Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Uniunea Naţională a Barourilor din România din Bucureşti, prin preşedinte Constantin Bălăcescu şi preşedinte de onoare Pompiliu Bota, în Dosarul nr. 42.443/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.388D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată din şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022, când autoarea excepţiei a solicitat sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară şi a depus la dosarul cauzei note scrise prin care a motivat cererea de sesizare a instanţei europene. 4. Curtea, deliberând, uneşte soluţionarea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu fondul excepţiei de neconstituţionalitate. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. În ceea ce priveşte fondul excepţiei de neconstituţionalitate, pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat respectă cerinţele constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii. În acest sens, arată că textul de lege criticat face trimitere la dispoziţiile art. 6 ter din Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale, revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, iar aceste prevederi convenţionale sunt redactate cu precizie şi claritate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 10 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 42.443/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Naţională a Barourilor din România din Bucureşti, prin preşedinte Constantin Bălăcescu şi preşedinte de onoare Pompiliu Bota, într-o cauză având ca obiect soluţionarea, între altele, a unei cereri privind anularea înregistrării mărcii sub denumirea „Uniunea Naţională a Barourilor din România“. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, fiind lipsit de previzibilitate, în privinţa sintagmei „altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris“, deoarece aceasta „nu trimite nicăieri.“ 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că semnele la care face referire art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 şi cele din Convenţia de la Paris - art. 6 ter au un element comun, de vreme ce este necesară distincţia dintre cele două subcategorii prin expresia „altele decât“. Se apreciază că elementul comun al celor două subcategorii este interesul public pentru care sunt instituite semnele, interes care în Convenţia de la Paris este dedus din enumerarea semnelor protejate. Astfel, se apreciază că prevederea legală criticată permite celor cărora le este adresată să îşi adapteze conduita şi să evite încălcarea protecţiei acordate semnelor enumerate de art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 pentru că actul normativ enumeră în mod clar aceste semne şi, prin referirea la semnele enumerate de art. 6 ter din Convenţia de la Paris - de care le distinge prin expresia „altele decât“ - circumscrie aria semnelor ocrotite la sfera interesului public al activităţilor desfăşurate sub aceste semne. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autoarea excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 8 mai 2014, potrivit cărora: „(1) Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute: (…) n) mărcile care conţin, fără autorizaţia organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris.“ 13. Potrivit art. 6 ter din Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale, revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, publicată în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969, la care face referire textul de lege criticat: "(1) (a) Ţările uniunii convin să refuze sau să invalideze înregistrarea şi să interzică prin măsuri corespunzătoare folosirea, fără autorizaţia organelor competente, fie ca mărci de fabrică sau de comerţ, fie ca elemente ale acestor mărci, a stemelor, drapelelor şi altor embleme de stat ale ţărilor uniunii, a semnelor sigiliilor oficiale de control şi de garanţie adoptate de către ele, precum şi a oricăror imitaţii de blazoane. b) Dispoziţiile de sub litera a de mai sus se aplică de asemenea stemelor, drapelelor şi altor embleme, iniţialelor sau denumirilor organizaţiilor internaţionale interguvernamentale din care fac parte una sau mai multe ţări ale uniunii, cu excepţia stemelor, drapelelor şi altor embleme, iniţiale sau denumiri care au format deja obiectul unor acorduri internaţionale în vigoare menite să asigure protecţia lor. c) Nici o ţară a uniunii nu este obligată să aplice dispoziţiile de sub litera b de mai sus în dauna titularilor de drepturi câştigate cu bună credinţă înainte de intrarea în vigoare, în ţara respectivă, a prezentei convenţii. Ţările uniunii nu sunt obligate să aplice aceste dispoziţii atunci când folosirea sau înregistrarea prevăzută sub litera a de mai sus nu este de natură să sugereze publicului existenţa unei legături între organizaţia în cauză şi stemele, drapelele, emblemele, iniţialele sau denumirile respective, sau dacă această folosire sau înregistrare nu este în mod vădit de natură a înşela publicul cu privire la existenţa unei legături între cel care le foloseşte şi organizaţie.(2) Interzicerea semnelor şi a sigiliilor oficiale de control şi de garanţie se va aplica numai în cazurile când măsurile în care ele vor fi cuprinse vor fi destinate să fie folosite pentru mărfuri de acelaşi fel sau de fel asemănător.(3) a) Pentru aplicarea acestor dispoziţii, ţările uniunii convin să-şi comunice reciproc, prin intermediul biroului internaţional, lista emblemelor de stat, a semnelor şi sigiliilor oficiale de control şi de garanţie pe care doresc sau vor dori să le pună, în măsură absolută sau în anumite limite, sub protecţia prezentului articol, precum şi orice modificări ulterioare ale acestei liste. Fiecare ţară a uniunii va pune în timp util la dispoziţia publicului listele care i-au fost notificate. Totuşi, în ceea ce priveşte drapelele statelor, această notificare nu este obligatorie. b) Dispoziţiile de sub litera b a alineatului 1 al prezentului articol nu sunt aplicabile decât stemelor, drapelelor şi altor embleme, iniţialelor sau denumirilor organizaţiilor internaţionale interguvernamentale pe care acestea le-au comunicat ţărilor uniunii prin intermediul biroului internaţional.(4) Orice ţară a uniunii va putea, în termen de 12 luni de la primirea notificării, să transmită ţării sau organizaţiei internaţionale interguvernamentale interesate eventualele sale obiecţii, prin intermediul biroului internaţional.(5) Pentru drapelele statelor, măsurile prevăzute la alineatul 1 de mai sus se aplică numai mărcilor înregistrate după 6 noiembrie 1925.(6) Pentru emblemele de stat, altele decât drapelele, pentru semnele şi sigiliile oficiale ale ţărilor uniunii şi pentru stemele, drapelele şi alte embleme, iniţialele sau denumirile organizaţiilor internaţionale interguvernamentale, aceste dispoziţii nu se vor putea aplica decât mărcilor înregistrate după mai mult de 2 luni de la primirea notificării prevăzute la alineatul 3 de mai sus.(7) În caz de rea-credinţă, ţările vor putea sa radieze chiar şi mărcile înregistrate înainte de 6 noiembrie 1925 şi care comportă embleme de stat, semne şi sigilii.(8) Cetăţenii fiecărei ţări care vor fi autorizaţi să folosească emblemele de stat, semnele şi sigiliile ţării lor vor putea să le folosească chiar atunci când există o similitudine cu cele aparţinând altei ţări.(9) Ţările uniunii se obligă să interzică folosirea neautorizată, în comerţ, a stemelor de stat ale celorlalte ţări ale uniunii, atunci când această folosire ar fi de natură să inducă în eroare cu privire la originea produselor.(10) Dispoziţiile precedente nu constituie un obstacol pentru exercitarea dreptului pe care îl au ţările de a refuza sau de a invalida, prin aplicarea punctului 3 de la litera 13 a articolului 6 quinquies, mărcile care conţin, fără autorizaţie, steme, drapele şi alte embleme de stat, sau semne şi sigilii oficiale adoptate de o ţară a uniunii, precum şi semne distinctive ale organizaţiilor internaţionale interguvernamentale menţionate la alineatul 1 de mai sus." 14. Prevederile art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 au fost modificate prin art. I pct. 7 din Legea nr. 112/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 iulie 2020, iar ulterior Legea nr. 84/1998 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 18 septembrie 2020. Însă, dat fiind faptul că dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998, înainte de modificarea prin Legea nr. 112/2020, sunt aplicabile cauzei deduse soluţionării instanţei de judecată, şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor din urmă prevederi legale. 15. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu indică în mod expres care sunt textele constituţionale pretins încălcate. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că este invocată încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalităţii, în componenta referitoare la calitatea legii. 16. Examinând cererea autoarei excepţiei de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu trimiterea prejudicială în interpretare - ce conţine următoarea întrebare prejudicială: "Este afectat dreptul unei persoane juridice - Uniunea Naţională a Barourilor din România - de a beneficia de protecţia dreptului de proprietate garantat de art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene?“- Curtea reţine că, potrivit art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), „Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la: a) interpretarea tratatelor; b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii. În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune. În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este obligată să sesizeze Curtea. În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe judecătoreşti naţionale privind o persoană supusă unei măsuri privative de libertate, Curtea hotărăşte în cel mai scurt termen." 17. Condiţiile de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene au fost dezvoltate în jurisprudenţa constantă a acesteia. În acest sens, prin Hotărârea din 6 octombrie 1982, pronunţată în Cauza 283/81, SRL CILFIT şi Lanificio di Gavardo Spa, Curtea a statuat că articolul 177 din Tratatul de instituire a Comunităţilor Economice Europene (devenit art. 267 din TFUE) „trebuie să fie interpretat în sensul că o instanţă naţională ale cărei decizii nu sunt supuse unei căi de atac în dreptul intern trebuie, atunci când se pune o problemă de drept comunitar în cauza dedusă judecăţii sale, să îşi îndeplinească obligaţia de sesizare a Curţii de Justiţie, cu excepţia cazului în care constată că problema invocată nu este pertinentă sau că dispoziţia comunitară în cauză a făcut deja obiectul unei interpretări din partea Curţii sau că aplicarea corectă a dreptului comunitar se impune cu o asemenea evidenţă încât nu mai lasă loc niciunei îndoieli rezonabile; existenţa unei astfel de posibilităţi trebuie să fie evaluată în funcţie de caracteristicile proprii dreptului comunitar, de dificultăţile specifice pe care le prezintă interpretarea acestuia şi de riscul divergenţelor de jurisprudenţă în cadrul Comunităţii“. De asemenea, prin Hotărârea din 9 septembrie 2015, pronunţată în Cauza C-160/14, Joăo Filipe Ferreira da Silva e Brito şi alţii, paragraful 40, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că „revine exclusiv instanţei naţionale sarcina de a aprecia dacă aplicarea corectă a dreptului Uniunii se impune atât de evident încât nu permite nicio îndoială rezonabilă şi, în consecinţă, de a decide să se abţină să sesizeze Curtea cu o problemă de interpretare a dreptului Uniunii care a fost ridicată în faţa acesteia (a se vedea Hotărârea Intermodal Transports, C-495/03, EU:C:2005:552, punctul 37)“. 18. Având în vedere această jurisprudenţă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, revine Curţii Constituţionale competenţa de a aprecia dacă întrebarea subsumată cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene este relevantă şi necesară cauzei a quo, în sensul de a stabili dacă decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene va conduce la constatarea constituţionalităţii sau neconstituţionalităţii art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice. 19. În acest sens, este necesară unirea soluţionării cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu fondul excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 362 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 10 iulie 2019, paragrafele 5 şi 26-29). 20. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că sintagma „altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris“, cuprinsă în art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998, este lipsită de previzibilitate, cu motivarea că aceasta „nu trimite nicăieri“. 21. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că circumstanţierea conţinutului normei legale, prin coroborarea conţinutului normei de trimitere cu cel al normei la care face trimitere, este o operaţiune circumscrisă interpretării legii, care intră în sfera de competenţă a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea fondului cauzei, iar nu o problemă de constituţionalitate. 22. Prin urmare, dat fiind faptul că în speţa dedusă soluţionării instanţei judecătoreşti nu este vorba despre clarificarea unei norme de drept european, ci despre interpretarea şi aplicarea normelor legale incidente soluţionării fondului cauzei, Curtea reţine lipsa de relevanţă/pertinenţă a întrebării preliminare, raportate la soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, astfel încât cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene formulată de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 23. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate reprezintă o dispoziţie de protecţie a mărcilor legal înregistrate, dispunând asupra interdicţiei absolute de înregistrare, respectiv a declarării nule a înregistrării, a mărcilor care conţin, fără autorizaţia organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris. Sintagma legală criticată este o normă de trimitere, iar prevederile la care se face trimitere sunt reprezentate de art. 6 ter din Convenţia de la Paris din 20 martie 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale, revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967, publicată în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969. 24. În legătură cu normele de trimitere, Curtea, prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, a statuat că trimiterea de la un text de lege la altul, în cadrul aceluiaşi act normativ sau din alt act normativ, este un procedeu frecvent utilizat în scopul realizării economiei de mijloace. Pentru a nu se repeta de fiecare dată, legiuitorul poate face trimitere la o altă prevedere legală, în care sunt stabilite expres anumite prescripţii normative. Efectul dispoziţiei de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conţinutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conţinutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripţiile celuilalt text. În lipsa unei atari operaţii, legiuitorul ar fi încadrat, evident, acest text în forma scrisă a textului care face trimitere. 25. În prezenta cauză, Curtea reţine că circumstanţierea conţinutului normei legale, prin coroborarea conţinutului normei de trimitere cu cel al normei la care face trimitere, este o operaţiune circumscrisă interpretării legii, care intră în sfera de competenţă a instanţei de judecată învestite cu soluţionarea fondului cauzei. Astfel, instanţa este singura competentă să circumscrie aria semnelor ocrotite prin norma criticată (ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice), prin coroborarea cu referirea pe care textul de lege criticat o face la Convenţia de la Paris. 26. Cu privire la interpretarea şi aplicarea legii, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Prin urmare, având în vedere că în prezenta cauză critica formulată vizează modul de interpretare şi aplicare a legii la speţa dedusă judecăţii, soluţionarea acesteia excedează competenţei Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare şi aplicare a legii în concret la o cauză. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice este inadmisibilă, prin prisma art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, excepţie ridicată de Uniunea Naţională a Barourilor din România, prin preşedinte Constantin Bălăcescu şi preşedinte de onoare Pompiliu Bota, în Dosarul nr. 42.443/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
