplinesc atribuţiile specifice funcţiei de grefier arhivar, grefier registrator, grefier documentarist sau grefier statistician, la data intrării în vigoare a prezentei legi, continuă să îndeplinească aceste atribuţii, până la data intrării în vigoare a regulamentelor prevăzute la alin. (1) şi (2).(4) Consiliul Superior al Magistraturii elaborează regulamentele prevăzute la alin. (1), cu consultarea Şcolii Naţionale de Grefieri şi a organizaţiilor sindicale reprezentative ale personalului prevăzut la art. 2 alin. (1)." 23. Cu alte cuvinte, actele de reglementare secundară trebuiau adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) până la data de 14 iulie 2024. Curtea Constituţională a fost sesizată prin două încheieri, pronunţate la 27 mai şi 5 iunie 2024, excepţia de neconstituţionalitate fiind invocată în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri prin care se solicită constatarea refuzului nejustificat al CSM de a da curs cererii de adoptare a unei hotărâri de principiu pentru interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii din Legea nr. 11/2024 şi obligarea CSM la adoptarea hotărârii de principiu menţionate. 24. Curtea observă, aşadar, că instanţa constituţională a fost prematur sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate pentru că, pe de o parte, textele criticate nu erau în vigoare, iar, pe de altă parte, perioada în care trebuiau să fie adoptate actele de reglementare secundară de către CSM nu se încheiase. Mai mult, în această situaţie nu poate fi vorba despre existenţa unui litigiu, atât timp cât însăşi Legea nr. 11/2024 nu era în vigoare. 25. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 22), obiect al controlului de constituţionalitate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial poate fi numai un text legal în vigoare (după distincţia operată prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011) pentru că numai acesta are aptitudinea de a produce efecte juridice şi, astfel, de a avea legătură cu soluţionarea cauzei. De aceea, acest tip de control de constituţionalitate este unul concret, ceea ce presupune sine qua non existenţa unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să se invoce excepţia de neconstituţionalitate a unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluţionarea acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, sau Decizia nr. 64 din 9 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 24 februarie 2017, paragraful 43). Tot în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut şi că este inadmisibil să fie învestită cu examinarea neconstituţionalităţii unui act normativ într-un cadru procesual creat special cu acest scop (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 137 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Decizia nr. 460 din 16 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 9 octombrie 2014, paragraful 39, Decizia nr. 210 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 805 din 20 septembrie 2018, paragraful 25, Decizia nr. 484 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 23 noiembrie 2018, paragraful 15, sau Decizia nr. 507 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 23 martie 2022, paragraful 25). În acelaşi sens sunt statuările Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din Hotărârea din 11 martie 1980, pronunţată în Cauza Foglia împotriva Novello, în care această instanţă a admis că nu este competentă în cazul în care ar fi obligată să pronunţe hotărâri în cauze provocate „care ar pune în pericol întregul sistem al căilor de atac aflate la dispoziţia persoanelor private pentru a le permite să se apere“. 26. Ca atare, la momentul sesizării Curţii Constituţionale excepţia de neconstituţionalitate era inadmisibilă, instanţele judecătoreşti încălcând prevederile exprese ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitor la noţiunea „în vigoare“ şi la posibilitatea ridicării unei excepţii într-o „cauză“/într-un „litigiu“. 27. Totuşi, la momentul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională, se constată că legea a intrat în vigoare, iar cauzele în care a fost ridicată au devenit veritabile litigii în care se invocă drepturi subiective, ţinând seama de evoluţia ulterioară a legislaţiei primare şi a celei secundare, care încă nu au intrat în vigoare. În consecinţă, în evaluarea admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea va ţine seama de situaţia normativă existentă la data soluţionării acesteia şi va acorda prioritate acestui criteriu în raport cu cel formal incident în faţa instanţei a quo. 28. Cu privire la fondul excepţiei, Curtea observă că autoarele acesteia aduc mai multe critici de neconstituţionalitate diferitelor litere şi alineate ale art. 58, 205, 208, 209, 256, 257 şi 258 din Legea nr. 11/2024 din perspectiva încălcării principiului calităţii legii şi a principiului securităţii juridice. Art. 58 este parte a capitolului II - Cariera grefierilor şi a altor categorii de personal care ocupă funcţii de specialitate în cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, secţiunea IV - Recrutarea şi numirea specialiştilor IT, ale specialiştilor criminalişti şi ale tehnicienilor criminalişti. Art. 205, 208 şi 209 fac parte din capitolul VI - Atribuţiile grefierilor şi ale altor categorii de personal care ocupă funcţii de specialitate în cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea. Art. 256, 257 şi 258 din Legea nr. 11/2024 fac parte din capitolul VIII - Dispoziţii tranzitorii şi finale al acestei legi. Aceste din urmă dispoziţii criticate stabilesc, în esenţă, norme intertemporale pentru a realiza trecerea la noua reglementare. 29. Deşi autoarele excepţiei de neconstituţionalitate formulează critici de neconstituţionalitate care vizează, în principal, chestiuni ce ţin de existenţa unui paralelism legislativ, necorelări între diverse soluţii legislative, caracterul imprecis şi lipsit de previzibilitate al unor soluţii legislative, nerespectarea principiului egalităţii în drepturi între diverse categorii de personal, în final, le translatează într-o critică ce se referă la legea în ansamblul său, în sensul că aceste deficienţe - unele redacţionale sau de concepţie - determină, pe de o parte, o anumită inconsistenţă şi incongruenţă la nivelul concepţiei de ansamblu a legii, iar, pe de altă parte, afectează securitatea juridică prin promovarea unor norme intertemporale cărora le lipseşte raţionalitatea în realizarea trecerii la noile reglementări. 30. Ca atare, mai întâi Curtea va evalua dacă normele intertemporale au aptitudinea normativă să creeze cadrul necesar unei receptări organice în ordinea normativă a noilor soluţii legislative promovate, şi anume cu respectarea principiului securităţii juridice, şi numai în măsura în care ajunge la o concluzie afirmativă va analiza criticile punctuale de neconstituţionalitate invocate. 31. Cu privire la normele intertemporale (tranzitorii), art. 26 teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, prevede că „Proiectul de act normativ trebuie să cuprindă soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situaţii juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări“. Art. 54 din aceeaşi lege stabileşte că „(1) Dispoziţiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ. (2) Dispoziţiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive“. 32. În situaţia adoptării unor noi acte normative, legea trebuie să conţină şi dispoziţii tranzitorii, care să cuprindă măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ (Decizia nr. 607 din 21 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 22 martie 2024, paragraful 17). Dispoziţiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ şi trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive (Decizia nr. 134 din 19 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 10 iulie 2024, paragraful 16). Rolul normei tranzitorii este acela de a corela vechea reglementare cu noua reglementare, prin stabilirea unor măsuri referitoare la raporturile juridice apărute în temeiul vechii reglementări menite să evite retroactivitatea noii reglementări sau conflictul între normele succesive. Obligaţia de a corela cele două reglementări, „astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc“, are ca scop inclusiv evitarea hiatusului normativ cu privire la materia reglementată, legiuitorul fiind obligat să adopte măsurile necesare pentru a preîntâmpina un vid legislativ care poate genera consecinţe juridice negative (Decizia nr. 398 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 27 septembrie 2023, paragraful 13, sau Decizia nr. 400 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 18 octombrie 2023, paragraful 18). 33. Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 467 din 2 august 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 august 2023, paragrafele 122 şi 123), că omisiunea de a reglementa norme tranzitorii menite să asigure coerenţa cadrului normativ reprezintă o încălcare a exigenţelor constituţionale referitoare la principiul securităţii juridice, care impune legiuitorului limite în activitatea de modificare a normelor juridice, limite care să asigure stabilitatea regulilor instituite. Astfel, respectarea art. 26 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 24/2000 - referitoare la dispoziţiile tranzitorii - concură la asigurarea unei legislaţii ce respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare (a se vedea şi Decizia nr. 845 din 18 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 13 mai 2021, paragraful 101). Având în vedere că legiuitorul nu a însoţit modificările aduse legii de norme tranzitorii exprese, menite să asigure previzibilitate şi certitudine modului de conformare la noile cerinţe legale, în lipsa elementelor de circumstanţiere menţionate mai sus, precum şi a unui termen rezonabil în care destinatarii normelor să se adapteze noilor prescripţii legale în scopul asigurării continuităţii în activitatea economică, instanţa constituţională a constatat că legea astfel modificată a fost adoptată cu încălcarea principiului securităţii juridice şi a principiului legalităţii, consacrate de art. 1 alin. (5) din Constituţie (a se vedea şi Decizia nr. 846 din 18 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 19 ianuarie 2021, paragraful 43). Rolul dispoziţiilor tranzitorii este acela de a permite o trecere graduală şi firească în timp de la situaţia de fapt şi de drept existentă la cea urmărită/avută în vedere de noua reglementare. Această tranziţie nu presupune o escamotare a situaţiei-premisă, ci acceptarea acesteia pentru a se realiza evoluţia treptată către finalitatea urmărită. De asemenea, tranziţia nu poate fi realizată ex abrupto, ci este necesară o abordare echilibrată şi raţională, care să asigure previzibilitatea normativă în domeniul vizat. Atingerea rezultatului urmărit se realizează în timp, în mod firesc, astfel ca destinatarii actului să nu fie expuşi unor situaţii aleatorii pe care însăşi reglementarea normativă adoptată o creează. 34. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că principiul securităţii juridice exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012). Securitatea juridică a persoanei se defineşte ca un complex de garanţii de natură constituţională sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). 35. Curtea a mai statuat că securitatea juridică reprezintă una dintre valorile fundamentale ale statului, fiind cuprinsă în mod implicit la art. 1 din Constituţie, şi reprezintă o garanţie a statului de drept, iar raţiunea sa constă tocmai în protejarea individului de arbitrar, mai ales în relaţiile dintre individ şi stat. De altfel, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că, deşi nu este în mod expres consacrat de Legea fundamentală, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. În legătură cu acest principiu, instanţa europeană a reţinut că „unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice“ (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44, Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Curtea europeană a mai statuat că, „odată ce a fost adoptată o soluţie de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate şi o coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiecţii de drept“ (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92). În acelaşi sens, se reţin Decizia Curţii Constituţionale nr. 467 din 2 august 2023, precitată, paragraful 146, şi Decizia nr. 678 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1119 din 12 decembrie 2023, paragraful 53. 36. Legiuitorul are obligaţia să identifice o soluţie legislativă raţională care să permită trecerea treptată şi firească la noul sistem, fără să fie afectate securitatea juridică şi previzibilitatea normativă. Această obligaţie derivă din principiul securităţii juridice, principiu de rang constituţional prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie (Decizia nr. 467 din 2 august 2023, precitată, paragraful 125). 37. Problema care se ridică în cauză este de a stabili dacă normele intertemporale atacate permit o tranziţie coerentă şi fluentă la noile reglementări referitoare la statutul grefierilor şi al altor categorii de personal care ocupă funcţii de specialitate în cadrul instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea şi al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice. 38. Cu privire la acest aspect, Curtea constată că normele intertemporale criticate au fost adoptate pentru a asigura armonizarea situaţiilor juridice născute sub imperiul vechii reglementări (în principal, Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004) cu o nouă realitate normativă, însă nu reuşeşte să realizeze o tranziţie organică către aceasta. Mai exact, trecerea la organizarea personalului auxiliar al instanţelor/parchetelor în categoriile de grefier judiciar, grefier de şedinţă, grefier principal, grefier, agent procedural este realizată în mod abrupt, fără existenţa unei perioade de tranziţie, a unei gradualităţi necesare implementării noilor soluţii legislative, iar consecinţele pe care le generează pot compromite însăşi realizarea actului de justiţie. Ca atare, nu este suficientă elaborarea mai multor regulamente - acte de reglementare secundară - pentru a se trece la sau a înfăptui o reformă structurală a personalului auxiliar al instanţelor/ parchetelor, întrucât implementarea noilor soluţii, pe de o parte, trebuie să se raporteze la respectarea principiilor constituţionale care stau la baza organizării şi funcţionării statului român şi, pe de altă parte, nu rezidă în excesul de reglementare, în reglementarea în detaliu, ci în dezvoltarea organică, coerentă şi treptată a domeniului respectiv. Salturile calitative, deşi posibile, nu fac altceva decât să demonstreze că regula, într-o societate democratică, o reprezintă gradualitatea evoluţiilor, o succesivitate a acestora la nivelul oricărui domeniu din viaţa statului. 39. Perioadele scurte sau nedeterminate în care se fac echivalările între funcţiile vechi cu cele noi, problemele ridicate de reîncadrarea personalului care îndeplineşte noile cerinţe, de reîncadrarea personalului care nu îndeplineşte aceste cerinţe, de conversia funcţiilor şi atribuţiilor, de corelarea cu atribuţiile aferente funcţiilor transformate, de schimbarea ex abrupto a atribuţiilor, de necesitatea realizării unor stagii de perfecţionare premergătoare acestor schimbări şi transformări profunde în structura corpului grefierilor, de redefinirea şi regândirea rolului acestui corp, de organizarea concursurilor, de capacitatea administrativă a Şcolii Naţionale de Grefieri, de echitabilitatea procedurilor, precum şi de grefarea unei noi funcţii în cadrul corpului grefierilor (grefierul judiciar) şi relaţiile funcţionale cu judecătorul sau cu alte componente ale sistemului de justiţie (asistentul judecătorului) aduc în discuţie o imperioasă etapizare şi gradare a realizării noii concepţii legislative. O reformă care nu este corect dozată - de la demararea unor proiecte-pilot la creşterea capacităţii administrative a autorităţilor implicate şi la conştientizarea schimbărilor ce vor fi operate - compromite însăşi finalitatea urmărită, generează insecuritate juridică, subminează în cadrul anumitor segmente funcţionarea autorităţii judecătoreşti şi afectează, totodată, drepturile şi libertăţile fundamentale atât ale celor supuşi reformei (grefierii), cât şi ale justiţiabililor. 40. Departe de a realiza o evaluare a unei reforme sau a oportunităţii unor soluţii legislative, aspecte care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, din moment ce implică probleme de opţiune legislativă, Curtea reţine că afectarea funcţionării autorităţii judecătoreşti prin promovarea unor reglementări care compatibilizează doar formal, şi nu substanţial, situaţii/raporturile juridice născute sub imperiul reglementărilor abrogate cu cele nou-instituite conduce la încălcarea însăşi a drepturilor şi intereselor legitime ale destinatarului actului de justiţie, mai exact a accesului la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil soluţionat într-un termen rezonabil. 41. Totodată, personalul supus reformei, în lipsa gradării şi etapizării ei, poate ajunge în situaţii imprevizibile, cu afectarea exerciţiului dreptului său la muncă. Curtea a constatat (Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau Decizia nr. 793 din 23 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 31 ianuarie 2022, paragraful 17) că dreptul de acces la funcţiile publice este unul complex, fiind compus din cel puţin trei elemente esenţiale, şi anume: accesul/ocuparea efectivă a funcţiilor publice prin concurs; exercitarea acesteia şi încetarea raporturilor de serviciu. Aceste elemente sunt legate intrinsec de cariera persoanei care ocupă o funcţie publică, fiind, aşadar, inerente oricărei funcţii publice. Aceste norme intertemporale nu fac altceva decât să expună titularul funcţiei publice la o situaţie imprevizibilă ca urmare a reîncadrării pe o funcţie care nu este bine definită sub aspectul atribuţiilor şi îl poate pune în situaţia de a nu face faţă noilor cerinţe ale acesteia, aspect care, imediat sau în timp, poate conduce la eliberarea sa din funcţie. Or, este axiomatic că reglementarea carierei personalului, indiferent de categoria profesională în discuţie, trebuie să fie realizată în toate etapele sale în mod clar, coerent şi previzibil. 42. Impactul unei reglementări necorelate şi neintegrate în sistemul normativ asupra funcţionării sistemului justiţiei, având în vedere rolul grefierilor de a contribui la realizarea acesteia, echivalează cu o atingere adusă înseşi exercitării puterii de stat în parametrii stabiliţi de art. 1 alin. (3) din Constituţie în componenta referitoare la statul de drept. 43. Concluzionând, Curtea constată că normele intertemporale eşuează în realizarea unei treceri fluente la noile reglementări referitoare la statutul grefierilor prin lipsa unei etapizări şi gradări a noilor soluţii legislative aduse în discuţie. Mai mult, noile soluţii legislative trebuie integrate organic în cadrul legislativ existent pentru a evita suprapunerile de competenţe între asistentul judecătorului, funcţie deja reglementată prin Legea nr. 393/2023 privind statutul asistentului judecătorului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1132 din 14 decembrie 2023, şi grefierul judiciar, iar, în genere, atribuţiile întregului corp de grefieri trebuie astfel dimensionate încât să se completeze atât între ele, cât şi în raport cu ceilalţi participanţi cu rol contributiv în realizarea justiţiei. Rezultă că art. 256-258 din Legea nr. 11/2024 încalcă art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie sub aspectul securităţii juridice, în componenta sa de previzibilitate normativă, corelată cu exigenţele ce rezultă din principiul statului de drept. 44. Având în vedere viciul de neconstituţionalitate constatat, Curtea reţine că acesta are caracter dirimant cu privire la legea în integralitatea sa, întrucât afectează însăşi racordarea noii reglementări la situaţia normativă pe care o repudiază. În lipsa acestei conexiuni între cadrul normativ vechi şi cel nou, devin imposibil de conciliat exigenţele de securitate juridică inerent legate de reglementarea abrogată şi aspiraţiile legiuitorului de a promova noi soluţii legislative. Ca atare, neconstituţionalitatea dispoziţiilor menţionate determină, în consecinţă, neconstituţionalitatea legii în ansamblul său. 45. Prin Decizia nr. 261 din 5 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 10 iunie 2022, paragraful 77, şi Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013, Curtea a constatat că efectele deciziilor sale sunt consacrate expres prin prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept“. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“. 46. Curtea a reţinut că, în considerarea textelor constituţionale antereferite, constatarea neconstituţionalităţii prevederilor actului de reglementare primară abrogator nu are ca efect apariţia unui vid legislativ, ci determină reintrarea în fondul activ al legislaţiei a actelor abrogate, după publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013). 47. În astfel de cazuri, în care se constată ca fiind neconstituţionale acte normative care abrogă alte acte normative, nu intervine o „abrogare a abrogării“, pentru a se putea reţine incidenţa dispoziţiilor art. 64 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora „Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial“ - dispoziţii opozabile legiuitorului în activitatea de legiferare, ci este vorba despre un efect specific al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii unei norme abrogatoare, efect întemeiat pe prevederile constituţionale ale art. 142 alin. (1), care consacră rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, şi ale art. 147 alin. (4), potrivit cărora deciziile Curţii sunt general obligatorii. 48. De altfel, Curtea a evidenţiat în mod expres această distincţie în cuprinsul deciziilor nr. 414 din 14 aprilie 2010 şi nr. 1.039 din 5 decembrie 2012, precitate, reţinând că „acesta este un efect specific al pierderii legitimităţii constituţionale (... ), sancţiune diferită şi mult mai gravă decât o simplă abrogare a unui text normativ“ (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007, Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013, Decizia nr. 417 din 15 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 2 decembrie 2013, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, precitată, pct. VI). 49. Având în vedere cele expuse, reglementările legale abrogate prin Legea nr. 11/2024 reintră în vigoare la data publicării deciziei de neconstituţionalitate. Prin urmare, Legea nr. 567/2004, precum şi celelalte acte normative abrogate prin Legea nr. 11/2024 reintră în vigoare la data publicării prezentei decizii. 50. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 3.243/2/2024 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice şi de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 480/42/2024 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că Legea nr. 11/2024 privind statutul grefierilor şi al altor categorii de personal care ocupă funcţii de specialitate în cadrul instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea şi al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice este neconstituţională, în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a X-a de contencios administrativ şi fiscal şi pentru achiziţii publice şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 septembrie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Prim-magistrat-asistent, Benke Károly -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
