Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Galaţi - Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 12.411/233/2017 al acestei instanţe. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 692D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine că reglementarea criticată nu contravine art. 1 alin. (5) şi art. 44 din Constituţie, întrucât art. 6^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 prevede expres că cesionarea se face către alţi operatori economici sau alte instituţii de credit, denumite cesionari, astfel încât norma este clară şi previzibilă, iar în speţă este vorba despre un transfer al dreptului de proprietate, sub o condiţie agreată de la bun început. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 12 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 12.411/233/2017 al Tribunalului Galaţi - Secţia a II-a civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de către instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect pretenţii. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa apreciază că dispoziţiile art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 conţin deficienţe şi vicii grave de redactare, care generează confuzie în interpretarea şi aplicarea acestora, întrucât, indiferent că este vorba de o posibilă aplicare a dispoziţiilor art. 1.493 din Codul civil, ale art. 1.609 alin. (2) din Codul civil sau ale art. 1.566 şi următoarele din Codul civil, aceste dispoziţii prevăd, în cazul încheierii unei cesiuni de creanţă, existenţa unui cedent, a unui cesionar, a unui debitor cedat şi a unei creanţe certe, lichide şi exigibile. Instanţa de judecată susţine că din dispoziţiile art. 6^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 rezultă că cesionarul şi cedentul sunt identificaţi prin sintagma operatori economici, în schimb, în art. 6^1 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă se menţionează că suma cesionată se achită în contul cesionarului, numai dacă operatorul economic nu are obligaţii de plată către bugetul de stat, fără a menţiona care dintre operatorii economici (cesionarul sau cedentul) nu trebuie să figureze cu aceste obligaţii în momentul efectuării plăţii de către debitorul cedat - instituţie publică. 6. Instanţa apreciază, de asemenea, că dispoziţiile art. 6^1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 complică interpretarea şi aplicarea normei legale, întrucât prin utilizarea termenilor operator economic şi beneficiar, în loc de cedent, cesionar şi debitor cedat, rezultă o lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, cu consecinţa încălcării dreptului la un proces echitabil din perspectiva respectării principiilor securităţii raporturilor juridice şi încrederii legitime cu referire la claritatea şi previzibilitatea legii. 7. În plus, susţine că legea nu este previzibilă întrucât condiţia inexistenţei obligaţiilor fiscale nu este impusă în momentul încheierii contractului de cesiune de creanţă, ci numai în momentul plăţii de către instituţia publică, astfel încât cesionarul nu poate prevedea în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte (să încheie sau nu contractul de cesiune), din moment ce la data încheierii convenţiei cedentul poate să nu aibă obligaţii fiscale (astfel încât plata s-ar putea efectua de către instituţia publică), dar în ziua plăţii (care poate fi diferită de cea a încheierii contractului) acesta ar putea avea obligaţii fiscale, astfel încât plata nu ar mai putea fi realizată de către instituţia publică. Arată, astfel, că dispoziţiile art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 impun şi o condiţie suplimentară de validitate a unui astfel de contract ce are ca obiect cesionarea unor drepturi de încasat de la instituţii publice, respectiv acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice la încheierea contractului de cesiune, iar impunerea condiţiei inexistenţei datoriilor fiscale ale cedentului în momentul plăţii debitorului către cesionar reprezintă o sarcină excesivă şi nejustificată în defavoarea cesionarului. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 22 mai 2003, ordonanţă republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 16 aprilie 2008. Art. 6^1 a fost introdus prin art. I pct. 1^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului şi pentru modificarea art. 52 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2011, şi are următorul cuprins normativ: "(1) Operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituţii publice aferente bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, prevăzute la art. 6 alin. (1), către alţi operatori economici sau alte instituţii de credit, denumite în continuare cesionari. Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate.(2) Suma care face obiectul cesionării se achită de către instituţiile publice în contul indicat de cesionar, deschis la Trezoreria Statului, numai dacă operatorul economic nu are obligaţii de plată către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale. În situaţia în care cesionarul nu este înregistrat fiscal în România, pe numele acestuia se deschide la Activitatea de trezorerie şi contabilitate publică a municipiului Bucureşti un cont distinct de disponibil aferent fiecărui contract de cesiune, codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (8609468).(3) Instituţiile publice care plătesc sume reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate datorate operatorilor economici care şi-au cesionat drepturile de încasat vor solicita organelor fiscale competente eliberarea certificatelor de atestare fiscală ale operatorilor economici respectivi, conform art. 112 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu cel mult 10 zile lucrătoare înainte de efectuarea plăţii. În acest caz, eliberarea certificatului de atestare fiscală nu este supusă taxei extrajudiciare de timbru.(4) În cazul în care certificatul de atestare fiscală conţine obligaţii de plată ale beneficiarului, instituţiile publice înştiinţează operatorul economic şi cesionarul cu privire la cuantumul acestor obligaţii.(5) În termen de 10 zile lucrătoare de la înştiinţare, dar nu mai târziu de 20 decembrie, operatorul economic poate prezenta instituţiei publice un nou certificat de atestare fiscală din care să rezulte că acesta nu mai are obligaţii către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale.(6) La expirarea termenului prevăzut la alin. (5), instituţiile publice au următoarele obligaţii: a) virează în contul operatorului economic prevăzut la art. 6 alin. (1) suma aferentă obligaţiilor bugetare înscrise în certificatul de atestare fiscală; b) virează în contul cesionarului, deschis la Trezoreria Statului, diferenţa dintre suma cesionată şi suma prevăzută la lit. a).(7) Prevederile art. 6 alin. (2) şi alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi contului prevăzut la alin. (6) lit. b)." 12. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Galaţi - Secţia a II-a civilă opinează că dispoziţiile criticate contravin normelor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, astfel cum a statuat prin Decizia nr. 66 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 27 mai 2022, paragraful 12, cesiunea de creanţă reprezintă o convenţie prin care un creditor, denumit cedent, transmite creanţa sa unei alte persoane, denumită cesionar, iar pentru validitatea cesiunii de creanţă nu este necesar consimţământul debitorului cedat, el fiind terţ faţă de convenţia dintre cedent şi cesionar. Pentru ca cesiunea să fie opozabilă terţilor - inclusiv debitorului cedat - este necesară notificarea ori acceptarea cesiunii de către debitorul cedat. Prin notificarea făcută de cedent sau cesionar debitorului cedat, acestuia i se face cunoscut faptul schimbării creditorului. Acceptarea din partea debitorului cedat are semnificaţia faptului că acesta a luat cunoştinţă despre cesiune, adică despre schimbarea creditorului său iniţial, iar acceptarea trebuie să fie făcută în formă autentică, spre a fi opozabilă tuturor categoriilor de terţi. 14. Spre deosebire de cesiunea de creanţă reglementată de Codul civil - dreptul comun în materie, care este guvernată de principiul consensualismului, prin dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002, legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 6^1, drept condiţie suplimentară pentru validitatea încheierii contractului de cesiune, acceptul prealabil exprimat în scris de către instituţia publică ce datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, iar la adoptarea acestei măsuri legiuitorul a avut în vedere calitatea specială a debitorului cedat, şi anume aceea de instituţie publică. 15. Cesiunea de contract, ca instituţie juridică de drept, reprezintă acea convenţie prin care una dintre părţile unui contract (cedentul) este înlocuită în executarea contractului cu o terţă parte (cesionarul), în baza acordului intervenit între cedent şi cesionar, cu consimţământul cocontractantului cedat. Cesiunea de contract (denumită de o parte a doctrinei, precum şi de anumite legislaţii străine şi „cesiune de poziţie contractuală“) este o convenţie cu un caracter tripartit, presupunând intervenţia a trei părţi: cedentul (partea care îşi cedează poziţia contractuală), cesionarul (terţul care, ca efect al acordului încheiat cu cedentul, preia locul acestuia în raportul juridic contractual) şi cocontractantul cedat (partea contractuală iniţială, faţă de care se vor produce, de asemenea, efectele cesiunii de contract). Astfel, cesiunea de contract apare ca o instituţie juridică sui-generis, cu natură proprie, iar regimul ei juridic este unul de sine stătător, independent, cu reguli specifice şi nu reprezintă o simplă însumare a regulilor cuprinse în materia cesiunii de creanţă şi a preluării de datorie, aşa cum apar ele reglementate în noul Cod civil. 16. În literatura de specialitate (a se vedea Paul Vasilescu - Cesiunea de contract. Repere pentru o teorie generală a formării progresive a contractului, volum colectiv, Editura Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2007) s-a statuat că cesiunea de contract se prezintă nu ca o transmisiune de valori patrimoniale, ci ca o substituire de persoane. Analizând contractul ca un tot unitar, s-a subliniat că voinţa cedatului este utilă pentru a autoriza o operaţiune prin care situaţia sa ar fi afectată datorită efectelor care îi sunt ataşate. Cu alte cuvinte, în această ipoteză, consimţământul cedatului este configurat ca fiind o autorizare necesară pentru realizarea plenitudinii de efecte a cesiunii de contract. Astfel, se concretizează un echilibru între caracterul patrimonial al contractului, care ar presupune realizarea cesiunii fără consimţământul cedatului, şi concepţia subiectivă asupra acestuia, prin prisma căruia contractul apare ca o legătură între persoane, permiţând controlul cedatului asupra cesiunii. 17. Din perspectiva materiei analizate, prin Decizia nr. 436 din 15 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 920 din 14 octombrie 2005, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 cuprinde dispoziţii referitoare la derularea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fonduri publice prin Trezoreria Statului, care este definită de art. 1 lit. a) din ordonanţă ca fiind „un sistem unitar şi integrat prin care statul asigură efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică, şi a altor operaţiuni ale statului, în condiţii de siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare“. Adoptarea ordonanţei de urgenţă a fost determinată de necesitatea revizuirii cadrului legislativ în activitatea de gestionare a banului public, în principal, sub aspecte privind resursele temporare aflate în contul curent general al Trezoreriei Statului şi resursele publice în general, rezolvarea situaţiilor critice în cazul golurilor temporare de casă şi reflectarea fidelă a fluxurilor financiare determinate de aceste activităţi într-un buget al trezoreriei, creându-se bazele pentru o administrare mai eficientă a resurselor publice în condiţii de risc minim. 18. Dispoziţiile cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu interzic cesiunea drepturilor de creanţă împotriva instituţiilor publice între operatorii economici, după cum nu interzic debitorilor cedaţi să facă plăţi cesionarilor drepturilor de creanţă născute în temeiul unor contracte de achiziţii publice. Concret, acest act normativ priveşte formarea şi utilizarea resurselor derulate prin Trezoreria Statului, iar prin art. 6 alin. (1) obligă instituţiile publice, indiferent de sistemul de finanţare, să vireze sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate doar în conturile operatorilor economici beneficiari, deschise la unităţile Trezoreriei Statului în a căror rază aceştia sunt înregistraţi fiscal. Textul de lege precitat, prin sintagma „operator economic beneficiar“ desemnează beneficiarul plăţii efectuate de instituţia publică, nelimitând beneficiarii plăţii numai la persoanele juridice cu care aceste instituţii au încheiate contracte de achiziţii publice. Cu alte cuvinte, şi cesionarul unei creanţe poate fi beneficiarul unei plăţi efectuate de debitorul cedat - instituţie publică, cu singura condiţie prevăzută de lege ca acest cesionar să aibă cont deschis la unitatea Trezoreriei Statului în a cărei rază este înregistrat fiscal. 19. Cu privire la cesiunea drepturilor de încasat de la instituţii publice, art. 6^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 stabileşte că operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituţii publice aferente bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate către alţi operatori economici sau alte instituţii de credit, denumite cesionari. Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziţionate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate. Suma care face obiectul cesionării se achită de către instituţiile publice în contul indicat de cesionar, deschis la Trezoreria Statului, numai dacă operatorul economic nu are obligaţii de plată către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale. Aşadar, cesiunea dreptului de încasat de la instituţia publică este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituţiei publice, aceste dispoziţii corespunzând cadrului general de reglementare a activităţii de gestionare a banului public, în condiţii de risc minim. 20. Curtea constată că prin aceste dispoziţii legiuitorul instituie, în termeni imperativi, o condiţie de validitate a cesiunii, în înţelesul art. 1.179 alin. (1) pct. 2 din Codul civil, şi anume consimţământul părţilor. Prin urmare, în lipsa acceptului prealabil, exprimat în scris de instituţia publică cedată, contractul de cesiune nu se formează valabil. Raţiunea condiţionării validităţii cesiunii de existenţa acordului prealabil al debitorului cedat o reprezintă necesitatea asigurării unui control a priori din partea instituţiei publice debitoare care, în anumite circumstanţe justificate, poate refuza să accepte cesiunea sau plata creanţei. În felul acesta, se preîntâmpină inclusiv crearea şi dezvoltarea unor mecanisme frauduloase, speculaţii sau inginerii financiare vizând sume ce provin din veniturile publice. 21. Referitor la critica formulată din perspectiva faptului că dispoziţiile art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 conţin deficienţe şi vicii grave de redactare, întrucât, prin utilizarea termenilor operator economic şi beneficiar, în loc de cedent, cesionar şi debitor cedat, rezultă o lipsă de claritate, precizie şi previzibilitate a legii, generând confuzie în interpretarea şi aplicarea acesteia, Curtea învederează faptul că normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 34 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 26 iunie 2018, paragraful 34, sau Decizia nr. 165 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 28 iunie 2018, paragraful 25). 22. În jurisprudenţa sa constantă referitoare la calitatea legii, spre exemplu Decizia nr. 65 din 24 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 31 mai 2022, paragrafele 20-23, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte criteriile de calitate a legii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, paragraful 34). Totodată, prin Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul textului de lege, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi calitatea destinatarilor săi (a se vedea, în acelaşi sens, şi Hotărârea din 28 martie 1990, pronunţată în Cauza Groppera Radio AG şi alţii împotriva Elveţiei, paragraful 68). 23. De asemenea, referitor la cerinţa de previzibilitate, instanţa europeană a statuat în mod constant că destinatarul normei trebuie să fie capabil - dacă este necesar, cu o consiliere adecvată - să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele respective, consecinţele pe care o acţiune dată le poate avea. Acele consecinţe nu trebuie neapărat să fie previzibile cu certitudine absolută. Deşi certitudinea este de dorit, aceasta poate avea drept consecinţă o rigiditate excesivă, iar legea trebuie să fie capabilă să ţină pasul cu evoluţia circumstanţelor. În consecinţă, numeroase legi sunt formulate inevitabil în termeni care, într-o mai mare sau mai mică măsură, sunt vagi şi ale căror interpretare şi aplicare constituie chestiuni de practică (a se vedea Hotărârea din 15 octombrie 2015, pronunţată în Cauza Perinθek împotriva Elveţiei, paragraful 133, sau Hotărârea din 27 iunie 2017, pronunţată în Cauza Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy împotriva Finlandei, paragraful 143). 24. Concluzionând, Curtea apreciază că soluţia legislativă criticată cuprinsă în art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, scopul urmărit de legiuitor prin impunerea acceptului prealabil exprimat în scris al instituţiei publice, în calitate de debitor cedat, fiind menţinerea unui just echilibru între interesele aflate în joc, şi anume, pe de o parte, respectarea drepturilor fundamentale ale omului prevăzute de Constituţie şi, pe de altă parte, respectarea cerinţelor interesului general al societăţii prin prisma obligaţiei pozitive a statului de a asigura ritmicitatea şi certitudinea alimentării bugetului statului, o atare măsură fiind de natură a preîntâmpina crearea şi dezvoltarea unor mecanisme frauduloase sau inginerii financiare vizând sume ce provin din veniturile publice. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002, statul garantează efectuarea operaţiunilor financiare prin Trezoreria Statului în condiţii de siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, precum şi păstrarea integrităţii disponibilităţilor băneşti. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de către Tribunalul Galaţi - Secţia a II-a civilă în Dosarul nr. 12.411/233/2017 al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 6^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 septembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
