Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Mona-Maria │- preşedinte │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, excepţie ridicată de Alexandra Gabriela Mândru în Dosarul nr. 9.656/245/2021 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.092D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.309D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, excepţie ridicată de Alin Doru Ionaşcă în Dosarul nr. 3.195/190/2021 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.309D/2021 la Dosarul nr. 3.092D/2021, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care precizează că, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 8 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 9.656/245/2021, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepţia a fost ridicată de Alexandra Gabriela Mândru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. 10. Prin Încheierea din 26 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.195/190/2021, Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020. Excepţia a fost ridicată de Alin Doru Ionaşcă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate, prin interdicţia impusă, încalcă libertatea de circulaţie a persoanelor, astfel cum este consacrată în art. 25 din Constituţie, art. 3 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 21 alin. (1) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Este adevărat că situaţia excepţională privind pandemia de SARS-CoV-2 poate duce la restrângerea exercitării anumitor drepturi şi libertăţi ale persoanelor, însă după elaborarea unor studii care să ducă la concluzia că măsurile luate în acest sens sunt şi eficiente. Odată cu adoptarea unei asemenea măsuri se impune ca autorităţile responsabile cu aceste decizii să poată argumenta din punct de vedere ştiinţific necesitatea restricţionării circulaţiei pe timp de noapte, în cazul de faţă între orele 22.00 şi 5.00. În afară de apariţiile în media ale reprezentanţilor instituţiilor răspunzătoare, prin care s-au oferit doar argumente de ordin imperativ, nu există niciun studiu ştiinţific din care să rezulte că între orele 22.00 şi 5.00 au avut loc cele mai multe infectări cu virusul SARS-CoV-2. Mai mult, având în vedere totalitatea normelor impuse de către autorităţi, respectiv restricţionarea funcţionării localurilor cu publicul începând cu ora 21.00 şi restrângerea capacităţii acestora în funcţie de rata de infectare din zona în care acestea activează, după această oră, orice persoană care este în afara locuinţei cum prevede norma ar putea în cel mai bun caz să încerce să scape de stresul psihic creat de toată această situaţie. 12. Autorii mai susţin că normele prin care se reglementează cu privire la circulaţia pe timp de noapte sunt deosebit de ambigue, lipsite de claritate şi previzibilitate raportat la exigenţele normelor constituţionale. Pe lângă marja cuantumului de amendă, se poate deduce şi un puternic element discreţionar acordat agenţilor constatatori în sensul că aceştia pot să stabilească un cuantum de amendă diferit pentru aceeaşi faptă contravenţională, respectiv părăsirea locuinţei în intervalul orar 22.00-5.00, aspect inacceptabil într-un stat de drept. Tocmai acesta este şi motivul pentru care în jurisprudenţa recentă a instanţelor de judecată se regăsesc referiri la plângeri contravenţionale pentru aceeaşi faptă, sancţionată distinct de către agenţii constatatori, neavând criterii obiective de stabilire a cuantumului exact de amendă. Prin analogie, în materie contravenţională, faptele sunt sancţionate în funcţie de gravitate, dar în acelaşi timp sunt bine delimitate de către normele în vigoare, iar cel mai bun exemplu în acest sens sunt contravenţiile la regimul de viteză prevăzute prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind regimul circulaţiei pe drumurile publice. Per a contrario, prin transformarea „părăsirii locuinţei în intervalul orar 22-05“ într-o contravenţie ambiguă se dă spaţiu abuzurilor asupra cetăţenilor, în sensul că depinde efectiv de agentul constatator stabilirea cuantumului amenzii. O altă situaţie pe care normele nu o tratează este ipoteza în care o persoană este surprinsă în mai multe rânduri în aceeaşi noapte în afara locuinţei. Va fi sancţionată de fiecare dată când este surprinsă de un organ de poliţie? Va fi sancţionată o singură dată pentru „încălcarea“ normei? Aceste întrebări ar fi trebuit să fie deja clarificate printr-o normă contravenţională, însă tocmai acesta este motivul pentru care normele în discuţie sunt lipsite de claritate, ambigue şi duc cu lejeritate la numeroase abuzuri. 13. Se susţine, de asemenea, necorelarea cu legislaţia-cadru în materie contravenţională, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) teza finală din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, contravenientul beneficiază de posibilitatea achitării în termen de 15 zile a unui cuantum egal cu jumătate din minimul amenzii prevăzut de norma sancţionatoare, pe când, în cazul contravenţiilor sancţionate potrivit Legii nr. 55/2020, contravenientul nu mai beneficiază de acest drept, fiind într-o situaţie de discriminare legislativă. Mai mult, acest aspect întăreşte argumentele prezentate anterior cu privire la apariţia comportamentelor discriminatoare şi discreţionare din rândul agenţilor constatatori. 14. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 152 din 6 mai 2020 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă. 15. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă reţine că legiuitorul prevede, printre altele, sancţionarea persoanelor care circulă, pietonal sau cu vehicule, în locurile şi, după caz, în intervalele orare în care acest lucru a fost interzis sau restrâns, potrivit art. 5 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 55/2020. Instanţa opinează că nu se încalcă prevederile constituţionale indicate în cerere şi prezentate în cuprinsul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale. 16. Judecătoria Bistriţa - Secţia civilă reţine că, potrivit tezei finale a art. 25 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile exercitării dreptului la libera circulaţie şi de a institui o normă care prevede posibilitatea unor restrângeri, în limitele prevăzute de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală. Aşa cum însuşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate admite, dreptul la liberă circulaţie nu este unul absolut, ci poate fi afectat de unele îngrădiri, în considerarea existenţei altor drepturi aparţinând altor titulari, cărora autoritatea statală este ţinută, în egală măsură, să le acorde ocrotire. 17. Instanţa apreciază că limitarea dreptului la liberă circulaţie prin dispoziţiile Legii nr. 55/2020 corespunde exigenţelor reglementate de art. 53 alin. (1) din Constituţie, faţă de scopul declarat al adoptării acestei legi. Măsura pentru diminuarea impactului de risc reglementată de art. 5 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 55/2020, constând în restrângerea sau interzicerea circulaţiei persoanelor şi vehiculelor în locurile şi, după caz, în intervalele orare stabilite, face parte din ansamblul măsurilor reglementate de Legea nr. 55/2020 în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19. 18. Instanţa judecătorească mai reţine că, referitor la sancţiunile contravenţionale principale, Curtea Constituţională a arătat că acestea au adresabilitate generală şi au atât un rol preventiv-educativ, cât şi unul represiv şi punitiv, fiind guvernate de principiul legalităţii, principiul proporţionalităţii şi principiul unicităţii aplicării sancţiunilor contravenţionale (non bis in idem). Aşa fiind, şi în cazul contravenţiei prevăzute de art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020, aplicarea sancţiunii contravenţionale trebuie să aibă loc cu respectarea criteriilor stabilite de art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare la limitele sancţiunilor, respectiv proporţionalitatea sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului, precum şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare. Conform art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 cu trimitere la art. 65 lit. m), agentul constatator are posibilitatea de a cuantifica amenda contravenţională între anumite limite legale, de la 500 lei la 2.500 lei. În aplicarea acestei sancţiuni, agentul constatator, cu respectarea prevederilor legii-cadru indicate anterior, prin raportare la art. 68 din Legea nr. 55/2020, va ţine cont de conţinutul măsurilor pentru diminuarea impactului tipului de risc, reglementate la nivel de lege şi nominalizate în cuprinsul hotărârilor Guvernului de declarare sau prelungire a stării de alertă, obligaţiile ce revin persoanelor fizice, valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, precum şi împrejurările în care fapta a fost comisă, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare. Aplicând mutatis mutandis considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 381 din 8 iunie 2021, se poate reţine că şi în ipoteza analizată dispoziţiile criticate din Legea nr. 55/2020 „fac posibilă identificarea obligaţiilor individuale a căror nerespectare constituie contravenţie şi permit organului constatator şi, în cazul contestării, instanţei de judecată ca, având în vedere valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, să aprecieze asupra gravităţii faptei şi proporţionalităţii sancţiunii contravenţionale“. 19. Referitor la criticile formulate în legătură cu nerespectarea legislaţiei-cadru în materie contravenţională, instanţa constată că, în realitate, un alt text legal decât cele ce fac obiectul excepţiei, şi anume art. 69 din Legea nr. 55/2020, reglementează posibilitatea contravenientului de a achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravenţiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, autorul excepţiei critică neconformarea prevederilor Legii nr. 55/2020 faţă de o ordonanţă a Guvernului, şi nu faţă de Constituţie, considerent pentru care instanţa apreciază că un astfel de control nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, aceasta din urmă nefiind abilitată să se pronunţe asupra corelării diverselor acte normative ce fac parte din dreptul intern. Coordonarea legislaţiei în vigoare, sub aspectele menţionate de autor, este de competenţa autorităţii legiuitoare. 20. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 21. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 22. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi ale art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare şi a notelor scrise ale autoarei excepţiei, formulate în Dosarul nr. 3.092D/2021, Curtea constată că, deşi este invocată Legea nr. 55/2020, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează doar art. 65 lit. m) din acest act normativ. În consecinţă, Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, care au următorul cuprins: - Art. 5 alin. (3) lit. b): "Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc sunt: (...); b) restrângerea sau interzicerea circulaţiei persoanelor şi vehiculelor în locurile şi, după caz, în intervalele orare stabilite;" – Art. 65 lit. m): "Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: (...); m) circulaţia persoanelor, pietonală sau cu vehicule, în locurile şi, după caz, în intervalele orare în care aceasta a fost interzisă sau restrânsă potrivit art. 5 alin. (3) lit. b);" – Art. 66 lit. a): "Contravenţiile prevăzute la art. 65 se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) şi ş);." 24. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi în art. 25 privind dreptul la liberă circulaţie. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la libera circulaţie, art. 25 alin. (1) teza a doua din Constituţie prevede expres că „legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 157 din 13 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 mai 2020). „Libera circulaţie“, potrivit dispoziţiilor constituţionale evocate, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Dreptul la liberă circulaţie nu este unul absolut, ci poate fi afectat de unele îngrădiri sau limitări, în considerarea existenţei altor drepturi aparţinând altor titulari, cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire. Aşadar, legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile exercitării dreptului la liberă circulaţie şi de a institui o normă care prevede posibilitatea unor restrângeri, în limitele prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală. 26. Aplicând aceste considerente în prezenta cauză, Curtea reţine că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligaţii a căror nerespectare constituie contravenţii. Dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. b) din lege se referă, în mod expres, la restrângerea sau interzicerea circulaţiei persoanelor şi vehiculelor în locurile şi, după caz, în intervalele orare stabilite. Având în vedere obiectivul afirmat al legii, textul de lege circumscrie sfera acestei măsuri la acele intervenţii necesare protejării unor drepturi ale persoanei care se bucură de cel mai înalt grad de protecţie constituţională, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate. În consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 25 din Constituţie nu sunt încălcate. 27. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la pretinsul caracter imprecis şi neclar al normelor legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a analizat critici similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, sau Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 iulie 2021). 28. Astfel, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea, observând că dispoziţiile art. 65 şi 66 din Legea nr. 55/2020 reglementează faptele care constituie contravenţii şi sancţiunile aplicabile, a constatat, în esenţă, că aceste norme sunt clare, precise şi previzibile, sensul lor putând fi determinat de către destinatarii legii. 29. Curtea Constituţională a evocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie (de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31). 30. Caracterul general al dispoziţiilor de lege analizate, ce necesită raportarea la acte administrative normative secundare în vederea aplicării, nu poate conduce însă la concluzia că faptele care constituie contravenţie sunt stabilite de organele administrative. Astfel, sintagma „Măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc“ din cuprinsul Legii nr. 55/2020 se referă la măsuri consacrate la nivelul legii. Prin urmare, persoanele fizice au posibilitatea de a cunoaşte conţinutul măsurilor şi, respectiv, al obligaţiilor la care se referă art. 5 alin. (3) lit. b) şi art. 65 lit. m) din Legea nr. 55/2020, astfel încât să îşi poată conforma conduita potrivit dispoziţiilor legale şi să înţeleagă consecinţele nerespectării acestor obligaţii. 31. Aceleaşi concluzii sunt valabile şi în ceea ce priveşte posibilitatea agentului constatator, respectiv a instanţei de judecată de a identifica fapta contravenţională, de a evalua gravitatea faptei şi de a stabili o sancţiune contravenţională proporţională cu aceasta. 32. Curtea a mai reţinut că aplicarea sancţiunilor contravenţionale are loc cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare la limitele sancţiunilor, respectiv proporţionalitatea sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost comisă, de modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit şi urmarea produsă, circumstanţele personale ale contravenientului, precum şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal de constatare şi sancţionare. Cu alte cuvinte, la stabilirea proporţionalităţii sancţiunii cu gradul de pericol social al faptei, agentul constatator care aplică sancţiunea trebuie să analizeze criteriile generale prevăzute în art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, precum şi alte criterii speciale, dacă este cazul. În caz contrar, în măsura în care regula proporţionalităţii este încălcată, instanţa va adapta sancţiunea la cerinţele prevăzute de lege. 33. În raport cu aceste considerente, Curtea a subliniat că dispoziţiile analizate ale Legii nr. 55/2020 fac posibilă identificarea obligaţiilor individuale a căror nerespectare constituie contravenţie şi permit organului constatator şi, în cazul contestării, instanţei de judecată ca, având în vedere valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, să aprecieze asupra gravităţii faptei şi proporţionalităţii sancţiunii contravenţionale şi, în consecinţă, a constatat că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie nu sunt încălcate. 34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în prezenta cauză. 35. Distinct, referitor la criticile invocate prin prisma unei pretinse necorelări cu legislaţia-cadru în materie contravenţională, Curtea precizează că acestea nu îşi găsesc suport în dispoziţiile legale criticate. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, „Contravenţiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare“. De asemenea, art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 stabileşte posibilitatea contravenientului de a achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravenţiile prevăzute de lege. 36. De asemenea, aspectele referitoare la punerea în aplicare a măsurilor reglementate prin Legea nr. 55/2020, prin acte infralegale, precum şi cele referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, în vederea constatării şi sancţionării contravenţiilor, excedează controlului de constituţionalitate realizat de Curtea Constituţională, fiind de resortul autorităţilor publice responsabile, iar, în caz de litigiu, al instanţelor judecătoreşti. 37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandra Gabriela Mândru în Dosarul nr. 9.656/245/2021 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi de Alin Doru Ionaşcă în Dosarul nr. 3.195/190/2021 al Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (3) lit. b), ale art. 65 lit. m) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi Judecătoriei Bistriţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 27 ianuarie 2022. PREŞEDINTE prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ---
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
