Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 2.789/1/2019/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.458D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile formulate vizează aspecte de interpretare şi aplicare a legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.789/1/2019/a3, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Elena Cârcei, petentă într-o cauză privind soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva încheierii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători prin care recursul declarat de petentă a fost trimis din şedinţă publică în camera de consiliu pentru continuarea procedurii de filtrare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia consideră că dispoziţiile legale criticate sunt contrare normelor constituţionale, precum şi prevederilor art. 1 alin. (2), ale art. 61 alin. (1) şi (2), ale art. 62 şi ale art. 64 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dacă se interpretează că dispoziţia abrogată, art. 493 din Codul de procedură civilă, nu şi-a încetat definitiv aplicabilitatea cu aceeaşi dată la care norma criticată a intrat în vigoare, 21 decembrie 2018. Susţine că, din perspectiva normelor de tehnică legislativă citate, aplicarea în continuare a art. 493 din Codul de procedură civilă este contrară art. 78 din Constituţie şi art. 1 alin. (5) din Constituţie conform căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Interpretarea art. I pct. 56 din legea de modificare a Codului de procedură civilă în sensul supravieţuirii art. 493 este contrară şi prevederilor art. 124 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, conform cărora judecătorii se supun numai legii, iar procedura de judecată şi stabilirea compunerii completului sunt în competenţa legiuitorului. Totodată, abrogarea art. 493 din Codul de procedură civilă, fiind consecinţa punerii în acord a prevederilor Codului de procedură civilă cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, interpretarea potrivit căreia norma continuă să supravieţuiască este contrară şi prevederilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie privind obligaţia Parlamentului de punere în acord a prevederilor neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei şi privind caracterul obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. 6. Mai mult, completul de filtru, pe care art. 493 din Codul de procedură civilă l-a instituit numai în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a devenit, începând cu data intrării în vigoare a acestui articol, un complet fără suport în lege şi deci administrarea în continuare a procedurii abrogate de un complet nelegal constituit este contrară prevederilor art. 126 alin. (4) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, conform cărora compunerea Înaltei Curţi se stabileşte prin lege, iar părţile au dreptul la un proces echitabil în accepţiunea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în faţa unei instanţe judecătoreşti constituite în prealabil prin lege. Prin raportare la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care statuează asupra principiului judecătorului legal, interpretarea mai sus menţionată este contrară şi art. 1 alin. (3) din Constituţie, care consacră principiul statului de drept din care decurge că un organ judiciar trebuie instituit în conformitate cu voinţa legiuitorului, şi art. 20 alin. (2) din Constituţie care stabileşte prioritatea de aplicare a dreptului european în cazul neconcordanţelor dreptului naţional cu acesta. 7. Prin urmare, odată cu data intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv 21 decembrie 2018, art. 493 şi-a încetat definitiv aplicarea, întrucât abrogarea parţială a actului de procedură civilă este asimilată, potrivit art. 64 alin. (5) din Legea nr. 24/2000, cu modificarea actului normativ, iar modificarea este încorporată, de la data intrării în vigoare a legii de modificare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. 8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că problema de drept care se ridică în speţă este de a stabili dacă demersului întreprins de petentă i se mai aplică procedura filtrării recursului, abrogată la 21 decembrie 2018 prin Legea nr. 310/2018, în condiţiile în care dosarul în legătură cu care s-a formulat calea de atac priveşte un proces început anterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat. În acest context, consideră că sunt relevante normele tranzitorii cuprinse în art. 24 şi 25 din Codul de procedură civilă, astfel că petenta nu se poate prevala de noile dispoziţii procedurale pentru a putea invoca nelegala citare, deoarece dosarului în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate i se aplică procedura de filtrare a recursului, în condiţiile art. 493 din Codul de procedură civilă. 9. Cu privire la limitările aduse prin procedura de filtrare a recursurilor, instanţa consideră că acestea nu aduc atingere dreptului părţilor de a se adresa justiţiei, în însăşi substanţa sa. În deciziile sale (de exemplu, Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015), Curtea Constituţională a apreciat că procedura de filtrare, astfel cum a fost configurată de legiuitor prin art. 493 din Codul de procedură civilă, este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare fiind respectate, în principiu, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului. În acest moment procedural este examinată admisibilitatea căii de atac, respectiv îndeplinirea cerinţelor de formă, încadrarea în motivele de casare şi dezvoltarea acestora. Acestea reprezintă verificări strict formale, care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului. 10. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018, care au următorul conţinut: „Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 56. Articolul 493 se abrogă.“ Curtea reţine că art. 493 din Codul de procedură civilă prevedea procedura de filtrare a recursurilor. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind principiul statului de drept şi principiul legalităţii, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, ale art. 124 alin. (3) privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (2) şi (4) privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 147 alin. (1) şi (4) privind deciziile Curţii Constituţionale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, autoarea îşi argumentează susţinerile prin faptul că art. 493 din Codul de procedură civilă şi-a încetat aplicabilitatea odată cu abrogarea sa prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, enumerând o serie de articole din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, şi apreciind că abrogarea parţială a Codului de procedură civilă este asimilată cu modificarea actului normativ, iar modificarea este încorporată, de la data intrării în vigoare a legii de modificare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Autoarea excepţiei susţine că aplicarea în continuare a art. 493 din Codul de procedură civilă este contrară art. 1 alin. (3) şi (5), art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 78, art. 124 alin. (3), art. 126 alin. (2) şi (4) şi art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie. 16. Problema de drept care se ridică în speţă este de a stabili dacă în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate (recursul declarat de reclamanta Elena Cârcei împotriva deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantă împotriva unei sentinţe civile) sunt aplicabile dispoziţiile privind procedura filtrării recursului, abrogată începând cu data de 21 decembrie 2018 prin Legea nr. 310/2018, în condiţiile în care această cauză priveşte un proces început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018. 17. Curtea observă că în acest context sunt relevante normele cuprinse în art. 24 din Codul de procedură civilă, conform cărora „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare“, respectiv dispoziţiile art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stipulează că „procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi“. Mai mult, în temeiul art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, „dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“. 18. Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 54 din Legea nr. 24/2000, „dispoziţiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ“ [alin. (1)] şi „trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive“ [alin. (2)]. Aşa fiind, rolul normei tranzitorii este acela de a corela vechea reglementare cu noua reglementare, prin stabilirea unor măsuri referitoare la raporturile juridice născute în temeiul vechii reglementări menite să evite retroactivitatea noii reglementări sau conflictul între normele succesive. Obligaţia de a corela cele două reglementări, „astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc“, are ca scop inclusiv evitarea hiatului normativ cu privire la materia reglementată, legiuitorul fiind obligat să adopte măsurile necesare pentru a preîntâmpina un vid legislativ care poate genera consecinţe juridice negative. 19. Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu vizează conformitatea art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 cu dispoziţiile din Constituţie, autoarea fiind de fapt nemulţumită de modul de aplicare a legii în timp şi de interpretarea legii dată de completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei prin raportare inclusiv la prevederile Legii nr. 24/2000, respectiv de aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 493 din Codul de procedură civilă referitoare la procedura de filtrare a recursului. 20. Curtea reţine că procedura de filtrare a recursului a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare celor formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 17, sau prin Decizia nr. 801 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 6 martie 2020, paragraful 15, Curtea a statuat că procedura de filtrare este o procedură scrisă, lipsită de oralitate, principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare fiind respectate, în esenţă, prin comunicarea către părţi a actelor de procedură şi a raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului. Curtea a apreciat că această opţiune a legiuitorului este în acord cu esenţa procedurii de filtrare a recursurilor, care constă în statuarea asupra admisibilităţii în principiu a recursului de către completul de trei judecători stabilit în acest sens, scop care rezultă din chiar primul alineat al art. 493 din Codul de procedură civilă. 21. Totodată, prin Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragrafele 44, 50 sau 57 şi 58, Curtea a observat că, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, sub aspectul regulilor privind judecata recursului, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă şi în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în secţiunea referitoare la recurs. Mai mult, după intervenţia instanţei constituţionale prin pronunţarea Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015, precitată, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea sintagmei „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în procedura de filtrare a recursurilor se efectuează, într-o primă etapă, exclusiv verificări ale unor aspecte strict formale, care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului. Prin urmare, Curtea a reţinut că prin îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 493 din Codul de procedură civilă, respectiv comunicarea raportului asupra admisibilităţii recursului tuturor părţilor, astfel încât acestea să îşi poată formula apărările pe care le consideră de cuviinţă, inclusiv sub aspectul unei posibile erori materiale, instanţa de recurs, cu unanimitate, pronunţându-se în limitele raportului, nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, fiind respectate garanţiile procesuale ce includ citarea părţilor şi participarea procurorului, când este cazul. 22. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie. 23. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 2.789/1/2019/a3 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi constată că dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
