Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 4.400 din 5 octombrie 2022 referitoare la recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 923 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 4.400 din 5 octombrie 2022 referitoare la recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 923 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 67 din 26 ianuarie 2023

Comenteaza legea

Dosar nr. 3.217/2/2019


┌────────────┬─┬───────────────────────┐
│Preşedinte: │X│- judecător            │
├────────────┼─┼───────────────────────┤
│            │X│- judecător            │
├────────────┼─┼───────────────────────┤
│            │X│- judecător            │
├────────────┼─┼───────────────────────┤
│            │X│- magistrat-asistent   │
└────────────┴─┴───────────────────────┘

    S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 923 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal efectuat în şedinţă publică se prezintă intimata-reclamantă X, prin avocat X, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi petentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin consilier juridic X, cu delegaţie de reprezentare la dosarul cauzei, lipsind recurentul-pârât Guvernul României.
    Procedura de citare este legal îndeplinită.
    Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, învederând că cererea de intervenţie accesorie a fost comunicată recurentului-pârât, acesta depunând concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea cererii. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare la cererea de intervenţie accesorie, care a fost comunicată recurentului-pârât şi petentului.
    Înalta Curte acordă cuvântul asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulate de petentul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în sprijinul recurentului-pârât Guvernul României.
    Consilierul juridic al petentului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale solicită admiterea acestei cereri, arătând că este iniţiatorul Hotărârii Guvernului nr. 859/2009, contestată în cauză, şi că prezintă un interes real pentru a interveni în prezentul litigiu.
    Avocatul intimatei-reclamante solicită respingerea cererii de intervenţie, ca inadmisibilă, apreciind că nu prezintă relevanţă în soluţionarea prezentei cauze împrejurarea că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este iniţiatorul Hotărârii Guvernului nr. 859/2009, câtă vreme emitentul actului este pârâtul Guvernul României.
    Deliberând, Înalta Curte admite în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, apreciind că petentul a invocat un interes legitim în susţinerea recursului declarat de pârâtul Guvernul României, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 61 alin. (1) şi (3) şi art. 64 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
    Nemaifiind alte cereri de formulat, Înalta Curte constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor prezente asupra recursului ce face obiectul prezentei cauze.
    Intervenientul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului declarat de pârâtul Guvernul României, pentru motivele arătate în calea de atac.
    Apreciază că Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 a fost adoptată cu respectarea tuturor condiţiilor legale şi că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi ale art. 21^1 din Legea nr. 268/2001, acte normative în temeiul cărora a fost adoptată hotărârea contestată.
    Consideră că hotărârea Guvernului a fost emisă cu respectarea limitelor impuse de actele normative de nivel superior, astfel cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosar.
    Avocatul intimatei-reclamante X solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.
    În combaterea recursului face trimitere la Decizia nr. 3.969/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, depusă la dosarul cauzei, prin care s-a reţinut că intenţia legiuitorului a fost aceea de a atribui investitorului care achiziţionează active de la o societate privatizată dreptul de a beneficia în mod direct, prin concesiune, de toate terenurile agricole necesare exploatării acelor active. Prin această decizie s-a constatat nelegalitatea Hotărârii Guvernului nr. 626/2001, care restrângea în mod evident dreptul de concesionare, însă restrângerea a fost menţinută prin dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 859/2009, contestată în prezenta cauză.
    În concluzie, apreciază că instanţa de fond a stabilit în mod corect că art. 77^1 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 restrânge dreptul de a concesiona şi încalcă prevederile art. 4 din Legea nr. 24/2000 şi ale art. 21^1 din Legea nr. 268/2001.
    Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
    Înalta Curte reţine cauza spre soluţionare.
    ÎNALTA CURTE,
    asupra recursului de faţă,
    din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
    I. Circumstanţele cauzei
    1. Obiectul cererii de chemare în judecată
    Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 mai 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cu nr. 3.217/2/2019, reclamanta X, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat:
    (i) anularea în parte a pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, în privinţa modificării art. 77^1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 aprobate de Hotărârea Guvernului nr. 626/2001;
    (ii) anularea pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, precum şi a întregului art. 77^1 din Normele metodologice în forma dată de Hotărârea Guvernului 859/2009;
    (iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

    1.2. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 iunie 2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, cu nr. 3.723/2/2019, reclamanta X, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a dedus judecăţii pretenţii identice cu cele ce fac obiectul Dosarului nr. 3.217/2/2019.
    1.3. Prin încheierea din 15 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.723/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia litispendenţei, trimiţând Dosarul nr. 3.723/2/2019 la completul învestit cu soluţionarea prezentei cauze.
    2. Hotărârea instanţei de fond
    Prin Sentinţa civilă nr. 923 din 9 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
    (i) a respins excepţiile tardivităţii şi lipsei de interes a reclamantei, ca neîntemeiate;
    (ii) a admis în parte cererea formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României;
    (iii) a anulat în parte pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, doar în privinţa modificării lit. d) din art. 77^1 din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001;
    (iv) a anulat în parte pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, doar în privinţa abrogării lit. c) din art. 77^1 din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001;
    (v) a respins în rest cererea, ca neîntemeiată;
    (vi) a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

    3. Calea de atac exercitată în cauză
    Împotriva Sentinţei civile nr. 923 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
    Printr-un prim rând de argumente, recurentul-pârât critică soluţiile primei instanţe de respingere a excepţiilor tardivităţii şi lipsei de interes.
    Cât priveşte tardivitatea cererii de chemare în judecată, susţine recurentul că, pentru a proteja securitatea raporturilor juridice, trebuie acceptată existenţa unui termen pentru promovarea unei acţiuni vizând anularea unui act administrativ cu caracter normativ, la fel ca în cazul actului administrativ cu caracter individual. Justificarea ar fi aceea că anularea formulării „din incintă“ nu ar salvgarda actul normativ, dispoziţiile contestate fiind doar anulabile, iar nu lovite de nulitate.
    În ceea ce priveşte lipsa de interes a reclamantei, recurentul-pârât reiterează apărările referitoare la încheierea de către societate a contractului de vânzare-cumpărare privind sistemul de irigaţii sub auspiciile Hotărârii Guvernului nr. 859/2009, apreciind că partea avea cunoştinţă de prevederile hotărârii de Guvern.
    Tot în susţinerea lipsei de interes, afirmă recurentul-pârât că reclamanta nu probează dreptul de proprietate asupra sistemului de irigaţii, astfel că nu este îndrituită la concesionarea suprafeţei de teren de 1.844,82 ha. Această chestiune face obiectul Dosarului nr. 6.668/2/2014, prin care reclamanta a solicitat revocarea în parte a răspunsului emis de Agenţia Domeniilor Statului şi încheierea contractului de concesiune. Prin Sentinţa civilă nr. 770 din 18.03.2015, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea reclamantei, iar judecarea recursului declarat de aceasta este suspendată de Înalta Curte, prin încheierea din 22.01.2019, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. 365/2/2019, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti. Menţionează recurentul că acest din urmă dosar a fost soluţionat în primă instanţă prin Sentinţa civilă nr. 150 din 15.05.2019, în sensul respingerii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile; ca urmare, reclamanta a formulat plângere prealabilă şi a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, prin reiterarea motivelor de fapt şi de drept din cuprinsul cererii ce a făcut obiectul Dosarului nr. 365/2/2019.
    Printr-un al doilea rând de critici de nelegalitate, recurentul-pârât susţine că în speţă nu există vreun motiv de nulitate parţială a pct. 3 şi 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009. La elaborarea hotărârii de Guvern au fost respectate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 şi au existat toate avizele necesare, inclusiv avizul favorabil al Consiliului Legislativ, al Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Justiţiei.
    Mai arată recurentul-pârât că în nota de fundamentare s-a indicat că anularea art. 77^1 lit. c) şi e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, s-a dispus prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, astfel că solicitarea de anulare a pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, care a abrogat aceste norme, este inadmisibilă, prin raportare la autoritatea de lucru judecat.
    Referitor la solicitarea de anulare a pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, susţine recurentul-pârât, contrar argumentelor reclamantei, că acest text normativ nu restrânge obiectul concesiunii, ci modificarea respectivă este dispusă pentru o corectă aplicare a legii, astfel cum rezultă din nota de fundamentare.

    4. Cererea de intervenţie accesorie
    Prin cererea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul recurentului-pârât Guvernul României, întemeiată pe dispoziţiile art. 61 şi 63 din Codul de procedură civilă.
    În susţinerea interesului formulării cererii, MADR învederează că este iniţiatorul Hotărârii Guvernului nr. 859/200, contestată în cauză.
    În ceea ce priveşte recursul pârâtului, solicită admiterea căii de atac, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.
    Susţine intervenientul accesoriu că la elaborarea Hotărârii Guvernului nr. 859/2009 au fost respectate toate prevederile legale relevante, inclusiv art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 şi art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, sens în care prezintă comparativ textul art. 77^1 lit. c) şi d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 şi textul pct. 3 şi 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009.
    Consideră intervenientul că pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 85/2009 trebuie raportat la sintagma „active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă“ din cuprinsul art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, iar nu la sintagma „terenurile cu destinaţie agricolă“ din cuprinsul aceluiaşi text de lege. Astfel, se explică sintagma „din incintă“, care priveşte terenul cu destinaţie agricolă din incinta activului, iar nu a unui teren aflat la distanţă.
    Mai solicită intervenientul ca, în cazul unei cereri de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanţa de recurs să dispună respingerea acesteia sau să cenzureze cuantumul cheltuielilor reprezentate de onorariul avocaţial.

    5. Apărările formulate în cauză
    Intimata-reclamantă X a depus întâmpinări faţă de recursul declarat de pârâtul Guvernul României, precum şi faţă de cererea de intervenţie accesorie formulată de MADR, cerând respingerea căii de atac ca nefondată şi respingerea cererii de intervenţie, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

    6. Alte aspecte procesuale
    Cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în sprijinul recurentului-pârât Guvernul României a fost admisă în principiu la termenul din 5 octombrie 2022, pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.

    II. Soluţia instanţei de recurs
    Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Guvernul României este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
    Criticând soluţia primei instanţe de respingere a excepţiei tardivităţii acţiunii, pârâtul a susţinut o argumentaţie confuză, prin care se invocă, în esenţă, că termenul de formulare a unei acţiuni în anularea unui act administrativ cu caracter normativ trebuie să fie cel aplicabil în cazul actului cu caracter individual, în raport de caracterul relativ al nulităţii invocate de reclamantă.
    Înalta Curte constată că prima instanţă a soluţionat corect excepţia invocată, reţinând că Hotărârea Guvernului nr. 85/2009 are natura unui act administrativ cu caracter normativ şi că, potrivit art. 11 alin. (4) teza finală din Legea nr. 554/2004, actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând. În recurs pârâtul nu a contestat natura normativă a actului atacat (după ce în fond susţinuse caracterul individual al hotărârii de guvern), ci a apreciat că un termen de formulare a acţiunii în anulare ar trebui să fie aplicabil prin similitudine şi în cazul acestor acte; or, acest argument nu ţine cont de textul de lege anterior menţionat, a cărui redactare nu lasă loc de interpretări, şi nu este nici susţinut de un alt temei de drept. Totodată, argumentul caracterului relativ/absolut al nulităţii invocate de reclamantă este străin de materia contenciosului administrativ, care nu operează cu astfel de distincţii; cererea de anulare a actului administrativ, formulată potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, nu distinge după motivele de nelegalitate invocate, cerinţa suficientă fiind aceea ca reclamantul să invoce existenţa unei vătămări a drepturilor sau intereselor sale legitime prin actul atacat.
    Nefondate sunt şi criticile pârâtului referitoare la soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes. Instanţa de fond a reţinut în mod corect că vătămarea reclamantei, care conferă interesul promovării acţiunii, decurge din respingerea de către Agenţia Domeniilor Statului a cererii sale de concesionare prin metoda atribuirii directe a terenului în suprafaţă de 1.844,82 ha, situat pe locul fostei bălţi X din X, X, motivul respingerii fiind neîndeplinirea condiţiilor stabilite prin art. 77^1 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, precum şi în raport de abrogarea art. 77^1 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 prin Hotărârea Guvernului nr. 859/2009.
    Recurentul-pârât a invocat lipsa dreptului reclamantei de concesionare a terenului, ca urmare a nedovedirii dreptului de proprietate asupra sistemului de irigaţii, prevalându-se de existenţa Dosarului nr. 6.668/2/2014, având ca obiect cererea reclamantei de revocare a refuzului emis de Agenţia Domeniilor Statului şi încheiere a contractului de concesiune, cauză care a fost soluţionată în fond în sensul respingerii acţiunii, iar în recurs judecarea căii de atac a fost suspendată. Înalta Curte constată că acest argument nu doar că nu sprijină excepţia lipsei de interes, ci dimpotrivă, confirmă interesul reclamantei în susţinerea cererii de anulare parţială a Hotărârii Guvernului nr. 859/2009, câtă vreme litigiul ce are ca obiect anularea actului administrativ individual depinde de soluţia ce urmează a fi pronunţată în cauza de faţă, cu privire la legalitatea actului normativ în temeiul căruia a fost emis actul individual.
    Totodată, instanţa de fond a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 770 din 18.03.2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.668/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că reclamanta este proprietara sistemului de irigaţii îngropat, însă a apreciat că această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauza respectivă, faţă de abrogarea prevederilor art. 77^1 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, prin pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009. Or, acestui argument recurentul-pârât nu i-a opus niciun contraargument în recurs, raportându-se doar la soluţia de respingere a acţiunii şi făcând abstracţie de considerentele sentinţei amintite.
    A mai susţinut recurentul-reclamant că reclamanta a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare a sistemului de irigaţii îngropat nr. 03 din 20.05.2013 sub imperiul Hotărârii Guvernului nr. 859/2009, astfel că avea cunoştinţă de prevederile acestui act administrativ. Înalta Curte apreciază că argumentul pârâtului nu prezintă relevanţă în raport cu vătămarea invocată de reclamantă, survenită ulterior încheierii acestui contract, la data la care Agenţia Domeniilor Statului a refuzat încheierea contractului de concesiune, întemeindu-şi refuzul pe dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 859/2009. Prin urmare, cunoaşterea de către reclamantă a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 859/2009 la nivelul anului 2013 nu prezintă importanţă în stabilirea interesului promovării acţiunii în anulare, relevant fiind momentul când actul administrativ contestat a produs vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime.
    Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor pârâtului Guvernul României vizând modul de soluţionare de prima instanţă a excepţiilor tardivităţii şi lipsei de interes.
    Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că nu există vreo cauză de nulitate a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 859/2009, contestate, întrucât la elaborarea actului au fost respectate normele de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 şi au existat toate avizele necesare.
    Înalta Curte constată că respectarea formală a procesului de adoptare a actului administrativ, din perspectiva obţinerii tuturor avizelor, nu reprezintă un argument de natură să probeze legalitatea textelor disputate. Nelegalitatea parţială a pct. 3 şi 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 a fost reţinută de instanţa de fond în raport cu nerespectarea actului normativ cu forţă juridică superioară - art. 21^1 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, iar existenţa avizelor emise de autorităţile abilitate nu este de natură a combate efectiv acest considerent.
    Cât priveşte respectarea normelor de tehnică legislativă, criticilor generice susţinute de recurentul-pârât li se opun dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora „actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă“, şi împrejurarea că în speţă a fost reliefată o situaţie de depăşire a limitelor Legii nr. 268/2001 prin actul normativ emis în executarea sa - Hotărârea Guvernului nr. 859/2009.
    Nefondate sunt şi susţinerile pârâtului referitoare la legalitatea pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, prin care au fost abrogate lit. c) şi e) din art. 77^1 al Hotărârii Guvernului nr. 626/2001, întemeiate pe autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile pronunţate într-un litigiu anterior, a căror punere în executare se susţine că s-a realizat prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 859/2009. Întrucât în prezenta cauză s-a dispus anularea parţială a pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, doar în privinţa abrogării lit. c) a art. 77^1 al Hotărârii Guvernului nr. 626/2001, iar respingerea cererii în privinţa solicitării de anulare a lit. e) nu a fost criticată, Înalta Curte va analiza modalitatea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive doar în raport cu textul de lege anulat de prima instanţă.
    Astfel fiind, Înalta Curte reţine că, în litigiul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 35.615/2/2005, soluţionat în fond prin Sentinţa civilă nr. 737 din 24.03.2016 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, în recurs, prin Decizia nr. 3.969 din 14.11.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus anularea definitivă a art. 77^1 lit. c) şi e) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, introduse prin Hotărârea Guvernului nr. 354/2005. În considerentele Deciziei ÎCCJ-SCAF nr. 3.969/2016 s-a reţinut, în esenţă, că este corectă concluzia primei instanţe, în sensul că lit. c) a art. 77^1 din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001, introdus prin Hotărârea Guvernului nr. 354/2005, cuprinde o distincţie neprevăzută de art. 21^1 din Legea nr. 268/2001, restrângând dreptul la concesiune la terenurile cu destinaţie agricolă pe care sunt amplasate efectiv canalele de irigaţii sau desecări şi constituind o adăugare la lege.
    Prin urmare, o punere corectă în executare a acestor considerente ar fi însemnat modificarea textului normativ în sensul dispus de instanţa supremă, respectiv al eliminării elementelor distinctive pe care legiuitorul nu le-a prevăzut în actul normativ de rang superior, iar nu prin abrogarea acestuia fără a fi înlocuit de alte norme care să prevadă dreptul investitorilor care au cumpărat acţiuni sau active ce implică necesitatea exploatării unui teren cu destinaţie agricolă de a li se atribui direct în concesiune, potrivit art. 21^1 din Legea nr. 268/2001, teren cu destinaţie agricolă.
    În ceea ce priveşte solicitarea de anulare a pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009 a susţinut recurentul-pârât că acest text normativ nu restrânge obiectul concesiunii, ci modificarea respectivă este dispusă pentru o corectă aplicare a legii, astfel cum rezultă din nota de fundamentare.
    Acest argument succint nu se sprijină pe vreun raţionament care să infirme considerentele instanţei de fond, prin care s-a reţinut că limitarea impusă prin art. 77^1 lit. d) teza finală din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 (astfel cum a fost modificat prin pct. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009), în sensul concesionării directe exclusiv a terenurilor cu destinaţie agricolă din incintă, aferente activului, este nelegală deoarece limitează (restrânge) dreptul stabilit printr-un act juridic cu rang superior, respectiv art. 21^1 din Legea nr. 268/2001.
    Aşadar, intenţia aplicării corecte a legii de către iniţiatorul hotărârii de Guvern, expusă prin nota de fundamentare, nu s-a materializat într-o corectă modificare a art. 77^1 lit. c) şi d) din Hotărârea Guvernului nr. 626/2001 prin pct. 3 şi 5 din Hotărârea Guvernului nr. 859/2009, în acord cu Decizia ÎCCJ-SCAF nr. 3.969/2006 şi cu dispoziţiile art. 21^1 din Legea nr. 268/2001, iar criticile din recurs ale pârâtului nu au aptitudinea de a conduce la reformarea sentinţei recurate.
    Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României, ca nefondat.
    Totodată, în raport cu dispoziţiile art. 63 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în sprijinul recurentului-pârât Guvernul României, ca neîntemeiată.

    PENTRU ACESTE MOTIVE,
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 923 din 9 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
    Respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în sprijinul recurentului-pârât Guvernul României, ca neîntemeiată.
    Definitivă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2022.

                    Judecător,
                    X
                    Judecător,
                    X
                    Judecător,
                    X
                    Magistrat-asistent,
                    X

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 4.400 din 5 octombrie 2022

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 4.400 din 5 octombrie 2022 referitoare la recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 923 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 4.400 din 5 octombrie 2022 referitoare la recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva Sentinţei civile nr. 923 din 9 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal