Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Robert Ninel Brebeanu în Dosarul nr. 13.272/200/2018/a1 al Tribunalului Buzău - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 578D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că, din perspectiva unor critici similare, prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţând Decizia nr. 1.454 din 4 noiembrie 2010. Se arată, în esenţă, că legiuitorul a prevăzut suficiente garanţii, conform art. 21 şi 24 din Constituţie, aşa încât judecata se poate desfăşura în condiţii de contradictorialitate, nemijlocire şi publicitate, judecătorul naţional putându-şi fundamenta soluţia pe întregul probatoriu administrat legal. Percheziţia domiciliară, astfel cum a fost reglementată, permite ca în faza de urmărire penală să fie efectuată în condiţii de legalitate şi persoana supusă unei asemenea proceduri poate să formuleze cereri şi să îşi angajeze apărător. 4. După închiderea dezbaterilor, s-a prezentat autorul excepţiei şi a depus la dosar un set de înscrisuri în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea nr. 39 din 7 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 13.272/200/2018/a1, Tribunalul Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 56 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Excepţia a fost ridicată de Robert Ninel Brebeanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva Încheierii nr. 1.423 din 18 decembrie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Buzău în Dosarul penal nr. 13.272/200/2018/a1. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 56 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare până la data de 14 august 2013, când a fost publicată Legea nr. 255/2013, text care făcea trimitere la percheziţia domiciliară reglementată de art. 100-105 din Codul de procedură penală din 1968, încalcă dreptul la apărare garantat de art. 24 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil în componenta sa privind egalitatea armelor, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, cu referire la art. 6 paragrafele 1 şi 3 lit. a), b) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 7. Se afirmă că la datele de 29 martie şi 2 aprilie 2013, în baza autorizaţiei judecătorului, organele de poliţie au efectuat două percheziţii informatice la sediul Direcţiei Silvice Buzău fără ca autorul excepţiei, împotriva căruia fusese începută urmărirea penală la 27 martie 2013, sau apărătorul său ales să participe. 8. Se susţine că începerea urmăririi penale s-a făcut pentru infracţiunile de ocuparea fără drept a unor suprafeţe din fondul forestier naţional, prevăzută de art. 107 din Legea 46/2008 privind Codul silvic, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, prevăzute de art. 288 alin. (1) şi art. 291 din Codul penal din 1969, infracţiuni la care Legea nr. 161/2003 nu se referă, aceasta având ca obiect prevenirea şi sancţionarea corupţiei şi, respectiv, prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice (art. 56 şi 58 din lege). 9. De asemenea, se afirmă că drept urmare a neparticipării autorului excepţiei la cele două percheziţii informatice, activitatea de ridicare a unităţilor I.T. şi de percheziţionare a mediilor de stocare nu a fost efectuată de specialişti, ci de ofiţeri de poliţie obişnuiţi, care nu au folosit mijloacele tehnice şi procedeele adecvate unor astfel de activităţi, pentru a se da garanţia că datele accesate nu au fost denaturate. Cu toate că aceste ilegalităţi au fost evidenţiate judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Buzău, în cadrul procedurii prevăzute de art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală, prin Încheierea penală nr. 1.423 din 18 decembrie 2018, acestea au fost respinse, aşa încât probele obţinute prin cele două percheziţii informatice vor fi avute în vedere la stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei. 10. Tribunalul Buzău - Secţia penală consideră că, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate, se tinde la excluderea probelor nelegale obţinute printr-o procedură a percheziţiei informatice apreciată de autor ca neconstituţională. Se arată că, deşi textul de lege criticat a fost abrogat prin Legea nr. 255/2013, el îşi produce în continuare efectele juridice, fiind aplicabilă interpretarea noţiunii „în vigoare“ dată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011. Instanţa apreciază că prevederile art. 56 din Legea nr. 161/2003, care fac trimitere la art. 100 din Codul de procedură penală anterior, referitoare la percheziţia domiciliară şi la ridicarea obiectelor care conţin aceste date, nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la inviolabilitatea domiciliului, la secretul corespondenţei şi la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, deoarece percheziţia constituie un procedeu de descoperire a mijloacelor materiale de probă, iar încuviinţarea ei nu reprezintă un proces, ci o măsură procesuală luată pentru strângerea probelor necesare aflării adevărului. Constituţia oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, drepturile individuale nefiind drepturi absolute, ci susceptibile de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, înscrisurile depuse, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 56 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Dispoziţiile din Codul de procedură penală referitoare la efectuarea percheziţiei domiciliare se aplică în mod corespunzător.“ 15. Curtea observă că prevederile art. 56 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 au fost abrogate prin art. 62 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 255/2013, „Cu excepţia prezentului articol şi a art. 23 alin. (5) şi (6), care intră în vigoare la 30 decembrie 2013, prezenta lege intră în vigoare la data de 1 februarie 2014.“ 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, se invocă art. 6 paragrafele 1 şi 3 lit. a), b) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia nu formulează veritabile argumente referitoare la neconstituţionalitatea textului criticat, ci critică modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către organul judiciar. Astfel, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că judecătorul de cameră preliminară a respins cererile şi excepţiile formulate referitoare la lipsa sa şi a apărătorului ales de la cele două percheziţii informatice care au avut loc la sediul Direcţiei Silvice Buzău şi la efectuarea acestora de către ofiţeri de poliţie fără pregătire în domeniul I.T., aşa încât probele obţinute prin cele două percheziţii informatice vor fi avute în vedere la stabilirea vinovăţiei sale, cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil. Or, analiza aspectelor anterior arătate nu este de competenţa Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“. 18. Curtea nu poate cenzura astfel de critici, întrucât, dacă ar proceda ca atare, ar săvârşi o imixtiune în atribuţiile autorităţii judecătoreşti. De aceea, din această perspectivă, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă, soluţionarea sa excedând competenţei Curţii Constituţionale. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 56 alin. (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Robert Ninel Brebeanu în Dosarul nr. 13.272/200/2018/a1 al Tribunalului Buzău - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Buzău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
